Trei saptamani de concediu pe insula Thassos (I)

TIPĂREȘTE

Hello!

Mi-ati lipsit!...

Hello, AFA! …Hello, Romania…Hello, tuturor celor care urmariti review-urile mele atipice…Aceasta este doar o prima luare de cuvant “de revedere” sau mai bine zis “cafeaua de buna dimineata”, care anunta alte review-uri despre Thassos, ceva mai elaborate…Nu!, nu va speriati, cardul meu foto “geme” sub greutatea a peste 900 de fotografii, dar n-am sa va chinui totusi cu 44 de review-uri insotite de 21 de fotografii fiecare despre aceasta minunata insula verde inconjurata de o mare albastru-verzuie si rasfatata de un cer mereu azuriu ca ochii lui Brad Pitt, eroul din Troia, cer care contrazice mai mereu prognozele inourate ale “meteo Thassos”-ului de pe internet…Insula Thassos merita nu 44 ci poate 144 de review-uri...

Thassos e o insula care atrage, an de an, tot mai multi romani …

De ce oare?

Poate pentru ca insula Thassos e aproape de tara noastra…pleci pe la ora 8 seara din Parcul Izvor din Bucuresti si a doua zi, la ora 10 dimineata esti deja depus cu bagaje cu tot in fata vilei sau a hotelului tau si… nu uitati, ca in aceste 14-15 ore de drum “de asfalt” sunt incluse si cele 6 mile marine de “drum de apa” ce le strabati in 40 de minute de la Keramoti la Limenas, cu ferry boat-ul, drum care-si meritat toti banii (8 euro dus-intors), drum insotit de un intreg cortegiu de pescarusi ce te urmaresc si se rotesc in jurul tau, precum rochia de mireasa a Afroditei, croita din spuma marii, zeita ce apare la fiecare traverasare a feribotului “Aneth” sau “Thassos”. De unde apre Afrodita? Din palatul ei construit din marmura de Thassos, marmura cea mai alba din lume, palat aflat undeva pe fundul marii Egee, nimeni nu stie unde, nici macar Bob Ballard, cel care a descoperit la aproape 4 kilometri adancime, in frig si intuneric, undeva intre Anglia si America, celebrul Titanic... O prima surpriza neplacuta, insa…din pacate, ruta de ferry “sageata albastra”, Limenas-Kavalaa, nu mai exista, ea a falimentat…stergem asadar orasul Kavalaa din planurile noastre...

De ce-mi place mie Thassos-ul? …Oare de ce am petrecut eu acolo, in ultimul an, parafrazand inegalabila melodie "Aruncarea in valuri", trei saptamani de concediu pe pamant?

Habar n-am! …intrebati-o mai bine pe ea…pe aceasta insula mica si mereu verde si umeda, intr-un moment in care intreaga Grecie se sufoca sub arsita verii, insula care nu sufera niciodata de seceta si sete, precum suratele ei, insula care are de toate, si munte, si mare si vreo 30 de plaje amenajate, o insula de forma aproape rotunda, de-ti vine parca s-o iei din mare si sa joci beach-velley cu ea, (dimensiuni de 25km/20km), insula pe care-o poti inconjura cu autoturismul in mai putin de doua ore (perimetru insulei pe sosea nu e decat de 96 km), insula dinamica, iata in acest an s-a mai inaugurat pe 15 iunie o noua plaja in Limenas, plaja “Tarsanas”, in fata hotelului si a tavernei cu acelasi nume, plaje mixta cu “nisip si iarba”, cu “umbrelute artificiale” sau “naturale” formate din coroana unor maslini, plaje situata la 1,5 km de portul de ferry-boat. Poate pentru ca la inceputul acestei veri s-a mai amenajat si celebra “Marble Beach” cu multe sezlonguri, umbrelute si un bar, plaje creata de muncitorii de la cariera de marmura din apropiere, in urma cu multi ani, plaje superba situata la 9 Km de oras si care a devenit un puternic punct de atractie, prin unicitatea sa, atat pentru cei dornici de a calca in zilele toride de vara pe un “nisip” rece format numai si numai din pietricele de marmura de forma ovalara, fara colturi, slefuite de valuri si vreme, cat si o noua atractie pentru vaporasele ce fac mini-croaziere printre insule, care au o ”oprire”obligatorie in fata ei…

Poate pentru spectacolul gratuit “Troia”, ce are loc printre ruinele sitului arheologic central al Thassos-city-ului, spectacol in aer liber prezentat de elevii unor licee din localitate…Poate pentru ca aceasta insula a carei izvoare se pare ca sunt o prelungire de suprafata, dupa spusele unor geologi, ale Dunarii albastre, care se infiltreaza prin niste lungi “cenote” subterane... asadar apa Dunarii, dupa cateva sute de kilomteri, ne da iarasi binete, noua romanilor, tocmai aici pe acest indepartat bloc stancos de marmura acoperit de doua palme de pamant si imense paduri de pini si maslini, bloc scos la suprafata de tridentul miraculos al zeului Poseidon de pe fundul singurei mari de pe glob ce are in componenta numelui sau, 3 vocale identice din 4 litere? Marea EgEE.

Sa fie oare frumoasa insula Thassos, o fiica al Dunarii, precum frumoasa Afrodita e o fiica a marii?

Poate si pentru ca echipa romaneasca de “insotitori de bord” a sejururilor noastre, ghizii si conducatorii auto, sunt tineri, entuziasi si simpatici, te ajuta mereu cand ai nevoie. De la ei am aflat ca, mai nou, drumul spre Corfu e mai scurt, de la Serres, autocarele o iau pe autostrada si daca la Bucuresti te-ai imbarcat la ora 16,30, ajungi in Corfu, destul de repede, a doua zi la ora 10,30 esti deja la destinatie!

Poate pentru ca Thasoss-ul are un alt orologiu, un alt “curs al vietii”, locuitorii ei, mereu veseli, vorbareti si deschisi, ignora problemele prin care trece tara lor si-si vad linistiti de principala lor activitate…turismul. In Thassos, eu n-am vazut inca niciodata vreun grec nervos.

Imi mai place aceasta insula si pentru ca in Thassos te poti caza “low-cost”, la vile dotate cu bucatarie de palier si frigidere incapatoare, in care iti poti duce din tara chiar si o intreaga alimentara, sau borcane cu gemuri, zacusca sau oale pline de sarmale cu varza pusa la murat inca de anul trecut. Salatele de legume de aici sunt mult mai proaspete si mai sanatoase, rosiile sunt dulci si mari (0,80 euro kilogramul), ceapa si ardeii au cam aceleasi preturi ca si cele de pe la noi, pestii se pescuiesc seara si se vand dimineata iar painea se coace “instant” si se vinde repede. Pe strazile orasului circula micii producatori care-si anunta prin megafon, in fiecare dimineata produsele proprii, eliminand astfel intermediarii. De obicei pretul se negociaza. La bucataria din vila poti pregati o minunata ciorba de legume “ca la mama acasa”, care “te tine 3 zile” si pe care poti s-o servesti pe terasa vilei in linsite, nu e nici o rusine sa iei masa astfel in perioada crizei, mai toti fac la fel. Daca ai chef sa cumperi “apa de izvor” din mini-marketurile din insula, (cu 0,24 euro, pet-ul de un litru si jumatate, apa numita "ITO" si 0,50 euro, apa minerala), poti s-o faci linistit, dar daca nu vrei, exista si o cismea in portul vechi unde poti sa-ti umpli chiar si-o damigeana cu apa potabila si s-o pui la frigider.

Romanul e o specie terestra rapid adaptabiala la orice conditii de mediu.

Poate pentru ca biletul cumparat la inceput de an e ieftin. Doua sejururi consecutive cumparate la vila de 3 stele Fhilipos din Thassos-city, bilete cumparate in orasul meu pe data de 24 ianuarie a. c. , valabile pentru 14 nopti de cazare, pentru 2 persoane, (9-23.06.2011), au costat exact 378 euro (transport, camera dubla, fara masa), bani care nu-ti ajung pe Costa de Azur, la Nisa, spre exemplu, acolo unde nici francezii nu-si mai permit sa-si faca concediul, doar ca sa te cazezi pentru o noapte pe “Promenade des Anglais”, la o “dubla” la hotelul fostului nostru compatriot, monsieur Negresco, (414 euro camera).

Asadar, ce preferati? O noapte la Nisa sau doua saptamani in Thassos?

Poate pentru ca pe terasele vilelor unde esti cazat nu exista un perete despartitor intre camere si e imposibil sa nu schimbi macar o vorba cu cei ce se cazeaza alaturi de tine si cu care te intalnesti la cafeaua de dimineata. Noi ne-am imprietenit inca din prima zi cu 2 familii, una din din Bucuresti si alta din Timisoara, apoi, saptamana urmatoare, cu cateva familii din Calafat…si despartirea, de fiecare data, va marturisesc, nu a fost deloc usoara…noroc ca internetul face ca lumea sa fie mai mica si mai nou fiecare roman are o adresa “e. mail” pentru a-si timite mai apoi seturi de fotografii ce prelungesc intr-un oarecare fel, sejurul.

Poate pentru ca intre ora predarii camerei, (9 dimineata), si cea a preluarii camerei (aprox. 11,30) exista un “timp de asteptare si socializare”, in care toti romanii sositi din toate colturile tarii, se intalnesc in curtea vilei si mai schimba o vorba, pana cand se face curatenia generala prin camere. Nici n-a trecut bine o jumatate de ora de la sosirea noastra si am si primit deja o oferta din partea unei familii de bucuresteni pentru a inchiria un autoturism si a face turul insulei impreuna, impartind astfel costul benzinei, care la greci e mai mare decat la noi (1,63-1,70 euro litrul la ei, fata de 1,20-1,30 la noi). Poate pentru ca romanii aflati in “diaspora insulara”, se comporta altfel decat in tara lor, uita subit de disputele marunte ale vietii si se ajuta unii pe altii.

Poate pentru ca, sub adierea brizei serii, de pe faleza vechiului port invaluit in parfumul florilor de tei si de cuisoare sau, de sus, de pe stanca terasei Karnagio sau de pe bancuta micii capele ortodoxe ce domina orasul, am admirat, aproape seara de seara, feerice apusuri de soare, apusuri care, la noi, doar in Delta Dunarii le mai surprinzi uneori, imagini ce te transporta intr-o alta lume, fara stres, fara sefi morocanosi si fara necazuri cotidiene, o lume de vis in care uiti de toate, pe care o pregatesti in fiecare zi, incepand chiar cu momentul in care ai ajuns din nou la servici, o lume care te urmareste mereu si care apare macar odata pe an, lume care te face sa te simti grozav si care se numeste simplu si banal: concediu de odihna.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 8820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI