Mie mi-a placut la Helios-Hilton (II)

TIPĂREȘTE

Iata ce mi-a mai placut mie la hotelul Helios. In camera de baie te asteaptau trei flacoane, cu o crema de piele (hidratanta), cu un balsam de baie si cu un sampon plus 6 casti de plastic pentru par iar in frigider gaseai o sticla cu apa minerala DEVIN, care se schimba in momentul in care se golea. Menajera, o femeie in varsta, cunostea engleza la perfectie, batea mereu la use inainte de a intra iar cand nu doreai sa ti se faca curatenie sau te odihneai, auzeai un “sorry”, politicos, aveai de fapt si un cartonas mov agatat de clanta cu “please clean un the room” pe care puteai sa-l folosesti, prosoapele ti se schimbau zilnic, n-am avut probleme cand am lasat vreo doua zile kilogramele de scoici pline de nisip pe mobila frumos lacuita, nici cand am scos fotoliul pe balcon sa facem plaje, nici cand ne aduceam cafeaua sau ciocolata calda sau fructele de la masa in camera. In ultima zi i-am oferit menajerei, cu bucurie, cativa Leva, s-a bucurat si ea, fapt ce m-a indemnat sa cred ca salariile lor sunt mici. La restaurant, intr-adevar, era uneori multa lume, dar din prima zi, stiam ca pe la 8,30, pe la 12,30 si la 16,30, cand incep mesele principale, e mai putina lume iar daca totusi picai in plina aglomeratie, nu te impeidica nimeni sa deschizi o use si sa iesi pe terasa cu tava de mancare, unde era imposibil sa nu gasesti locuri libere. Personalul de la restaurant era mereu zambitor, tinerii debarasau masa imediat ce goleai o farfurie, o tanara statea la intrare si te ajuta sa te asezi la masa sau iti gasea cate un loc liber.

Am avut si un grup de nemti sositi cu un program social “over 60”, unul dintre ei era dezorientat in timp si spatiu, mereu cand ajungea la restaurant, acea fata de la intrare, il conducea pana la o masa oarecare, indiferent daca acolo erau nemti sau romani. Doua nemtoaice in varsta, paralizate, in carucior cu rotile, nu puteau nici macar sa ajunga la cuvele cu mancare dar personalul bulgar se ocupa de ele, le insotea si le umplea farfuriile, dupa dorinta. Cand le cadea ceva pe jos sau nu se descurcau cu mancarea, mai sareau si romanii nostri sa le ajute, asadar exista si multi turistii romani care cunosc codul international al bunelor maniere. Farfuriile si tacamurile stateau mereu pe niste tavi, langa servetele, iar cuvele pline cu mancare, erau impartite in trei categorii …salate-carnate-garnituri…erau aproape mereu pline…cateva bucatarese nu avea rolul decat de a sesiza momentul in care o cuva se golea si basculau in ele fara incetare alte portii de mancare. Pe alte doua mese erau dulciuri si fructe (fructele de kiwi mi s-au parut mult mai dulci decat cele de la noi). Un automat de cafea, ciocolata calda si ceai te servea cu vroo 10 feluri de sortimente. Intr-altul era apa de izvor si bauturi racoritoare. Zaharul si pliculetele de ceai le gaseai langa automat dar si pe masa ta. Langa automatul de cafea si ceai era un bar, foarte solicitat, la care puteai comanda bere Kamenita in cantitati nelimitate (foarte buna), la pahar sau la halba, bauturi alcoolice tari sau bauturi racoritoare. Langa masa noastra era un domn, care dupa vreo 5 “negrese” a consumat cam tot atatea baclavale si mai vroia negrese. In ultima baclava i-a ramas infipta o plomba importanta, asa ca omul a spus “valeu! ” si s-a oprit din mestecat. Astfel am ajuns si eu sa mai prind vreo 4-5 “negrese”, prajiturile mele preferate, care erau insa in cantitate limitata. La restaurant n-am vazut vreun bulgar iritat, nervos, guraliv sau obosit chiar daca era aglomeratie, chiar daca se mai spargea cate o farfurie sau vreun pahar, chiar daca ramanea pe masa mancare, bautura si mai ales "painea noastra cea de toate zilele". Instructajul personalului din hotel vis-à-vis de orice gen de turist, s-a dovedit a fi excelent! La masa festiva, la intrare, imbracati in frumoase costume populare nationale, ne asteptau un tanar si o tanara cu oua rosii si urari de sarbatoare, si care, zambitori, ne indemnau sa luam nu unul ci doua sau mai multe oua. La restaurant, in doua seri din trei, am avut muzica. A fost si cozonac si peste (macrou) gatit in 5 feluri si carne de miel in acea zi de sarbatoare, dar aceasta s-a terminat repede.

Am vazut si cateva grupuri de tineri animatori, care incercau sa mentina buna dispozitie, mai ales in randul tinerilor si mai ales in "seara de adio", cand sa- servit vin rosu si s-a organizat un concurs de muzica din filme si apoi, dans.

In acest an la Helios, au fost multi copii, am numarat la un moment dat in piscina hotelului 32 de copii si doat 29 de adulti.

Copiii sareau de zor in apa dar un supraveghetor se ducea de cate ori trebuia si le spunea cu blandete… “no jump”. Piscina era luminata natural si “de sus” si “pe lateral”.

Dupa karaoke, urc la etaj cu trei copii, tre frati, Max, Ramo si Elisa, toti din Bucuresti. Liftul face halta la fiecare etaj, caci sunt prin hotel copii nazdravani ce apasa pe toate butoanele posibile si-apoi, o tulesc. Elisa, “aia mica”, are cam 4 anisori, are doi zulufi blonzi pe frunte, dar la o oprire mai brusca a liftului, scapa putin suc de portocale din paharul de plastic “mai mare ca ea. ”. Mai, Elisa, ii zice Ramo, e-a treia oara azi, cand ma stropesti cu suc pe picioare! ". Dar Elisa are personalitate. “Ei, lasa, lasa Ramo, ca tu ai si-asa, mereu, picioarele ude”. Max, fratele cel mare, sare in ajutorul surorii mai mici “Da, da, Ramo, am simtit si eu ca-ti transpira picioarele noaptea”... Nu m-am putut abtine si-am izbucnit in ras, si-am tinut-o tot asa, pana la etajul meu.

De “Inviere”, a fost o “maree crescatoare” de oameni, majoritatea romani, la bisericuta ortodoxa din statiune, asa am putut observa cat de multi connationali au venit in acest an la "Nisipuri".

Si la televizor puteai urmari in camera o slujba de Pasti, “live”, la TVR Cluj dar si la TVR international. Cred ca toti romanii s-au simtit bine, ascultand o slujba romanesca in Bulgaria, transmisa din tara, direct in camera lor de hotel.

Fata de anul trecut, cand eram la 4 stele, la hotelul Lebed din statiunea Constantin si Elena, cand a fost un adevarat “regal culinar regesc”, anul acesta s-a simtit criza economica si mai ales cresterea preturilor la alimente dar nimeni n-a rams flamand la restaurantul Helios. Daca as fi platit intreaga consumatie de la Helios, pentru 3 zile, (3 mese pe zi), la Paris, Frankfurt, Roma sau Londra, treceam usor de 400 de euro!! Bani cu care eu imi asigur trei ani la rand, sarbatorile de Pasti la bulgari, mai ales la Albena, Balcic, Constantin si Elena sau Nisipurile de Aur, statiuni mai apropiate de tara noastra si care au inceput sa fie vizitate, an de an, de tot mai multi romani din jumatatea de sud a tarii dar nu numai.

La piscina hotelululi mergeam in orele de dupa masa de dimineata, sau, pe la 13,30-14, cand stiam ca exista sezlonguri libere. Mi-a placut scarita subacvala prin care intrai in piscina si in bazinul de jacuzzi. La piscina m-a amuzat un eveniment iesit din comun…la un moment dat a aparut un domn corpolent, cred ca era american, care eram sigur ca n-o sa faca sauna pentru ca n-avea cum sa intre pe usa ei. Chiar si la ascensor, el trebuia sa urce singur, nu pentru ca liftul nu pornea (capacitatea era de 600 kg) ci pentru ca greu se mai strecura altcineva pe langa el. La piscina am crezut ca acest om va detine recordul de obezitate al hotelului. Asa a si fost, pana cand n-a aparut si consoarta lui la piscina. Atunci mi-am dat seama ca, pe langa ea, omul nostru era ca Stan pe langa Bran (a). Imi imploram toate cunostiintele mele celeste ca cei doi sa nu intre in mica piscina, in acelasi timp, caci in acel moment toate cele 50 de sezlonguri aveau sa devina niste barcute plutitoare din plastic. Rog administratiile hotelurilor cu piscine mici, sa aiba in vedere acest lucru si sa ia masuri, macar sa doteze sezlonguruile cu vasle!

La intrarea in piscina, primeam un prosop mare, pe care era bine sa-l pui pe sezlong, sub tine si la sauna sa te-asezi pe el. Microbilor si ciupercilor mai ales, le place la nebunie umezeala si caldura, ca si noua, oamenilor, si adeseori se cuibaresc printre fibrele de lemn de brad ale saunelor. In sauna, doi bucuresteni comentau…”Am fost la sauna langa Casa Scanteii si m-am imbolnavit, zice unul dintre ei, am umblat pe la dermatolog si eu si fiica-mea, o luna intreaga…la “Ilie Nastase”, e mai scump, dar e curat... dar, de-acum, gata! …voi merge in fiecare an la hotel Termal la Felix, e mai departe, dar merita…macar nu mai dau bani la doctor”

La hotelul Helios, ca si-n orice alt domeniu, “cat platesti, atata si primesti inapoi”, sunt sigur ca vara cand camera aceluiasi hotel plin de nemti va costa 100 de euro pe zi si nu 40 de euro, ca acum in aprilie, serviciile vor fi altele... si asta e valabil pentru orice alt hotel bulgaresc sau de alta natie de 3 sau 4 stele, unde, la 25-30 de euro pe zi, n-ai la ce sa te-astepti mai mult. despre aceasta diferenta dintre extrasezon si sezon, fotografiile, mai ales cele din a doua jumatate a setului postat, sunt graitoare, unele le-am copiat de pe un clip publicitar de 10 minute al televizoarelor hotelului, care ruleaza non-stop prin camere, in holuri, langa bar sau la receptie... E imposibil, ca vazand aceleasi magini de 10 ori, sa nu-ti se imprime ceva definitiv pe retina, ceea ce si urmaresc managerii hotelului…dar acestea nu ne sunt adresate noua, turistilor de “3-4 zile din luna aprilie” cand inca e rece, e extrasezon…imaginile contin oferta hotelului Helios, pentru sezonul de vara si pentru cei cu buzunare mai pline... adica o zi la “Beauty Centerul” din hotel, diverse spectacole artistice, un “safari”, un “action day” pigmentat cu o partida de “paint-ball”, plimbari prin natura sau un tur al statiunii in trenulet, karting, o partida de golf, o vizita la “Rock Forest” (padurea de piatra), o degustare de vinuri, o vizita la o “ferma de scoici”, o degustare de bauturi exotice, o plimbare cu salupa pe mare, sau un un zbor cu parapanta deasupra marii, o plimbare intr-un vaporas pe “Kamohia river”, o vizita la Capul Kaliakra, si altele. Dar toate acestea costa. Am senzatia ca bulgarii isi deschid hotelurile cu o luna inaintea celor de pe litoralul nostru, pentru a ne face o favorare sau pentru a-si antrena si testa personalul, nu cred ca profitul adus de romani e prea mare. Aceste sejururi de Pasti par a fi niste “cadouri” care ni se fac noua, romanilor de catre bulgari. Poate pentru ca nu am mai cerut niciodata retorcedarea minunatului castel al reginei Maria din Balcic. La receptia hotelului am primit gratis un pliant cu o harta a “Nisipurilor”, si infatisarea catorva hoteluri din statiune iar la “Beauty Spa, am primit altele”, scrise in engleza si in limba romana.

Anul trecut, tot in extrasezon, am facut cunostiinta cu hoteluri, e drept, de 2 sau de 3 stele, din Italia, Franta (Paris si Poitiers) si Ungaria, am platit intre 45-55 euro pe zi, am rabdat de frig in camera, am avut un mic dejun inclus cvasi-saracacios (nicidecum ceea ce ne dau bulgarii mereu zambitori chiar si cand le spargem farfuriile sau lasam cafeaua din automat sa curga pe jos!), iar cand ii rugam pe receptionerii occidentali sa dea niste caldura in camera, imi raspundeau... "pai e doar luna octombrie dom'le, noi dam caldura de-abia din noiembrie"... de aceea eu n-o sa mai calc prea curand in minunatul si civilizatul Occident in extrasezon... in aceasta perioada, am devenit si voi ramane balcano-fil... Am citit multe review-uri critice la adresa serviciilor din hotelurile bulgaresti…treaba cu capra vecinului a inceput sa functioneze si de sarbatori, cand tot omu’ se bucura si trebuie sa mai si ierte, noi nu vedem ca a noastra capra bolnava, e la reanimare, in coma profunda…pai, ce-am dori noi sa primim la 25-40 de euro pe zi? …e posibil ca nemultumitului sa i se ia darul, s-ar putea ca managerii nemti si americani si scandinavi ai acestor hoteluri din Bulgaria sa citeasca si ei “review”-uri de pe AFA si sa spuna... "Ei, fratilor, gata! nu mai muncim noi in pierdere pentru niste romani nemultumiti, la anu', in aprilie, tinem hotelurile inchise, asa cum le tin si ei pe litoralul lor, incepem sezonul la 1 Mai, ia sa-si petreaca romanii sarbatorile pascale in alta parte, ca noi ne-am saturat de atatea critici... "

Si-atunci, si visul de veacuri al bucurestenilor de-a avea niste sarbatori de Paste civilizate si ieftine, la doar 4-5 ore distanta de ei, se vor narui ca niste castele de nisip... de aur. Nu mai trebuie sa amintesc ca in tara, nu exista un oras care sa aiba si “munte si mare”, adica si schi si balaceala "la un loc", cu exceptia, poate, a Brasovului, care si-a construit un frumos “Paradis Acvatic”.

Bucurestiul, incearca sa-si traga marea si muntele cat mai aproape. Dar deocamdata el n-au reusit decat sa-si apropie marea, printr-o autostrada, cu toate ca o linie de tren rapid, care circula cu 250 de km la ora, le-ar fi adus bucurestenilor Marea Neagra, “la scara”... Muntele? E departe!... la Sinaia ajungi vinerea la pranz in 5 ore si duminica, faci drumul de intoarcere, uneori in 6 ore. Primele cai ferate romane au fost construite pe la inceputul secolului cu capital romano-german, dupa ce regele Ferdinand a trimis niste “telefoane si cablograme de tip Bell-Marconi” in tara lui de bastina. Am impresia ca regele ajungea, in urma cu aproape un secol, la Peles, in automobilul sau regal dar greoi, mai repede decat ajungem noi astazi din Bucuresti la Sinaia, chiar si calare pe-un BMW sau Ferrari nervos ce scoate foc pe narile de la esapament. O lectica romana trasa de doi “cai putere”, circula, in urma cu doua milenii, din orasul lui Bucur pana la aceeasi Sinaie, cam cu aceeasi medie orara, de 40 de kilometri la ora, precum circula in zilele noastre o limuzna de 200 de cai putere, “bara la bara”, in week-end... Si cand te gandesti ca bogatia si ministerele tarii se afla si azi, ca si-n urma cu un secol, in acelasi oras, incapabil de a-si crea niste oaze de sanatate in jurul lui, sau macar de a si le apropia pe cele exsitente. Pana si pentru o baie calda, in extrasezon, bucuresteanul reumatic e nevoit sa bata cale lunga, pana la Olanesti, Felix sau Mangalia. Cam tot atata cat e si pana la baile termale de la resortul “Varna-Lebed-Rubin-Dolphin” din statiunea Constantin si Elena. Diferenta o fac insa serviciile care sunt, bine-nteles, in favoarea bulgarilor...

Eu va recomand sa priviti cu atentie secventele explicitate in engleza ale acelui filmulet publicitar de 10 minute care ruleaza fara incetare in fiecare ungher al hotelului Helios cu oferta lui turistica, foarte diversificata.

Urmaream la TV o emisiune despre agroturismul maramuresean, care in acest an a scazut cu 15-20% fata de anul trecut. Reporterul o intreba pe o patroana de pensiune frumos imbracata in straie specifice. “Ce oferiti turistilor? ” “Pai avem mancare multa, prosapata din gospodaria proprie”... “OK, dar ceva in plus, o iesire cu trasura, cu caii, un pescuit la un un helesteu, o plimbare in natura, pe la Sapanta, la Barsana, pe valea Izei sau pe la Cascada Cailor? ”... “Le mai dam si slanina si carnati, putem taia chiar si un curcan sau un purcel daca e nevoie, a adaugat patroana”... “Bine, bine, am inteles, dar in afara de mancare le mai dati ceva? ” ”Cum sa nu? Sa stiti ca avem si dulceata de casa si tuica din butoi de dud si niste vinuri excelente”

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI