Biserica “Sfanta Maria a Harurilor” si patimile lui Isus

TIPĂREȘTE

Motto: « Zdrobit de suferinta, El mai gaseste cuvinte de mangaiere pentru cei ce-L compatimesc. Ce nobil este sentimentul de a nu te socoti pe tine cel mai nefericit, ci, a aprecia cu drag si suferintele altora »! (« Isus mangaie femeile care plang »)

Se spune ca ar trebui sa intram intr-o biserica nu numai atunci cand sufletul nostru este impovarat de griji si cand cerem ceva Domnului, dar si atunci cand trebuie sa ii multumim pentru ajutorul pe care ni l-a dat.

Intamplarea a facut ca nu departe de ziua de ieri, sa imi iasa in cale o biserica pe langa care am trecut deseori, insa neortodoxa, dar care nu m-a impiedicat sa intru in ea, tocmai pentru a-mi exprima multumirea pentru ca Dumnezeu a fost alaturi de mine in foarte multe momente.

Si cum forta divina nu cunoaste bariere religioase si Dumnezeu este omniprezent, pot spune ca am simtit acea pace launtrica pe care uneori nici intr-o biserica ortodoxa nu am simtit-o.

Aflata in inima capitalei, in apropiere de kilometrul 0 al Romaniei, unde se afla o alta biserica de renume, ctitorie brancoveneasca, respectiv Biserica Sf. Gheorghe Nou, despre care am povestit aici, Biserica romano-catolica « Sfanta Maria a Harurilor” – Baratiei, se inalta linistita, aproape neobservata as putea spune.

Monument istoric, asa cum este prezentata inca de la intrarea in curtea bisericii, constructia capata « accente Art Deco » la restaurarea din 1928, realizata de catre arhitectul Carol Cortobius, in zidarie, mai intai fiind o biserica din lemn, in 1558.

Interesant este sa aflu ca cea mai importanta constructie in stil romanic din Bucuresti este Turnul Clopotnita al acestei biserici, clopotul cel mare datand din 1855, realizat "pe cheltuiala împăratului Franz Josef" (dupa cum se precizeaza pe wikipedia).

Nu am intrat in multe astfel de biserici in Romania si nu o pot asemui sau diferentia de celelalte, insa aceasta are o « poveste », aceea a Mantuitorului nostru, exprimata prin placute in basorelief in mai multe «statiuni» explicate sub fiecare in parte.

Privindu-le si citind sectiunile respective, grupate cate trei, fiecare sub doua vitralii superbe, ai senzatia ca urmaresti un film, acela al patimilor lui Hristos.

Intitulate « Veronica sterge fata lui Isus » ( in care fata lui Isus este stearsa cu o marama pe care ramane intiparit chipul acestuia, simbolizand ca faptele facute din iubire raman intiparite in suflet), « Isus mangaie femeile care plang » (reusind sa gaseasca cuvinte de alinare pentru cei ce il compatimesc, desi El era cel aflat in suferinta), « Isus cade a treia oara », (aratand ca dragostea adevarata merge pana la capat si nu se opreste la jumatatea drumului niciodata) sau « Isus e despuiat de haine », ni se arata "drumul Crucii" Mantuitorului. Apoi, “Isus e rastignit pe cruce”, in statiunea a XI-a, in care basorelieful ne prezinta cum i se bat cuie in picioare. “Fierul cuielor pironeste trupul lui Isus pe cruce, simbol al daruirii definitive si irevocabile in voia Tatalui Ceresc”, scrie sub acesta, astfel, incheindu-se « cea mai sublima tragedie a tuturor timpurilor », cum este prezentata in statiunea a XII-a, intitulata «Isus moare pe Cruce ». «Prin crucea lui Cristos, cerul s-a unit cu Pamantul, omul a fost impacat cu Creatorul Suprem. Nimeni si nimic nu va putea sterge pe Dumnezeu cel rastignit din istoria omenirii».

Mai sunt prezentate « Coborarea de pe cruce » si "Cristos e inmormantat", in alte doua placute in basorelief.

Am ramas uimita de aceste « episoade » prezentate foarte sugestiv prin placutele atarnate pe pereti si pot spune ca le-am parcurs de cateva ori, fascinata mereu de altceva, incat aproape ca nici nu am observat biserica in sine, dealtfel foarte simplu decorata, cu foarte putine statui, doar altarul abunda in pictura.

Desi Saptamana Patimilor a trecut, pot spune ca vizitand aceasta biserica am retrait momentele premergatoare Pastelui, momente in care tragem uneori linie in viata noastra, incercand o purificare fizica si spirituala necesara...

---

VIZUALIZĂRI: 2741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI