Palatul Cantacuzino de la Floresti - Palatul cu 365 de camere...

TIPĂREȘTE

Ca si date istorice, Palatul de la Floresti a fost construit de arhitectul Ioan Berindei pentru principele Grigore Cantacuzino (zis Nababul), avand ca model Micul Trianon. A fost inceput in 1907 si niciodata finalizat (se spune ca trebuia sa fie zestrea domnitei Alice, nepoata Nababului). Initial a fost prevazut cu 365 de camere, cate una pentru fiecare zi a anului, piscina, un parc impresionant (aproape 150 de hectare), teren de vanatoare... Placat cu calcar de Albesti, in 1913, anul mortii principelui Cantacuzino, era la stadiul finisarilor exterioare... Peste bijuteria rococo au trecut doua razboaie mondiale, nemtii, rusii, CAP-ul romanesc...

Ce a mai ramas am descoperit noi in ziua de Paste a anului 2011. Un parc imens, in care pasc oile, inconjurat de un zid din piatra de rau, care pare fara sfarsit. In curte se mai afla doar ruinele palatului si vechiul turn de apa, ale carui scari s-au surpat partial, astfel incat nici macar nu poti urca pana in varf. Palatul de la Floresti a supravietuit doar cu exteriorul (coloanele groase cat statul de om refuzand sa fie facute una cu pamantul)... tot interiorul este distrus, nu mai exista plafoane, camere, doar zidarie, caramizi, tuneluri subterane astupate... Prin pereti se mai vad, ici si colo, grinzi de fier, care trebuiau sa sustine structura... Coloanele intrarii de onoare strajuiesc si astazi stema familiei Cantacuzino, sustinuta de doi ingerasi: o coroana princiara deasupra unui scut heraldic.

Povestea locului spune ca principele era atat de bogat, incat a cerut voie domnitorului de atunci, regele Carol I, sa placheze acoperisul si zidurile palatului cu bani de aur... Se pare ca a renuntat cand regele i-a cerut ca aceasta placare sa fie facuta pe muchia monedei si nu pe suprafata ei :)

In parc, in spatele palatului, se mai vad ruinele unei piscine din care pornea un rau, un vechi pod din ciment, care imita coaja de nuc, fiind aruncat peste o albie demult secata. Un platan secular, uitat de timp, isi arunca coroana spre cer, fiind inconjurat de turmele ciobanilor din zona, care isi pasc oile in curtea palatului...

Curios sau nu, dupa 1990 se pare ca nimeni nu a revendicat aceasta ruina si bineineles ca nu au existat niciodata fonduri pentru restaurarea ei. Un decor perfect pentru filmari de epoca, spatiu ideal pentru gratarul duminical al locuitorilor din zona, ruinele palatului Cantacuzino inca sfideaza timpul, desi nu pentru multa vreme.

Pentru calatorul grabit, atras de frumusetile consacrate ale vaii Prahovei, poate ca Florestiul nu este decat numele unei localitati in care se fabrica anvelope... insa unui indragostit de trecut, de arhitectura secolului XIX, de natura in starea ei salbatica, o plimbare prin aceste locuri nu poate constitui decat un prilej de relaxare si un regret pentru ce ar fi putut sa fie, dar nu a fost niciodata...

Hristos a inviat!

---

VIZUALIZĂRI: 3922 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI