Pitesti-orasul meu, orasul florilor

TIPĂREȘTE

Pentru ca este o zi minunata, pentru ca astazi este ziua Floriilor, pentru ca Pitestiul este Orasul Lalelelor, pentru ca astazi se inchide editia a XXXIV-a Simfoniei Lalelelor, pentru ca am doua flori in casa, am considerat ca astazi este un prilej foarte bun de postare a acestui review.

Specific ca review-ul este conceput acum jumatate de an si am ezitat sa-l ridic considerand ca este prea subiectiv. Il dedic tuturor celor cu nume de floare si tuturor pitestenilor.

‘Zilele acestea am citit review-urile despre Pitesti scrise de persoane nascute sau nu aici. Toate sunt complete si foarte interesante. Undeva in 1988 sarbatoaream in clasele primare 600 de ani de atestare documentara a Pitestiului si ma miram foarte tare de atatea secole. Acum cativa ani buni, in facultate la cursul de engleza am facut o prezentare a Pitestiului si a fost apreciata. Acum, in present, incerc sa ma dumiresc ce as mai putea spune, atata timp cat eu m-am nascut aici, am crescut aici si traiesc in continuare aici. Sunt un copil al Pitestiului.

Imi aduc aminte cu nostalgie de paradele comuniste din centrul Pitestiului, in care eu eram imbracata in floare albastra si fratele meu in calusar, mai tarziu marsul pionieresc cu “ am cravata mea, sunt pionier…”. Imi aduc aminte perioada de dupa revolutie, in care stateam la coada sa intru in singura discoteca din centrul Pitestiului “Casa Studentului CS” (cunoscatorii stiu) si ma distram pe cinste, stateam la coada ore in sir sa prind un bilet la un film indian (chiar si in picioare, erau mai ieftine) la cinema Bucuresti, la cinema Modern, la Dacia, la Lumina…. Pentru mine Pitestiul a fost si va ramane casa mea.

Astazi incerc sa-mi introduc copiii intr-un univers al prezentului ce ne marcheaza pe toti si sa le prezint orasul facand o paralela intre trecut si viitor, dar sunt inca prea mici pentru a intelege aceste lucruri. …uite mami, aici odinioara se faceu parade pentru tovarasii…, uite mami, aici la Fabrica de paine (actualmente Vel Pitar) am fost facuta pionier, uite mami aici la fabrica de textile lucra bunica (actualmente ruine), uite mami aici la Petrochimie lucra bunicul (in present 10% mai functioneaza). Odinioara un oras plin de industrie de toate greutatile, astazi Pitestiul a devenit un oras al hypermarket-urilor, al Euromall-ului cu fitzele aferente; masini de super lux si pustani de bani gata; licee transformate in colegii peste noapte; magazine de firma in care tie frica sa intri. Banuiesc ca aceasta transformare au suferit-o toate orasele mai mici sau mai mari din tara.

Daca esti in vizita in Pitesti si vii cumva dinspre Bucuresti, intrare SE, cartierul Prundu iti va deschide accesul spre acest oras. Acum cativa ani cand nu era construita Centura Pitestiului aici era intrarea principala in oras si se formau niste blocaje infernale, stateai in trafic ore in sir, acum Bulevardul Petrochimistilor (denumire dupa vechiul combinat petrochimic unde lucrau odinioara 20% din locuitorii Pitestiului) este accesibil, cu circulatia pe patru benzi. De-a lungul B-dului sunt blocuri turn construite pe vremea raposatului, ca de altfel in tot orasul, blocuri cu spatii verzi, parculete si locuri de joaca pentru copii. B-dul imparte cartierul in doua parti aproximativ egale pe circa 2km. La iesire din cartier, B-dul se bifurca spre cartierul Tudor Vladimirescu la stanga si cartierul Craiovei la dreapta. Tinand drept gasim vechea gara in care numai studentii tranziteaza zona in plin sezon de scoala (vai CFR-ului) si ajungem in centrul Pitestiului cu cladiri vechi si mai putin vechi. In centrul Pitestiului troneaza impunator hotelul Muntenia, cea mai inalta cladire din oras. Daca ai ajuns la Muntenia, cu siguranta ai ajuns in centrul centrului din Pitesti. Centrul este marginit de doua strazi cu sens unic: Bulevardul Republicii si Bulevardul I. C. Bratianu. Strada este imbracata in pavaj portocaliu, e moderna, cu raulete artificiale si multe fantani arteziene care intruchipeaza abstract ba o lalea din otel care scuipa apa (Pitesti-orasul lalelelor) ba alte minunatii, toate astea printre banci galbui unde te poti odihni dupa ce ai tras o portie de shopping, caci aici sunt concentrate toate magazinele importante din oras. Ajungi astfel la biserica numita "Catedrala Domneasca Sf Gheorghe", biserica unde am fost crestinata si 23 de ani mai tarziu m-am casatorit. Imi este tare draga aceasta biserica. Se spune ca Voievodul Constantin Serban a strabatut Pitestiul calare pe un cal si in drumul sau era sa se scufunde in mlastini, formate de stransura apelor scurse de pe dealuri. Se zice ca Voievodul Constantin a scapat cu viata si drept multumire a ridicat un lacas de cult, pentru a-i multumi lui Dumnezeu.

Acum…, daca ati ajuns aici va invit sa faceti urmatoarele vizite culturalo-istorice in urmatoarele locuri:

- Galeria de Arta Naiva, singura din Romania, in care sunt expuse si vei fi incantat de lucrarile pictorilor naivi din toata tara...

- Galeria de Arta, dupa ce v-ati racorit la fantana cantatoare si dansatoare, intrati si aici, sa va umpleti sufletul si mintea cu opere de arta ale pictorilor: Tonitza, Grigorescu, Stefan Luchian, Theodor Pallady si multi altii.

- iesiti de aici si stati un pic la sfat cu Mircea cel Batran (statuie, evident),

- in fata fantanii, puteti admira cladirea Primariei Pitesti, cladire veche (1933) si renovata recent,

- mai in stanga, cel mai important teatru al Pitestiului, Teatrul Alexandru Davila, si poate aveti noroc de o piesa buna,

- si dupa ce beti o bere pe una din terasele din Centru, poate faceti si o vizita la Muzeul Judetean Arges sa va clatiti ochii cu ceva istorie, intrati si la Planetariu pentru un pic de astronomie si daca sunteti iubitori de sport intrati si in Muzeul Sportului Argesan din incinta aceluiasi muzeu. Cine la iubit pe Gicu Dobrin aici va gasi un altar dedicat lui. - eiii, si dupa toate acestea, daca vreti un pic de natura, mergeti la “grota” in Parcul Trivale sau in Strand sa vedeti lebede si rate salbatice. Copil fiind am batut padurea Trivale de la un capat la altul de zeci de ori, si era foarte mare. Astazi padurea nu mai are aceeasi suprafata, fiind parte destul de buna cartier de vile, insa va recomand sa luati parcul Trivale la picior, unde modernul din centru se pierde si te regasesti in natura racoroasa a padurii, unde lumea se plimba pe alei, sau stau pur si simplu pe bancute in linistea padurii. E un loc perfect unde poti citi o carte nestingherit, sau pur si simplu sa stai sa privesti oamenii care trec prin fata ta, sa bei o bere la Grota (restaurant aflat in mijlocul parcului) si sa mancati cei mai buni mititei din Pitesti. Nu cred ca exista pitestean sa nu fi facut acest lucru. Pe o mica colina se ridica Schitul din Trivale, nu ai decat sa urci scarile si sa vezi ce se intampla acolo: te vei trezi inconjurat de muzica monahala care iti umple sufletul, de o curatenie materiala, nu numai sufleteasca, perfecta. Biserica Schitului a fost construita din lemn in secolul al XV-lea de familia Stancestilor si recladita din piatra de Matei Basarab. Acest asezamant monarhal a fost rezidit si refacut de multe ori de-a lungul timpului.

- Parcul Strand se afla in partea opusa a orasului, pe malul Argesului. Un loc minunat pentru a petrece o zi alaturi de familie si nu numai. Cuprinde locuri de agrement si sport (plimbari cu barca, terenuri de fotbal, tenis, handbal si patinoar artificial). Copiii se pot plimba cu trenuletul facand inconjurul parcului. Tot aici se afla si un teatru de vara amplasat pe una din insulele de pe lacul populat cu lebede si rate salbatice.

- si daca te-a prins noaptea in oras, te rog frumos, intoarce-te in Centru pentru a vedea concertul Fantanii Muzicale. Cand soarele se duce la culcare, gasim Centrul transformat de noapte in mii si mii de lumini si sunete magice. Fântâna arteziana din Pitesti este magica. Este un concert pe care n-ar trebui sa-l rateze nimeni, pur si simplu vei fi vrajit de frumusetea acestuia.

Dupa ce ai savurat toate acestea si nu ai de gand sa innoptezi prin prejma in unul din multele hoteluri din oras, continua traversarea orasului. Din Bulevardul Republicii mergi drept spre Bulevardul N. Balcescu, b-dul traveseaza orasul spre zona de NV.

Pe b-dul N. Balcescu opreste si roaga-te pentru suflete tinerilor morti in Inchisoare de la Pitesti in “Experimentul de la Pitesti”. Evenimentele de la Piteşti reprezintă "apocalipsa" în materie de teroare, tortura şi degradare umana, greu de comparat cu orice alt experiment facut pe oameni, oriunde in lume.

Astazi, pe o treime din suprafata inchisorii sunt ridicate blocuri de locuinte. O parte a zidului care înconjura penitenciarul Pitesti mai exista si astăzi, pe latura de NV a inchisorii. Un memorial a fost construit în fata intrarii inchisorii. Am stat mult sa ma gandesc daca sa pomenesc despre aceasta parte intunecata a Pitestiului, de fiecare data cand trec prin fata monumentului mi se strange inima in piept. Cine nu stie istoria acestei inchisori sa intre pe saitul acesta, veti fi cutremurati de fata neagra si diabolica a a perioadei 1949-1952. La Pitesti, scrie Dario Fertilio «s-a intamplat un lucru... un lucru despre care ar trebui sa se taca dat fiind ca nu exista cuvinte pentru a-l descrie. Gânditi-va la spaima cea mai irationala, la originea oricarei orori si va veti afla pe calea spre Pitesti". ’

A XXXIV-a editie a Simfoniei Lalelelor s-a desfasurat zilele acestea (15-17 aprilie) la Casa Cartii din Pitesti. Puteti afla mai multe aici.

Sunt multe de spus despre orasul meu si am sa inchei intr-un ton mai optimist cu convingerea ca orice oras mic, fara un renume extraordinar iti poate deschide strazile si te poate lasa sa-i simti magia. Asa ca vino si tu sa-i simti magia…. Asa cum spunea un clasic in viata: "Fiecare om are o poveste! ", asa si orasul meu si fiecare coltisor din el au o poveste. “Nostim este ca, atunci cand traiesti intr-un oras, amani sa-l cunosti - si de obicei pana la urma nu-l cunoastem niciodata” Paulo Coelho în Unsprezece minute, asa si eu am amanat sa-mi cunosc orasul si poate la randul meu nu-l voi cunoaste niciodata.

La multi ani tuturor celor care poarta nume de floare!

---

VIZUALIZĂRI: 5762 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI