Partii de schi si impresii din Tatranska Lomnica

TIPĂREȘTE

Episodul 1. Schiorii.

Rev. meu despre schiorii si partiile din Tatra incepe cu o alta povestioara ceva mai veche, spusa de tatal meu.

Povestea despre nea Fane schiorul, colegul lui de birou de la Proiectare.

Nea Fane era un mare sportiv. Asa era perceput de toti colegii, mai intai din cauza povestilor lui din fiecare iarna despre partiile de la Predeal, despre cristiane, coborari si doamne brunete care luau de la el lectii de schi. Dupa aia, pentru ca nea Fane, aflat in pragul pensionarii, in fiecare sambata din toate iernile venea la serviciu imbracat in costum de schi, cu schiurile in spate legate frumos talpa in talpa si bocancii agatati de ele, in legaturi. Gara era aproape si cum sambata aveau zi scurta, fugea ca din pusca sa prinda trenul de Predeal.

Incepand de lunea si apoi toata saptamana, tot biroul avea parte de pataniile lui nea Fane, de cristianele lui grozave, de nenumaratele coborari care se incheiau, fiecare, cu cate un coniac mic la Clabucet sosire (asa, de incalzire), de privelistea minunata din telescaun si, nu in ultimul rand, de doamnele brunete (musai brunete) care, vazandu-l atat de grozav, la varsta lui, ii solicitau lectii de schi iar dansul le accepta cu mare mandrie.

Pana intr-o sambata cand unul dintre colegi, invidios pe ultimele cuceriri ale lui nea Fane pe partia de la Predeal, intr-un moment de absenta al acestuia, i-a desfacut schiurile si i-a facut pe fiecare talpa cate un X discret cu creta alba si apoi le-a legat la loc.

Luni de dimineata tot biroul cu sufletul la gura astepta sa vada deznodamantul. Si in timp ce nea Fane povestea la a cata coborare o vazuse cazand pe frumoasa bruneta cu costum galben din Bucuresti si o ajutase sa se ridice, doi dintre colegii de birou ii desfaceau schiurile legate strans talpa in talpa.

Semnele facute cu creta erau acolo. Neatinse.

Am plecat din Oradea, de la Maxim, in jurul orei noua. Am iesit prin vama Bors si am mers pe traseul Debrecen –Miskolc – Roznava –Poprad. In jurul orei 14 eram cazati in cele doua camere duble de la Aqua City Poprad despre care am mai scris.

Toata dupa amiaza aceea am zacut in piscinele cu apa termala cu bule si jeturi si apoi in saune.

A doua zi dimineata, cu arme si bagaje de schi, ne-am imbarcat in masina si am mers cei 8-10 km care despart Poprad de Tatranska Lomnica. Ca noutate, am mers pe o bucata de autostrada cam de 2 km. Autostrada este inca in constructie dar, la cum se misca lucrurile pe acolo, la anul vom face cateva minute direct pe autostrada. Asta pentru ca am hotarat sa nu mergem cu ski-bus-ul care pleca din fata hotelului cam la fiecare jumatate de ora si mergea prin toate statiunile de schi din Vysoke Tatra. (Tatra Inalta)

Am ajuns in statiune dimineata pe la ora noua. Strazile erau aproape pustii. Ne-am dus direct catre parcarea de la baza partiilor. Am intrat intr-o coloana de masini care erau asezate ordonat in parcare de catre niste neni slovaci foarte politicosi. Pe care i-am indragit si mai mult cand ne-au spus ca parcarea NU SE PLATESTE. In parcare mai erau doua masini cu numar de Bihor si una de Bucuresti. In rest, slovaci si polonezi.

Din parcare exista o banda rulanta care te duce incetisor la telescaun si gondola cu echipamentul in spate, sa nu obosesti cumva. Se numeste „magic carpet lift„.

Schiorii cu care eram aveau deja ochii mari. Ca si noi, de altfel, cand am vazut schimbarile majore in bine petrecute de cand fusesem ultima data.

Unul dintre ai nostri trebuia sa inchirieze echipament pentru snowboard. Am incercat in mai multe locuri si pot sa va spun ca preturile pentru inchirirea unui echipament complet erau asa: 13,17,23 de euro, in functie de calitatea echipamentului si de apropierea de partii.

Ajunsi la case am constatat ca a aparut un telescaun nou cu cate sase locuri. Atmosfera era grozava. Muzica, animatie, si un cer albastru albastru la minus 7-8 grade.

Am cumparat ski-pass-urile. Preturi: 24 euro pentru o zi intreaga sau 28 de euro tot pentru o zi intreaga. Doar ca la cel din urma aveai posibilitatea sa-l aduci inapoi dupa doua ore si primeai 11 euro inapoi, sau dupa patru ore si primeai 7 euro inapoi. Exista posibilitatea sa iei ski-pass junior si sa platesti 19 euro pentru o zi intreaga. Am avut ceva probleme cu tantile de la case care nu prea vorbeau engleza, dar pana la urma ne-am descurcat.

Am stat la rand la casa doua minute si la rand la gondola deloc. Asta in fiecare zi in care am venit. Adica patru zile din cele 6 petrecute acolo.

Am urcat toti patru in gondola si am coborat la capat la Skalnate Pleso. Am multe poze, sper sa ajung sa le pun pe toate, doar asa va puteti da seama ce peisaje minunate, ce privelisti incredibil de frumoase, ce partii amenajate si cat de albastru era cerul.

Din gondola, care urca in jur de 15 minute, am vazut inca doua sau chiar trei instalatii de telescaun pornind din diverse cote ale partiilor.

Inca nu ne revenisem bine din uimire vazand atatea schimbari petrecute in timp atat de scurt. Ne-am apucat sa citim pliantele de prezentare sa vedem exact pe unde mai sunt partii si ce mai putem face pe acolo. Stateam pe terasa restaurantului Panorama de la Skalnate Pleso, locul de unde plecau schiorii. Cer senin, soare minunat, cu cate o ciocolata calda cu frisca in fata, citind pliantul de prezentare al statiunii din care am aflat urmatoarele date:

-partii cu albastru – 2848 metri

-partii cu rosu - 3740 metri

-partii cu negru – 1237 metri

Total 7825 metri de partii amenajate, cu tunuri de zapada in nenumarate locuri, cu SKI PATROL care raspundea non stop la numarul 18300 si pe care i-am vazut in actiune, cu 7 instalatii diferite de transport pe cablu.

Asta doar cu plecare din parcarea noastra.

Mai sunt cu plecari din apropiere. Stary Smokovec are 6 instalatii de transport pe cablu si 4325 metri de partii iar Liptovska Teplicka 3 instalatii de transport cablu si 3550 metri de partii.

Total general: 15 700 metri de partii amenajate in zona Tatranska Lomnica!

Cum vi se pare? !

Mai multe partii amenajate special pentru schiorii incepatori mari si mici, scoli de schi. Undeva in apropiere de parcare scoala de schi pentru copii avea amenajata o scena unde dansau, impreuna cu micii viitori schiori, cateva personaje simpatice din povesti. Am dansat si noi impreuna cu ei, am facut poze.

Placarii mei se intorsesera intre timp dupa prima coborare. Erau amandoi rosii in obraji cu ochii lucind de fericire si ciripeau ca doua vrabiute. Erau uimiti de calitatea partiilor, de lungimea lor, de respectul pe care il aveau schiorii unii fata de ceilalti, de peisajele ametitoare si, nu in ultimul rand, de copiii mici mici care le ajungeau abia pana la genunchi si care schiau fara frica, depasindu-i in viteza. Am vazut un tatic cu un copilas in echipament complet de schi (unde oare se gasesc clapari atat de mici?) intr-un scaunel purtat in spate. Stateam si ne intrebam daca cel mic merge in picioare...

Am urcat apoi cam cinci minute pana la locul de plecare pentru partia cu bulina neagra. Se numeste Skalnata Chata si are un bar in aer liber ridicat, in mare parte, din zapada si din gheata. De aici urca telescaunul catre varful Lomnicke Sedlo de unde porneau schiorii cei mai curajosi. Tot acolo incepea „ free ride zone „. Am stat la barul de gheata cu un vin fiert urmarind minute bune cate un schior care parasea partia amenajata, asteptand cu sufletul la gura sa-l vedem cum apare din nou dupa cate o curba sau un pisc, asteptandu-l apoi langa scaunele noastre sa-l vedem de aproape, sa vedem cum arata un asemenea curajos.

Am urcat apoi pe jos cam 15 minute pana la Observatorul meteo de unde am avut o alta priveliste minunata a muntilor Tatra si a Slovaciei vazute de la 1751 metri. Am avut inspiratia sa iau cu noi crema cu factor de protectie 50. Chiar si asa, soarele puternic a lasat ceva urme. Nu am vazut nici un nor pe cer patru zile la rand.

Se facuse deja ora 16, soarele se ascundea pe dupa creste si frigul se lasa brusc. Schiorii se retrageau incet, incet, catre parcare.

Ajunsi la baza partiilor, am returnat ski-pass-urile si am primit inapoi cei 2 euro de fiecare luati garantie.

Ajunsi la hotel, franti de oboseala, ne-am rezolvat febra musculara si vanataile din cazaturi direct in bazinele cu bule si jeturi si apoi in saune. Si, curajosi fiind acum, dupa ce am escaladat inaltimile din Tatra, am intrat, pentru prima data, din sauna uscata cu 100 de grade temperatura direct in „ice cave”, camera inghetata unde am dansat si am cantat de frig in cerc, ca indienii. Am realizat cat de lungi sunt cele doua minute care trebuiau petrecute acolo ca sa ti se imbunatateasca circulatia. Noroc ca erau usi groase care se inchideau bine. Eram singurii cantareti dintre saune... si singurii romani din hotel.

Inchei aici primul episod. Urmeaza urcarea la Lomnicky Stit la 2634 de metri, cealalta statiune vizitata Strbske Pleso si cele cateva restaurante pe unde ne-am perindat.

Si, pentru ca nu vreau sa fiu ca nea Fane schiorul si ca multi altii asemenea lui care au schimbat doar echipamentul de schi cu unul de firma si Predealul cu Elvetia, va raspund direct la intrebarea: @TEOANCA, ai schiat?

Nu, am avut oameni :))

Partea a doua o puteti citi facand click aici

---

VIZUALIZĂRI: 7055 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI