Pensiunea La Sandel - primitoare si placuta

TIPĂREȘTE

Dupa cele citeva zile minunate petrecute in Pestisani/Gorj, despre care am scris aici, ne programasem citeva zile in Voineasa, fara a avea nici o cazare rezervata.

Ne-am gindit ca, fiind saptamina imediat dupa Paste, vom gasi locuri fara probleme.

Singura mea intilnire cu Voineasa fusese cu cca 20 de ani in urma, pe vremea regimului ceausist, cind, impreuna cu parintii, imi petrecusem o vacanta la hotelul Lotru. Privit prin ochii de copil de atunci, imi aminteam un complex mare, cu hotel, alimentara, cofetarie, mici magazine etc

Ne-am dus tinta la hotel; ne-a intimpinat un hotel semi paraginit, in care eram singurii potentiali turisti; o receptionera care ne-a comunicat un prêt de 70 de ron/camera, spunindu-ne ca hotelul nu are apa calda si pentru incalzire (aprilie fiind) ne poate da un calorifer. !!!

Ne-am socat si am plecat :)

Tot plimbindu-ne prin Voineasa, vazuram in strada, la baza dealului, o placutza cu pensiunea “La Sandel”, si 2 case undeva mai sus, pe deal, frumos si pitoresc amplasate.

Dupa o mica negociere cu Sandel, am luat camera cu 650 000 lei vechi/noapte.

Am fost condusi in casuta din dreapta, motivind ca in casuta din stinga mai are turisti. A fost foarte de treaba la faza asta.

Cind am intrat in casuta, am fost foarte placut surprinsi: casuta era formata din: la parter un living mare cu bucatarie si o baie de serviciu, iar la etaj 2 camere duble, fiecare cu baie proprie. Am cam stat cu emotii pina la finalul sejurului, ca nu cumva sa mai avem “vecini” in camera alaturata, dar am avut noroc si am avut toata casuta doar pentru noi.

Livingul de la parter era format dintr-o canapea pe colt, foarte comoda, cu tot mobilierul din lemn: scaune, masa, support tv, tejghea etc.

Ca si dotari, avea o plita la butelie, frigider si vesela.

Camerele de la etaj nu aveau tv, erau construite din lemn si aveau un pat dublu cu noptiere, baie proprie si un dulap.

Intre amplasamtul celor 2 case si padure exista o livada care tocmai inflorise…. superb!

Si tot acolo era un gratar si o masa cu banci la umbra unui brad, de unde vedeai toata panorama statiunii Voineasa.

Oamenii sunt de treaba si vorbareti; daca te invita la o tuica si la o slana, nu mai scapi de ei :)

In general, ne-am gospodarit singuri, dar am mai mincat si pe afara, pe unde apucam.

Singura masa memorabila a fost cea de la Vidra, de la cabana veche de acolo, genul acela de cabana cu aspect de bomba unde nu intri decit daca n-ai incotro... cu sobe de teracota, fete de masa gaurite si clienti pe care ii uita D-zeu bind pe acolo,

Am mincat aici cea mai buna ciorba de burta din viata mea si cel mai bun pastrav.

Tot aici am aflat ca cel mai mic pastrav pe care il aveau cintarea 800 gr si ca, in lacurile de acumulare de acolo, exista pastravi si de 7-8 kg.

Zona este frumoasa si abunda in lacuri de acumulare si baraje…. insa despre ele, intr-un review viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 3435 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI