Concurs de cros Robibike la Livezeni

TIPĂREȘTE

Concursul se mai numeste si concursul de cros de la “Palaria Neamtului” si se organizeaza in ultima saptamana a fiecarui an, intre Craciun si Revelion.

Copil fiind, dupa o perioada de cativa ani in care am atarnat de fusta unei bone care-mi sastisfacea orice dorinta, tatal meu mi-a zis “Gata baiete”, ajunge cu rasfatul, de-acu’ incolo o sa scot eu un om adevarat din tine! ". si din acel moment mi-am dat seama, si fara sa citesc Grecia antica, ca in lume au existat si spartani. Nu! Nu dormeam ca fostii eleni supusi unor privatiuni extreme, pe jos si-nveliti doar cu o rogojina dar de mic am inceput-o cu exercitiile fizice. La scoala "fugeam" cel mai bine (nu de la ore) iar la sarituri eram iarasi primul (nu! nu saream peste teze si examene). In liceu parintii m-au dat la volei, sport pe care l-am practicat timp de 25 de ani.

Tatal meu a participat la 4 Olimpiade, (Helsinki, Roma, Melbourne si Moscova), a fost de vreo 5 ori in Cursa ciclista a Pacii (Praga-Berlin-Warsovia) si de numeroase ori a insotit diverse lotiuri nationale in strainatate, pe toate cel 5 continente, de unde-mi aducea numai si numai pistoale automate, pe care eu le faceam praf intr-o singura zi. De la aceste deplasari prin lumea larga ale tatalui meu, mi se trage si mie, cred, “dromomania”. Peste vara, locuiam la bunici in Bucuresti, in Grivita, langa podul Grand. La Centrul Olimpic, i-am cunoscut pe Iolanda Bals, Lia Manoliu, Cristian Gatu, Radu Voina sau Laurentiu Dumanoiu, mari nume ale sportului romanesc.

Inainte de-a incepe activitatea sportiva, eram plapand si bolnavicios, dupa aceea n-am mai suferit de nimic, in afara de lipsuri financiare, specifice oricarui bugetar din spatiul mioritic.

Tatal meu m-a dat la cantina, toata viata am mancat la cantina. Bani de buzunar mi-a dat foarte rar…”Invata-te cu bani putini fiule, ca sa te bucuri atunci cand o sa ai mai multi”. Daca a mai existat vreun spartan “modern” in tara noastra, atunci sa stiti ca acela eu am fost. M-a invatat sa nu renunt niciodata la lupta iar sportul m-a invatat sa fiu bataios, sa-mi placa a invinge mereu, mai ales de dragul competitiei. In liceu eram mereu primul din clasa. Mi-a placut intotdeauna sa fiu ca o “locomotiva”, sa trag dupa mine vagoane pline cu oameni, sa organizez diverse manifestari culturale, turistice si sportive…. cate-au fost? ... nu mai stiu... le-am si pierdut numarul…

Despre una dintre ele am sa va povestesc astazi. E vorba de crosul Robibike, ce are loc in Tg. Mures, in ultima saptamana din an, in comuna Livezeni. Traseul masoara 21 km lungime, se executa 3 ture de alergare prin padurea Livezeni. Se porneste de la “Palaria Neamtului” si se ajunge in final in fata Gradinii Zoologice. Promotorii actiunii, fostii biciclisti ai clubului Muresul, Robi, (fost ciclist si maratonist) patronul unui magazin de biciclete “mountain-bike” numit "Robibike", Cornel, arbitru de ciclism in Turul Romaniei si Csongor, antrenorul echipei de ciclism Muresul din TgMures, reusesc sa adune in fiecare an vreo 30-40 de tineri si mai putin tineri alergatori "de cros prin zapada". Premiile sunt simbolice…o cupa, o diploma, un ceai fierbinte, cateva napolitane, ciocolata sau pufuleti. La aceasta competitie, mai dau si eu o mana de ajutor, in memoria tatalui meu care a fost timp 20 de ani antrenorul echipei de ciclisti... Uneori ne mai ajuta si Oficiul Judetean de Sport si unii sponsori ai clubului Francofonilor…Patrice, directorul ziarului de mica publicitate ”Flash" si Jean Michel, un francez care conduce o agentia de turism in Tg. Mures.

La concurs participa atat tineri cat si varstnici, atat fete cat si baieti. Premiile se acorda pe categorii de varsta. In anul 2008, cel mai tanar participant era un pusti de 8 ani iar cel mai varstnic, un fost maratonist de 74 de ani! Fiecare dintre ei au inteles ca miscarea si competitia SUNT ESENTA VIETII.

Temperatura din acel an nu ne-a ajutat insa deloc, la 6 dimineata erau minus 18 grade, fotoreporterului de la televiziunea locala i-au inghetat pana si bateriile din camera de filmat si manusile in buzunar. Noi, organizatorii, trebuia sa fim cu 2 ore inaintea concursului, la ora 6, sa trasam terenul, sa aducem 2 ceaune mari cu ceai, sa facem focul, sa aducem dulciuri, lamai, apa minerala, cadouri iar pentru noi, organizatotii, cate un vin fiert cu scortisoara si cate o bere fara alcool (prea putin). Dar in final am baut si noi tot ceai fierbinte. La ora 8 s-a dat startul de la “Palaria Neamtului”, un loc aseazat pe un platou oval, aflat in comuna Livezeni, aflata la 7 km de gradina zoologica din Tg. Mures, distanta ce trebuia parcursa de 3 ori. Era vorba de fapt de un semi-maraton, distanta clasica a martonului (Atena-Marathon) este de 42 km si 195 de metri.

La ora 8 dimineata erau minus 10 grade la soare! Dupa aproape doua ore de miscare in aer liber, dupa ce competitorii au alergat in ritm alert prin padure, (mai ales din cauza frigului), speriind cativa iepuri, doua caprioare si un mistret cu intreaga lui familie, iata-I si pe primul concurent care trece linia de sosire in aplauzele si chiotele putinilor spectatori. La orice concurs, nu conteaza cine castiga, important e sa participi.

Ceaiul de la inceputul si sfarsitul cursei, ceai imbunatatit cu miere si lamaie pentru sportivi, si cu o gura de coniac pentru organizatori, era obligatoriu si binevenit. O fata, din pacata, a abandonat. La final, directoare O. J. S. Mures, doamna Mioara Barsan, le-a inmanat concurentilor diplome si frumoase cupe aurite. Televiziunea locala a avut un frumos subiect de comentat la emisiunea de stiri sportive.

Iar noi, organizatorii, ne-am delectat cu o "tarie" si cu aerul "tare" si curat al “Platoului Cornesti” din padurea Livezeni, unde, in cateva ore am reusit sa eliminam toate noxele acumulate in “caldarea cu amoniac” numita Tg. Mures, din cursul saptamanilor anterioare. Ce pacat ca astfel de concursuri nu se organizeaza mai des.

Oricum, in seara Revelionului, cei care au asistat la focurile de artificii oferite targumuresenilor de primarie, au avut inca un subiect inedit de discutie.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2034 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI