Cetatea Histria, primul leagan al civilizatiei dobrogene

TIPĂREȘTE

Demult, inca din copilarie, cand am vazut la Teleenciclopedia un documentar despre Histria, mi-am dorit sa vizitez si eu ruinele cetatii. Intotdeauna m-au atras locurile vechi, unde odinioara se ridicau cetati, castele, deci locuri in care traisera cu mult, mult timp uitat in negura vremurilor inaintasii mei, fie de aici, de pe pamanturile natale, fie de departe…

Dar dorinta si marea curiozitate fata de aceasta cetate mi s-a accentuat mai mult cand am vazut acea secventa de exceptie din comedia romaneasca “Nea Marin miliardar”, cu acea urmarire “ca-n filme” printre ruinele cetatii de la Histria. Mi-au ramas bine de tot intiparite in memorie cateva locuri de acolo si mi-amintesc faptul ca atunci mi-am zis ca trebuie musai sa le vad “live”.

Si iata ca in aceasta vara, in luna lui Ciresar, cu ocazia unei aplicatii cu studentii prin insorita si infierbintata Dobrogea, la intoarcerea acasa, in Bucuresti, am dat o raita la ruinele cetatii Histria.

Intorcandu-ne din Costinesti, va scriu sincer ca nu prea stiu care/cum/ce ruta a ales soferul autocarului. Stiu doar ca am iesit pe E87, pana la un punct, dupa care am luat-o pe un drum auxiliar, printr-o “mare” de stuf si floarea-soarelui, cale destul de anevoioasa, pe o caldura de foc, de nici AC-ul din autocar nu mai facea fata… Si intr-un final am oprit intr-o parcare, in fata intrarii intr-un complex. Acesta cuprinde intrarea propriu-zisa la ruinele cetatii Histria si alaturi este o cladire moderna, ce reprezinta muzeul, cu multe exponate foarte interesante si multe dintre ele chiar foarte frumoase.

Am patruns in cetate, pe o poteca pietruita. La inceput va marturisesc ca am avut ceva emotii…Era de fapt un complex de stari de fericire, amestecata cu o curiozitate copilareasca, dar si cu o mare bucurie pe plan personal, cum nu mai simtisem de mult timp…

Caldura sacaitoare nu m-a mai deranjat cand am pornit fericita alaturi de studenti in cautarea miracolului pierdut al acestor locuri.

La intrarea in cetate este o placuta ce indica faptul ca cetatea Histria a fost infiintata undeva pe la jumatatea sec. VII a. Chr. si a fost parasita, culmea, tot in sec VII dar p. Chr. Cetatea s-a intins mult, la nord de actuala peninsula Istria, de-a lungul lacului Sinoe. Denumirea de Histria, de fapt Istria vine de la grecescul Istros, numele Dunarii in greaca.

Vestitul oras Histria a fost intemeiat de navigatorii si negustorii greci veniti din Millet, care, in drumurile lor, au intalnit aici acest pamant roditor si frumos, incadrat intr-un peisaj de poveste, ce a fost odata un golf la mare. Dorind sa se stabileasca aici pentru a face comert, au gasit totodata si ospitalitatea geto-daca. Histria este socotita prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras atestat de pe teritoriul tarii noastre.

De-a lungul vremurilor, Histria a cunoscut mari perioade de dezvoltare, atat in perioada greaca dar si cea romana, alternand cu perioade de declin, in urma atacurilor diverselor popoare migratoare. Nu vreau sa scriu aici istoria amanuntita a locului, o veti gasi pe net. Mai important este faptul ca, odata cu moartea lui Burebista, cetatea a trecut sub stapanirea romana, cand a cunoscut o inflorire maxima si s-au facut tot felul de modificari si extinderi ale zidurilor de aparare ca si in interiorul sau. Dar treptat, treptat, alte atacuri violente din afara, au dus la distrugerea totala a orasului, obligand locuitorii sai din epoca romana tarzie sa se restranga foarte mult, cetatea devenind ca suprafata cam cat se intind in prezent ruinele sale pe care si eu in acea zi le “cuceream” cu pasii dar mai ales cu gandul si cu inima. Apoi cetatea a fost parasita complet si data uitarii...

Astfel, am pasit la inceput timida dar mai apoi tare mandra, pentru ca stiam ca aici traisera o parte din stramosii mei; aici venisera oameni destoinici care contribuisera la prosperitatea si dezvoltarea acestor locuri; aici se luptasera atatea si atatea hoarde de cotropitori si murisera atatia oameni, in incercarea de a-si apara cetatea. Atunci eu calcam pe acele locuri si vedeam acele resturi ale unor mari civilizatii ale lumii, greaca si romana amestecata cu neamul geto-dac; treceam prin poarta principala a cetatii, acum doar niste pietre imbratisate si parca ocrotite de multa verdeata, cu postamentul la nivelul pamantului sau doar cu cateva pietre puse unele peste altele. M-am plimbat de-a lungul zidurilor ce inconjurau odinioara marele oras. Acolo pasii m-au urmat pe unul din drumurile principale ce strabateau orasul si acum era pavat doar cu cateva resturi de piatra. Iar pe o parte si pe alta stateau ordonate, la cheremul naturii si al timpului, diferite alte resturi de coloane, fie cilindrice cu diferite modele sau simple, dar si patratoase, dovezi inca vii ce atesta autenticitatea locului. Totusi, acest muzeu in aer liber este ingrijit, pentru ca pe aceasta “artera” principala a cetatii, aceste obiecte sunt aranjate in mod ordonat, pentru a fi vazute de turistii ce poposesc in cetate…Iar seara acestea sunt luminate de cateva spoturi. Trebuie sa fie o feerie noaptea in cetate. Chiar, cum o fi? !... In linistea noptii, sunt convinsa ca pietrele acelea isi incep in murmure abia auzite, depanarea vietii lor atat de zbuciumate, dar si pline de atatea evenimente importante. Cum o fi sa fi o piatra dintr-o cetate atat de straveche? !...

In plimbarea mea prin orasul antic, am redescoperit pe langa pietrele zidurilor de aparare cu resturile unor turnuri si bastioane, si locurile unde in acele timpuri aproape imemoriabile se intindeau templele grecesti din zona sacra, ale Afroditei si Zeus, acum doar ruine cu placute alaturi care imi prezentau ce semnifica fiecare. Am intalnit si resturile unor cartiere de locuinta, terme, ruine ale unor bazilici mai ales din epoca romana. Iar in centrul cetatii am dat de ruinele bine conservate ale uneia dintre cele mai mari bazilici crestine din aceasta regiune, datand din sec. VI d. Chr.

La un moment dat, privirea mea a intalnit o intindere nesfarsita de apa, intr-un orizont parca pierdut, undeva spre rasarit…o dunga verzuie de ape se dezlipea dintre pietrele maro si negre, printre buruienile ce invadasera in timp ruinele cetatii si se unea undeva mai sus, cu infinitul albastru al cerului. Ce superb peisaj! Am ramas cateva secunde nemiscata, privind acea fermecatoare zare amestecata cu o istorie trecuta, o natura mereu perfecta, intr-un timp prezent in care existam si eu acolo, atunci, in mijlocul acelui miracol pamantesc…

Ruinele cetatii Histria au fost “reinviate” si reaprinse in constiinta noastra datorita unor sapaturi arheologice incepute prin anii 1914, prin bunavointa lui Vasile Parvan, un mare istoric si arheolog roman. Totodata, atat acele sapaturi cat si cele ulterioare, au scos la lumina un adevarat si bogat material arheologic. Cea mai mare parte sunt fragmente arheologice remarcabile cu tot felul de sculpturi, fragmente de coloane, cu reliefuri, inscriptii, obiecte de ceramica, atat greceasca dar si romana, obiecte din sticla si multe altele. Toate acestea sunt pastrate cu sfintenie in muzeul de la Histria, pe care l-am vizitat si eu. Mi-a facut o deosebita placere sa vad acolo, de exemplu, tot felul de modele de amfore, de o valoare inestimabila, nu numai prin vechimea lor, dar cred eu, si prin unicitatea si frumusetea lor. Va spun sincer, ca priveam tacuta toate acele obiecte prin geamul protector si nu-mi venea sa cred cat de vechi pot fi iar eu stateam uimita in acele momente, gandindu-ma cum timpul poate apropia civilizatiile. Iar acestea lasa in urma lor atatea si atatea daruri celor ce vor sa vina. Ma gandesc, noi oare ce vom lasa in urma? !...

Cetatea Histria este inscrisa din 13 februarie 2007 pe lista Patrimoniului European. Oare cati europeni stiu asta? !... Oare cati dintre noi, romanii stim ce comori de nepretuit se gasesc la Histria si nu numai aici? !... Poate ca auzind sau citind chiar si pe acest site, vor afla…Eu sper in continuare…

Si v-am povestit si eu cate ceva despre cetatea Histria, doar pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!! Va multumesc pentru ca m-ati citit,

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3322 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI