Grecii din Luvru

TIPĂREȘTE

Feriti-va de greci! De ce oare? Acest dicton e desuet si el s-a nascut odata cu legenda unui cal de lemn facut cadou Troiei. Dimpotriva! Eu as zice ca trebuie sa-i iubim pe greci!... caci acestia au pus pe masa comuna a evolutiei lumii in care traim, mai multe bunuri decat oricare alt popor.

In acest "review" parizian n-am sa va vorbesc deloc despre francezi ci numai despre greci, caci daca nu exista civilizatia lor, nici cea romana n-ar fi ajuns sa infloreasca iar Luvrul, la ora actuala ar fi fost un muzeu anonim. Toti i-au copiat pe greci, toate popoarele s-au inspirat din cultura, arhitectura, filozofia sau organizarea lor militara si sociala. Si mai ales din gandirea lor.

Anul 2008, pentru mine a fost un an prost

Buzunarele mele a devenit cam “low-cost”

La fel ca un zbor “Skyeurope” sau “Wizzair”

Castigam, cam cat in Franta, un biet somer

Asadar am plecat la Paris cu un buget subtire, de subsistenta. La Luvru am asteptat acel wek-end “al saracilor” in care intra toata lumea pe gratis. Dar, "putin dai, putin primesti". N-ai voie sa faci fotografii decat pe-ascuns, n-ai acces la ghid, la pliante explicative, nici poate la un “traductor” mobil.

Ajungi insa repede la semietaj, urcand niste scari, si te trezesti dintr-o data in fata impresionantei statui grecesti “Victoria de la Samotrace”, statuie ce dateaza din anul 190 i. e. n, si care a fost descoperita in insula cu acelasi nume din nordul Marii Egee si cumparata mai apoi de un viceconsul francez in anul 1863. Statuia e impresionant si asa, fara cap, fara maini si cu o aripa de ghips. In 1950, pe fundul marii se gaseste si mana ei dreapta, care era inaltata in sus, simbolizand victoria, in limba greaca “Nike”, (nu, nu e vorba de adidasi) cuvant rostit, precum la Marathon, dupa fiecare victorie a grecilor pe mare sau pe uscat. In acest caz, statuia era inchinata unei victorii a corabierilor din Rhodos impootriva invadatorilor ce pradau ades aceasta bogata tara.

Dar sa revenim la “grecii din Luvru”…

Sculptorii mai tuturor statuilor grecesti din acest impresionat muzeu, au fost Polycletes, Praxiteles, Myron si Phydias dar putini dintre ei si-au incrustat numele in marmura sacra. Multe dintre statuile existente azi in “Sala Cariatidelor” din aripa Sully, de la parterul mega-muzeului, sunt reproduceri romane din secolele I si II e. n. , dupa originalele grecesti. Dupa invazia romana, grecii “ se lenevesc” isi pierd intr-o oarecare masura originalitatea, ei executand doar comenzi ordonate de stapanii vremurilor. Exista, bine-nteles si destule statui grecesti cu autor necunoscut dinaintea erei noastre. In imperiul roman al secolelor I si II e. n. , un produs “made in Grecia”, avea valoare, era un “produs de firma”, era o garantie a succesului comercial.

De ce au impresionat grecii prin arta lor?

Pentru ca au pus omul in mijlocul preocuparilor lor artistice, omul de rand, fie el “pescar”, “agricultor”, “macelar”, “luptator” sau “dansator”…

Privind azi in Luvru, statuia lui Hercules sau cea a lui “Hermes incheindu-se la sandale”, primesti gratuit si o intreaga lectie de anatomie umana, fiecare muschiulet al acestor eroi de legenda, este la locul lui.

Dupa “Victoria de la Samotrace”, a doua vedeta sculptata a grecilor este "Venus din Milo", statuie descoperita in insula Melos in anul 1820. Venus sau Afrodita, era zeita frumusetii iar statuia ei a fost sculptata in anul 100 i. e. n. , asadar frumoasa tanara femeie si zeita, seducatoare inca si azi, are venerabila varsta de 2110 ani! Si ea va mai dainui inca pe atata, deoarece marmura nu are moarte. Aceste doua statui au rolul de “vedete” grecesti ale muzeului, asa precum “Gioconda” lui Leonardo sau “Corbaia meduzei” a lui Gericault, sunt vedete in lumea picturii din acelasi muzeu.

Ce mai gasim in “Sala Cariatidelor”? In primul rand…imensele cariatide sculptate in piatra de Jean Goujon in perioada 1546-1549, timp in care Pierre Lescot amenaja superba aripa Sully. In aceeasi sala mai gasim sculpturile grecesti ”Pan si fluierul sau" statuia “Hermafrodita”, nascuta jumatate femeie si jumatate barbat, din porunca lui Zeus, din unirea trupeasca a lui Hermes cu Afrodita, sculptura atribuita lui Praxiteles, “Centaurul calarit de Cupidon”, statuie ce simbolizeaza extremele vietii, batranetea si tineretea, “Copilul si gasca”, al carei autor este Boethos din Chalcedonia, o sculptura ce prezinta un copil jucaus asa precum arata toti copiii din lume, nu ca un adult in minuiatura. Alta statuie este cea numita “Luptator gal ranit”, recunoscut ca fiind gal dupa scutul rotund si zimtat de langa el, apoi “Cele trei gratii” sau nimfele ce danseaza in onoarea zeitei Artemis sau Diana, zeita vanatorii si protectoare a copiilor, statuie care este o copie romana in marmura din sec II e. n. , dupa o statuie greaca ce dateaza din sec IV i. e-n. , “Satyr dansand”, sau insesi “Diana cu ciuta”, statuie ce i-e atribuita sculptorului grec Leochares.

Dupa ce-ai vizitat sala sculpturilor grecesti din Luvru, e imposibil sa nu doresti sa afli mai multe despre acest popor care inca inaintea erei noastre a dezvoltat un mod de existenta si gandire ce a grabit evolutia intragii lumi e azi.

Am inceput sa “bat anticariatele” din Paris si am gasit la un stand cu reduceri, un mic album cu “benzi desenate”, la 1,5 euro, a editurii “Hachette”, numit “Viata in Grecia Antica”…

Ei, asta e ce-mi trebuie mie!...

Iata ce-am aflat din acest album folosit pentru popularizarea cunostintelor in ciclul primar scolaresc.

Grecia e o tara a insuleor in care cel mai sigur mijloc de transport e cel naval. Preocuparile de baza ale grecilor au fost intotdeauna agricultura si marinaritul dar ei au invatat apoi repede arta mestesugurilor, a constructiilor si cea a manuitului armelor. Clima blanda i-a ajuta pe greci sa cultive grau, maslini si vita de vie, produse pe care le comercializau in piata lor publica, numita Agora. Uleiul de masline era folosit adesea pentru higiena corporala. Dupa ce si-au construit puternice cetati, in plan social, grecii proclama “libertatea personala” a fiecarui cetatean, punand astfel bazele democratiei, un adevarat “motor de racheta”al evolutiei omenesti. Dar in ciuda acestui modern concept despre viata, grecii nu se inteleg in tara lor, intre ei luptele dureaza la nesfarsit. Grecii se unesc doar in fata unui pericol venit din Asia, marea invazie a lui Darius, regele Persiei. La Marathon si Salamina, persii sunt infranti, victorie ce a dat nastere unei frumoase legende dar si “maratonului” sportiv ce se alearga inca si azi pe o distanta de 42 km si 195 m. Alexandru Macedon si apoi Imperiul roman isi arunca secole de-a randul, umbra lor dominatoare asupa Greciei.

Cele mai de pret lucruri la greci erau considerate a fi libertatea individului si familia.

Arta, stiinta si gandirea omului se decorseteaza de viata materiala iar zeii grecilor nu sunt perfecti si atotputernici ci mai degraba sunt niste eroi de legenda ce au calitatile si slabiciunile oricarui om de rand. Pe mare, grecii constituie o forta, navele lor rapide reusesc sa apere marile de pirati iar comertul maritim infloreste. Infloreste si pescuitul, grecii dezvolta sistemul de pescuit in comun, din barci, la navod. Inca dinaintea erei noastre, grecii au batut moneda proprie, numita “obol” apoi “drahma” fabricata din argint sau aur. Grecii inventeaza si unitati de masura folosite in comert. Pentru a topi metalele in micile lor furnale, ei descopera chiar si carbunele de pamant. In Atena, platoul Acropolelui este ornat cu numeroase edificii publice dar orasul de la poalele colinei ramane inghesuit, cu strazi murdare, apa se gaseste doar la fantanile publice, asadar nu e de mirare ca ciuma izbucneste in vremea lui Pericle, secerand mii de vieti. In orasele grecesti apar baile publice iar barbierii isi tundeau clientii direct in strada, loc in care dormea si marea majoritate a grecilor saraci. Apar oamenii bogati si camatarii. Cand acestia nu-si puteau recupera datoriile, confiscau poarta de la intrare a casei, tiglele de pe acoperis sau astupau fantana casei datornicului. Lampile de argila umplute cu ulei sunt singura sursa de lumina ce prelungea placerea unei seri petrecuta in familie. Munca “de jos” din familiile grecesti e efectuata de sclavi, capurati in razboaiele de cucerire. In brutarii, in timp ce femeile “sclave” pregateau painea zilnica, stapanul le canta din fluier pntru a le stimula in munca! Sclavii devin o “marfa” ce poate fi comercializata.

Din tata-n fiu grecii au fost mari constructori, de barci, de nave, de case, de palate sau de monumente. Prelucrau lutul, ceramica, argintul, bronzul, aurul, piatra sau marmura cu aceeasi usurinta. Obiectele manufacturilor sunt impodobite cu desene minunate. Se lucra “zi-lumina” in functie de ciclul solar. Totul se facea pe…muzica! Lenesii si hotii erau biciuiti, dupa ce in prealabil erau judecati de un “sfat al batranilor condus de un magistrat” si puteau fi alungati oricand din cetate. Nici “industria usoara” nu e neglijata, apar pantofarii, croitorii, chiar si “casele de moda”, femeile “cu stare” vor sa arate bine.

Democratia are avantajele ei, deciziile sunt luate in comun iar fiecare cetatean grec, dupa 20 de ani, dupa satisfacerea stagiului militar, primeste drept de vot. Adunarea publica, ce poate cuprinde cateva mii de persoane, numita ”ecclesia” stabileste legile cetatii. Fiecare locuitor al cetatii are “dreptul la cuvant”. Exista si o “politie a cetatii” ce-i aduna periodic pe cetatenii urbei “la sedinte”.

Dupa 20 de ani, tinerii greci se pot casatori, cel mai important lucru pentru ei, in afara de libertate, este familia si bucuria de avea mostenitori. Funerariile se desfasoara la greci, ca si in ziua de azi, cu bocitoare si cortegiu funerar.

Apar insa si oamenii bogati care traiesc in vile luxuase cu incalzire proprie si piscine interioare. Femeile insa au un statut de inferioritate fata de barbat.

In timpul domniei lui Pericle, toti atenienii invata sa citeasca si sa scrie! Apoi pedagogii ii invata pe copii gramatica, muzica, filozofia, poezia, oratoria, fitoterapia si educatia fizica. Apar si spitalele si gimnaziile pentru sport. Nu e de mirare ca primele Jocuri Olimpice din lume, au aparut aici, in Grecia. Apar si “cazinourile”, locuri unde barbatii sunt serviti cu bauturi tari in ritmul lent al unei muzici relaxante de lira, cetera sau sau fluier. La sfarsit, apar si Bebelusele! Dansatoare ce-i insotesc pe barbatii ametiti de bautura pana acasa la nevestele lor, negre de furie! Apar si marile amfiteatre unde se joaca tragediile lui Sofocle, Euripide, Eschil sau comediile lui Aristophan. Pe mari stadioane apar cursele de cai dar niciodata lupte de gladiatori, care aici, in Grecia, n-au existat! Stagiul militar e obligatoriu, astfel incat armatele Atenei, Spartei si Thebei devin cele mai puternice din Grecia. Ele sunt dotate cu sulite de trei dimensiuni, cea mai lunga avand 9 metri. Tehnica militara cea mai uzitata de greci era cea prin invaluire. Nici o lupta nu incepea fara asentimentul zeilor, carora li se aduceau mai inainte, ofrande in sanctuare si li se inaltau mai apoi, obeliscuri. Dupa fiecare batalie, grecii isi adunau ranitii sau mortii de pe campul de lupta, nu-i lasau niciodata prada corbilor. Pe mare, “triremele” grecesti, nave cu trei punti si cu multi vaslasi, nave dotate cu un pinten de bronz la prova, fac ravagii. Expeditiile lor ajung pana in Marea Neagra.

Nu! , in Luvru nu mai exista greci, dar zamislirile mainii si a mintii lor au dainuit peste veacuri si, privindu-le azi, nu e greu sa ghicesti si caracterul acestui popor care, se pare, ca n-a trecut degeaba prin istorie!

Asadar, iubiti-i pe greci!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 5707 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI