2 zile prin Regatul Hashemit al Iordaniei

TIPĂREȘTE

Dupa ce am asteptat aproape o ora sa trecem granita spre Iordania, alaturi de grupuri de musulmani care plecau in pelerinaj spre Mecca, am reusit sa iesim din Siria si “in pas voios” cu un microbuz elegant am pornit spre Jerash.

Pentru ca lizuk a povestit foarte frumos despre acest oras, eu voi completa doar cu cateva poze si spre deosebire de ea, noi am luat masa la restaurantul din incinta cetatii unde am si sarbatorit un domn din grupul nostru pe care il chema Dumitru. era 26 octombrie.

Dupa ce am terminat de vizitat, ne-am indreptat spre Madaba, cunoscuta pentru muzeul in care sunt expuse mozaicurile bizantine descoperite de-a lungul vremii si pentru faimoasa harta din sec. VI, tot din mozaic ce reprezenta Holy Land, asa cum il vedeau atunci iordanienii, aflata pe podeaua basilicii greco-ortodoxe Sf. Gheorghe.

Am strabatut apoi orasul, pe niste stradute unde, pentru ca eram majoritatea femei, ne tot opream sa intram si in magazinasele cu suveniruri specifice, punandu-l pe ghidul iordanian, de altfel foarte rabdator, la grele “incercari” pana la microbus.

Aflandu-ne la ½ h distanta de capitala, nici nu stiu cand am ajuns in orasul extrem de aglomerat – Amman si unde, ca si in Damasc, circulau masinile bara la bara dar parca cu mai multa prudenta.

Am ajuns in sfarsit la hotel LIWAN de 3*, asezat intr-o pozitie destul de buna, aproape de o strada pietonala cu magazine, baruri, terase si Al Baraka Mall.

Hotelul curat, elegant era incomparabil cu cel din Damasc din toate punctele de vedere. Mancarea era destul de diversificata, personalul foarte atent si amabil cu oaspetii hotelului, indiferent ca eram romani, nemti sau englezi. Surprinzator, poate sau nu, in tot restaurantul si in holul hotelului se auzea vocea melodioasa a lui Julio Iglesias ceea ce nu am reusit sa ascult acolo unde ar fi fost de asteptat, in Mallorca.

La orele 5 dupa-amiaza, 7 femei (fara cei 2 barbati ai nostrii din grup care au plecat de capul lor prin oras), soferul si ghidul au plecat in explorarea capitalei. peste tot erau afise electorale ca la noi, puse unde nici cu gandul nu gandeai. duminica erau alegeri si probabil ca de-asta era si agitatie asa de multa. oricum, parerea mea e ca trebuia sa fii un sofer extrem de experimentat ca sa te incumeti sa iesi cu masina. traficul era ametitor si nu de putine ori am inchis ochii pentru ca tot mi se parea ca ne ciocnim unii de altii si toti laolalta...

Pentru ca la radio-ul din masina era muzica iordaniana care se dansa din buric o cerusem sa o dea la maxim si cu geamurile deschise, va inchipuiti cum ne auzeam.

Ghidul nu stia romaneste dar cred ca intelegea destul de bine multe din expresiile noastre mai mult sau mai putin colorate.

Din cand in cand se chinuia sa ne mai explice cate ceva dar noi nu il mai ascultam, fiind preocupate de oamenii de pe strada, de cladirile colosale, de magazinele de firma…

Am ajuns la citadela care din pacate tocmai isi inchisese portile pentru vizitatori dar totusi, ne-au lasat vreo 10 minute sa intram pentru poze, evident si pentru a admira orasul Amman la apusul soarelui.

Apoi ne-am intors la hotel si am luat cina, foarte gustoasa si am pornit putin la plimbare prin jurul hotelului dar deja eram destul de obosite, avusesem o zi extrem de lunga si abia asteptam sa ajungem in camera imbietoare de la hotel.

A doua zi am plecat spre Petra. ghidul a spus ca ne duce pe scurtatura, strabatand satele de beduini dar au gresit drumul de cateva ori si am ajuns cu vreo 2 ore intarziere fata de ora planificata. problema era ca in seara aceea treceam in Israel si din 3 puncte de frontiera, doua inchideau la orele 14 si numai unul ramanea deschis pana la 6 seara si trebuia sa fim cu o ora inainte in vama.

Pentru a vizita Petra si a putea totusi sa vezi ce e mai important, iti trebuie pe putin cateva ore. noi am avut la dispozitie doar 2 si ½ si a trebuit sa mergem in ritm sustinut. fiind dupa-amiaza si foarte multi turisti, se ridicase mult praf si pe alocuri nu mai puteai respira. o parte din defileu era protejat cu plasa, drumul fiind ingustat si lasat doar cat sa treaca o caleasca. N-am ajuns mai departe de Trezorerie, n-am mai putut admira camilele pentru ca am fost tot intr-un maraton. Pentru mine care eram in “orasul roz” a doua oara a fost mai putin frustrant dar cei care erau prima data acolo l-au cam bombanit pe sofer si pe ghid de altfel destul de dragut si amabil cu noi.

Pe ultima suta de metri, am ajuns la granita si in timp ce parcurgeam portiunea care despartea Regatul Hashemit de teritoriul Israelian, mi-am adus aminte de o melodie a unei cantarete extrem de controversata si care cred, totusi ca a fost remixata dupa vizita ei in Israel.

Cand am ajuns in vama, prin sondaj, au cautat prin bagaje destul de meticulos. Am rugat vamesii, care, intelegatori nu ne-au pus viza de intrare in Israel sub pretextul ca planuiam o alta calatorie in Dubai si… “Welcome to Israel”.

In zare, se vedeau luminile aprinse in Eilat…era ora 6 seara si paseam pe pamantul sfant…

Rog a se atasa aceasta melodie…

http://www.trilulilu.ro/apopeste/8edee091ffaeb1

---

VIZUALIZĂRI: 2677 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI