Mânăstirea Bârsana - Unde traditia si arta maramureseana se unesc cu credinta si iubirea

TIPĂREȘTE

Tot pe frumoasa vale a Izei, cam la 20 de km de Sighetul Marmatiei, pe un traseu la fel de spectaculos in peisaje maramuresene de exceptie, am trecut din nou pe sub o alta minunatie de poarta maramureseana. Apoi am urcat o panta lina si iata-ne ajunse la Manastirea Barsana, situata in comuna ce-i poarta numele.

Aici ne-a intampinat de la intrare o constructie sub forma de biserica din lemn cu baza din piatra vopsita in alb, semnul curatirii si puritatii, cu o ampla arcada ce se deschide ca o mare poarta. Aceasta ne-a invitat sa-i trecem pragul si ne-a urat intr-o tacere deplina un “bun venit”. Ulterior am aflat ca acesta este semetul turn Clopotnita si astfel am patruns intr-un complex de constructii din lemn, alte minunatii ale artei sculpturale in lemn, de fapt intr-un alt univers monahal din tinutul Maramuresului.

Manastirea Barsana a fost ctitorita pe la mijlocul sec. 14, tot de neamul Dragosestilor, la fel ca cea de la Sapanta-Peri. Si Barsana a fost persecutata si devastata de imperiul habsburgic care a confiscat averea manastirii, a desfintat-o si a lasat-o in parasire.

Manastirea Barsana pe care am vizitat-o si noi in acea zi cu totul deosebita, a fost reconstruita incepand cu anul 1993 si poarta hramul “Soborul celor 12 Apostoli” fiind in prezent o manastire de maicute. Pe parcursul urmatorilor ani s-au tot adaugat celelalte constructii, formand acest complex sfant cladit din lemn ce a prins viata cu atata arta si maiestrie specifice zonei.

Ce mult mi-a placut tot ce-am vazut! La fiecare cladire pe care “puneam ochii”, scoteam cate o interjectie urmata de “texte mirate” de genul: “uite ce frumoasa este si asta!... ce suuuper este podul ala!... Ia uite, ce de flori. Bine ca aici nu le rupe nimeni!... ” etc. Fiica-mea cam facea misto de mine ca sunt mai rau decat un copil ca ma tot uimeam in stanga si-n dreapta si ca se uita lumea la mine…Ei, si ce daca? ! Exagera ea, cu siguranta…

Intregul asezamant este situat intr-un cadru natural de o imensa frumusete pitoreasca, ocrotita de culmi blande inverzite. Insusi complexul l-am asemuit cu un parc cu totul special. Iar cand am fost noi, in vara, totul abunda de verdeata acompaniata de multitudinea de flori viu colorate. Este si un mic raulet ce strabate oarecum pe mijloc pajistea verde si la un moment dat se poate trece de pe o parte pe cealalta, pe un podet din lemn sculptat simplu. Am gasit aici un alt crampei din raiul pamantesc al Maramuresului nostru drag, creat cu daruire si multa iubire de oamenii buni si harnici ai acestor locuri.

Ne-am plimbat pe potecile pietruite prin toate partile. Si astfel am vazut ca

ansamblul monahal cuprinde Biserica din lemn maramureseana, piesa principala, Aghiasmatarul, unde este un izvor cu apa tamaduitoare (asa se zice), Altarul de vara, Staretia, Casa preotului, Turnul clopotnita, muzeul, Casa de oaspeti si inca alte cateva cladiri. Toate constructiile sunt din lemn maiestrit prin arta inconfundabila a mesterilor maramureseni. Au bazele din piatra dura, ce mi-a dat senzatia trainiciei, ca si cum acea piatra si-a infipt adanc radacina in pamantul stramosesc, din care apoi se inalta ca o tulpina din lemnul “viu” brodat, restul cladirilor. Si totul culmineaza cu varful semet al bisericii care priveste cu speranta si smerenie spre cerul infinit, la Divinitate…

Biserica de lemn de la Barsana se afla pe partea dreapta cum se intra in complex. Tasneste pur si simplu atat de mladioasa spre inaltimi si este socotita una dintre cele mai inalte biserici de lemn din Europa. Mi s-a parut aproape identica la arhitectura cu biserica de la Sapanta-Peri despre care am scris aici).

De la biserica am pornit spre Staretie pe potecile frumos pietruite si imprejmuite de o parte si de cealalta de pajisti verzi, unde multe flori jucause in adierea vantului pur si simplu iti incanta privirea. Staretia mi-a placut intr-un mod special, pentru ca este mai mare, este o constructie supraetajata, creata printr-o fantezie arhitectonica cutezatoare, o transpunere remarcabila a stilului maramuresean caracteristice bisericilor de lemn. Pe pajistea verde din stanga aleii am vazut Altarul de vara, foarte asemenator cu cel de la Sapanta-Peri si mergand pe alee mai in interior este Aghiasmatorul, in interiorul caruia este un izvor cu apa rece si curata. Ceva mai sus, pe o usoara colina inverzita si “pastelata” in culorile florilor am vazut o alta cladire mai mare si anume acolo este Casa de oaspeti sau a artistilor. Aceasta este o fermecatoare vila care gazduieste pentru repaus si creatie diversi artisti, carturari si mesteri fie din zona fie chiar din alte colturi mai indepartate. Ba din ce am auzit de la unul si de la altul, cred ca aici se pot gazdui si calatorii trecatori ce poposesc la manastire…

Aici la Barsana, in tinutul de legenda al sufletului romanesc, pe valea Izei, dincolo de coline si paduri seculare, am simtit ca exista si o alta lume decat cea vazuta de fiecare dintre noi, si anume lumea sentimentelor. Si ca o incununare a tuturor, la temelia acestora, fie ele coline, rauri, paduri sau sentimente, eu cred cu tarie ca se afla insasi Credinta si Credinta in Iubire. Pur si simplu, aici am avut senzatia dar si intelegerea ca oamenii si lucrurile traiesc intr-o armonie perfecta, intr-o impacare deplina, adusa pana la marginea cu Sublimul. Si cum sa nu poti fi tu, om simplu, dar cu har divin, insusi creatorul multor minunatii cand vii aici si intr-o liniste si pace nesfarsita te poti reculege, poti crea, poti deveni mai bun si mai iertator incepand chiar cu tine insuti!... Acestia sunt maramuresenii creatori ai acestui sfant si deosebit loc de la Barsana. Si vreau cu tarie sa cred ca fiecare dintre noi putem fi asa, totul este sa ne dorim foarte mult, nu? !

Pe partea soselei, tot mai in spatele intregului complex monahal, am vazut ca se intind chiliile maicutelor dar si alte anexe gospodaresti iar spre iesire este Muzeul, in imediata apropiere a Turnului-clopotnita.

Pe pajisti din loc in loc am vazut tot felul de troite din lemn sculptat dumnezeieste, niciuna nu este la fel. Diversitatea modelelor mi-a aratat pentru a cata oara mestesugul stilului maramuresean de sculptura in lemn.

Ceea ce m-a fascinat la Barsana este, ca dincolo de frumusetea deosebita a locului si de aranjamentul complexului, am vazut o unitate stilistica desavarsita, combinata cu un simt artistic fara asemanare, care si-a pus amprenta inconfundabila asupra acestui asezamant sfant. Poate aici, la Barsana, ca nicaieri in Maramures, cred eu (poate ca gresesc, sa fiu iertata) nu am gasit o impletire si o puritate a liniilor arhitectonice mai inspirata de harul divin. Aici am avut senzatia “iubirii de frumos” daltuit in lemn, insufletirea si intruparea lemnului intr-o credinta creatoare si purificatoare a celor ce au zamislit cu multa iubire si daruire acest locas sfant. Cred ca daca si fi stat mai mult timp acolo, pe inserat cand se domoleste forfota turistilor si se asterne racoarea noptii iar linistea absoluta devina stapana, atunci as fi lipit urechea de vreun perete si cu siguranta as fi auzit cum lemnul sopteste usor si tainic povesti incredibile din existenta milenara a acestor locuri legendare…Ehei, cate as fi aflat atunci!...

Am vizitat si Muzeul de icoana si carte veche “Episcopul Gavril de Barsana”. Aici am vazut icoane de o frumusete desavarsita, create multe dintre ele chiar de catre maicutele de aici, la un atelier din complexul manastiresc. Foarte multe icoane de diferite marimi sunt sculptate si pictate in lemn ca si tot felul de cergi si covoare cu modele traditionale zonei.

De asemenea aici se adapostesc si alte comori, precum carti foarte valoroase si alte obiecte de cult religios, ce dateaza inca din sec. 14, pastrate bine in vitrine, la vederea noastra, a turistilor. In cadrul muzeului am vazut un loc amenajat ca un mic magazin, de unde se pot cumpara suveniruri, covoare si cergi cu modele si linii deosebite, specifice, papusi de diferite marimi imbracate in costume traditionale maramuresene, o frumusete, dar si foarte scumpe, ca si alte obiecte religioase, cruculite, brelocuri, etc.

Totul de aici, de la muzeu, aminteste de cultura, arta, obiceiurile si traditiile specific maramuresene.

Am plecat de la Manastirea Barsana mult mai bogata sufleteste, mai impacata dar si mult mai “invatata”, pentru ca acest loc special este un dar si o binecuvantare a lui Dumnezeu nu doar pentru maramureseni ci si pentru noi toti cei ce venim si poposim aici vreme chiar de o clipa, pentru regasirea de sine si pacea noastra interioara.

In comuna Barsana, asezata pe un deal din apropierea complexului manastiresc pe care l-am vizitat, intr-un loc numit Podurile Jbarului “supravietuieste” timpului vechea manastire din lemn, socotita prima biserica din lemn de aici, din Barsana, ce poarta hramul “Intrarea in biserica a Maicii Domnului”.

Va recomand cu toata caldura sufleteasca o vizita la complexul monahal de la Barsana. Eu ma bucur ca am reusit sa-i calc potecile impreuna cu fiica mea si pot spune ca, precum multi, multi altii, si noi AmFostAcolo!!!

Va multumesc pentru ca m-ati citit.

Cu mult drag pt. voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 4269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI