Restaurant Insula - ceva deosebit.

TIPĂREȘTE

Înainte de a ajunge pe litoralul românesc, am zis să mă documentez să văd ce destinaţii alternative am putea avea în timpul sejurului de la Jupiter. Printre altele, mi-au atras atenţia review-urile excelente, scrise de pepsi70ro şi pink_gabi despre Restaurantul Insula. Citind, mă şi vedeam cocoţat într-o masă din copac mâncând un borş pescăresc. Adevărul este că de-a lungul timpului, de fiecare dată când treceam pe lângă acest restaurant (ba chiar de câteva ori am stat chiar lângă el, la Hotel Delta) îl asociam cu un restaurant de fiţe, neaccesibil muritorilor de rând. Am informat-o pe nevastica mea despre planul meu şi am primit un mare OK din partea ei, o devoratoare a preparatelor din peşte.

Zis şi făcut. În timpul sejurului, când ne plimbam prin Neptun, am trecut pe la restaurant să facem o rezervare. Am fost întâmpinaţi de o fată frumoasă, care avea rolul de primire a oaspeţilor, i-am explicat ce vrem şi ne-a trecut în agendă, o masă de 6 persoane, în copac, sâmbătă la ora 14. După ce am lăsat numele şi numărul de telefon ne-a informat că dacă nu ajungem în 30 minute după ora rezervată, vom pierde masa. Şi ca să elucidăm şi disputa cu numărul meselor din copac, am întrebat-o pe domnişoara, câte sunt. “ – Trei: una de 4, una de 6 şi una de 12 persoane. ”

Iată că a sosit şi ziua de sâmbătă, când ne-am luat fetele şi ne-am dus la restaurant. Aceeaşi duduiţă ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi după câteva cuvinte de bun venit ne-a condus la masa noastră din copac. Este ca un foişor rustic, accesul făcându-se pe nişte trepte neregulate cu balustrăzi din bârne, iar intimitatea este asigurată de stuful şi vegetaţia din abundenţă. Spre surprinderea noastră am constatat că era destul de aglomerat restaurantul, cu greu vedeai vreo masă liberă. Cănd urcam scările am surprins o privire, a unui domn de la o masă vecină (de la parter) cu o urmă de invidie în ea, lucru care m-a făcut să mă simt şi mai bine.

Înainte de a ne hotărî ce comandăm, noi băieţii am luat nişte ţuică de prune, să ne încălzim şi nişte apă minerală pentru fete. Conform tradiţiei, din partea casei, am fost serviţi cu salată de icre (delicioasă) cu pâine prăjită. După ce am studiat meniul, am dat comanda: borş pescăresc, plachie de crap, tochitură din peşte cu mămăliguţă, de la specialităţiile bucătarului şef şi cokteil de creveţi pentru fetiţa mea, mare amatoare de creveţi. Toate aceste bunătăţi stropite din belşug cu un Aligote (bun) de la vinul casei. Toate preparatele au fost la nivelul aşteptărilor, nefiind reclamaţii din partea “mesenilor”.

După masă am trecut la şedinţa foto, de la care nu au scăpat nici debarcaderul, nici vaporul, nici menajeria, nici locul de joacă, nici cuptorul cu roata de moară şi nici interioarele cu vegetaţia luxuriantă care-ţi oferă un cadru natural şi nu în ultimul rând o intimitate necesară. Şi pentru a vă informa şi pe voi care sunt preţurile de acolo (începutul lui septembrie) am făcut câteva poze şi la meniu.

La sfârşit, după achitarea notei de plată (partea noastră a fost de 120 lei) plus bacşişul binemeritat (o servire fără cusur) cu greu ne-am dezlipit de scaune, un motiv era faptul că eram plini şi al doilea, că nu ne înduram să părăsim micul paradis, unde am petrecut două ore minunate.

La ieşire, aceeaşi fătucă simpatică ne-a mulţumit pentru vizită şi ne-a făcut invitaţia de a reveni cât mai curând. Nu am scăpat prilejul să-i fac şi ei o poză, evident.

Ce pot să spun acum ca încheiere, doar că descrierea mea din acest post este doar un tablou şters în comparaţie cu senzaţiile care le trăieşti în interiorul oazei de verdeaţă de la Restaurantul Insula.

Mai are rost să vă spun că, vi-l recomand cu cea mai mare plăcere?

Vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3427 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI