In Paradis, la Buzias

TIPĂREȘTE

Sambata. 4 septembrie 2010. Ora 4 dimineata. Pornesc spre frumosul tinut la muntilor Poiana Rusca, spre orasul Lugoj si-apoi spre Buzias, celebra "statiune a inimii", fredonand cu noaptea-n cap stravechea melodie populara romaneasca

”Si-am venit la voi la sura, Ano Lugojano

Sa ma uit pe sub caciula, Ano Lugojano! ”

Traseul? Targu Mures-Turda-Alba Iulia-Deva-Lugoj-Buzias, e un drum lung, astfel incat, daca vreau sa mai ”prind” o cat de mica licarire de lumina pentru a face macar cateva fotografii, trebuie sa ma grabesc. Pe “scaunul mortului” din dreapta mea, mi-am pus la indemana termosul cu cafea, sendviciuri si fructe, excelente la drum lung, datotita fructozei ce se absoarbe aproape “instant” si care e combustibilul care te tine treaz tot timpul voiajului. Dar…cel mai bine, pe mine ma tine treaz, prezenta termosului cu cafea calda si indulcita cu miere de albine, termos aflat la indemana. Anul acesta insa, a fost un an slab pentru miere, cu o productie nationala de doar 10% din “normal”, se pare ca datorita ploilor si frigului, albinele n-au mai iesit din stup, dar mai am destula miere din anul trecut. Varianta rutiera ce-am ales-o pana la Buzias, e cea mai buna, cred eu, dimineata soseaua nu e aglomerata deloc, iar in cursul zilei inca niciodata n-am intalnit vreun ambuteiaj pe drum, chiar daca pe langa Alba sau Deva, traficul devine ceva mai intens. La ora 7,30 a. m. , coama unui deal din stanga mea, devine tot mai rosie, e semn ca soarele va rasari in curand si ziua va fi senina. Eu sunt insa deja departe, trecut de Alba Iulia! Primul popas de alimentare il fac doar in muntii, deloc inalti dar foarte pitoresti din Poiana Rusca, ce ma incanta cu privelisti odihnitoare, tipic romanesti-pajisti intinse, presarate ici-colo cu tuguiate capite de fan, asemenea coltilor galbeni ai unui monstru ce sta la panda pe sub pamant. Iar culorile, ah…culorile naturii…cine-a asezat galbenul langa verde, n-a fost deloc un randuitor diletant sau un jucator de biliard ci mai degraba un adevarat artist! In localitatea Faget, trec pe langa un “restaurant zburator”, situat intr-un avion dezafectat, unde am servit odata o excelenta ciorba de perisoare. Acum insa n-am timp de OZN-uri si de perisoare, caci “inimoasa” statiune Buzias mi-a fixat o intalnire importanta, inca inainte de lasarea intunericului. Ajung la Lugoj, intreb in stanga si-n dreapta pe unde vine drumul spre Buzias si intr-un final cineva mi-arata un drumeag in constructie incurajandu-ma ”Doar nu cumva vreti s-o luati pe-aici! …Mergeti mai bine pana la Timisoara si intoarceti-va de-acolo la Buzias, pe-aici n-o sa ajungeti niciodata! ” Dar n-am ce face, lumina soarelui nu asteapta si sunt nevoit s-o iau “pe-aici”. Omul insa avea dreptate…chiar daca drumul nu prea era circulat, chiar daca era week-end si nimeni nu lucra in afara de cativa drumari de paza, stopurile functionau automat si trebuia sa astepti o groaza de timp pana aparea verdele salvator…distanta dintre Lugoj si Buzias e de 23 de kilometri, dar pe-acest drum am pierdut o ora si jumatate. Un maratonist, ar fi ajuns “in pas usor”, inaintea mea la destinatie. In fine, iata-ma la Buzias si primul lucru pe carel fac, e sa-mi caut o cazare. Ajung la hotelul de 3 stele numit "Parc", o camera dubla costa 200 de lei, cu mic dejun inclus, dar hotelul e rezervat pentru o mare conferinta. Mai trec si pe la hotelul Timis si pensiunea “Lux”, dar preturile mi se par prea mari. Ies langa izvorul Fenix si cineva ma sfatuieste sa ma duc la iesirea spre Timisoara, la pensiunea “Paradis”. Ajung acolo, pensiunea e intr-adevar OK, e condusa de-un barbat sagalnic si dintr-o bucata, care-mi ia repede banii, 85 de lei pe-o camera “single”, imi anunta programul personalului pensiunii (6,30-24), imi mai indica si un numar de telefon “de urgenta”, ma sfatuieste sa parchez masina in fata curtii pensiunii, deoarece mica sa parcare din curte este plina…”Ehe, ati intarziat domnule!... imi zice el c-un zambet bonom, dar imi da cheia si telecomada, imi arata si unde imi pot curata automat papucii, si-mi zice ca a doua zi dimineata, pot sa las cheia camerei, la femeia de la bar sau la menajera, care vin aproximativ pe la ora 6,30. Apoi “bonomul” imi mai zice un banc si pleaca. Pensiunea e moderna, baia e curata, exista aici camere pentru fumatori si nefumatori, camerele sunt spatioase, designul interior e placut, holurile si sala de mese sunt luminoase si amenajate cu gust, sunt si multe flori peste tot, mai e si-o masa de ping-pong la parter si o piscina in curtea din spate... Nu degeaba mi-a zis acel om din statiune…”mergeti la pensiunea Pardis, ca merita! ”. OK, imi zic, eu, mai am inca destula lumina ca sa fac si un tur al statiunii si niste fotografii…La intrare, statiunea te intampina c-un mare panou pe care scrie “Buzias, statiunea inimii tale”, dar pe mine m-asteapta cu surle si trambite si cu muzica de fanfara, caci acolo urma sa aiba loc un concert de muzica de fanfara. Deodata vad un grup mare de barbati la patru ace si femei elegante in rochii de seara indreptandu-se spre Hotel Parc, unde are loc un congres international de cardiologie, vad multe masini de lux cu numar de Bucuresti sau cu numar strain. “Offf, de ce mi-a placut mie atat de mult natura si m-am facut balneolog si nu cardiolog? , acum puteam fi si eu intr-o limuzina neagra cu numar mic…” Imi revin insa repede, cand intru in superbul parc al statiunii si observ cu satisfactie ca, aici prin Tara Romaneasca si prin Banat, aproape toate statiunile balneare au si cate un parc, unde omul dupa ce-a efectuat un tratament, se poate odihni pe-o banca, poate admira peisajul relaxant din jur si asculta ciripitul pasarelelor. Asemenea mari parcuri balneare mai exista si la Govora, lOlanesti, Herculane sau la Lacul Sarat si Amara, in schimb in Ardeal, cunosc cel putin patru parcuri ce-au murit odata cu statiunile lor, Borsec, Ocna Mures, Valcele si Malnas. La izvorul Fenix, se sta la coada, dar macar apa minerala e "la liber", intrarea nu e cu zabrele si cu “card” ca la Olanesti.

Buziasul a fost intotdeuna o statiune balneara bogata in izvoare minerale si care mai are inca un "as in maneca", ea beneficiaza de o clima „dulce”, mediteraneeana.

Si-acum, un pic de istorie: vechiul nume, cel roman, al acestei „terme” este, Ahibis, localitatea este atestata documentar inca din secolul XIV, in anul 1811statiunea este pusa in valoare de catre medicul balneolog Gheorghe Ciocarlan, care face si primele analize chimice ale apelor sale minerale, in anul 1816, incepe amenajarea buvetelor si a pavilioanelor izvoarelor iar stabilimentele balneare si baza de tratament sunt construite in 1819. In anul 1839, Buziasul arata deja ca o adevarata statiune balneara de interes national. Ea a fost si-n acea vreme, dar a ramas inca si azi, un mic colt de „paradis”, ferit de dezlantuirile spiritului uman ce se petreceau in jurul ei. Intre anii 1903 si 1907, mai sunt forate inca 12 izvoare de adancime si apare si o intreprindere de imbuteliere a apei minerale, o apa excelenta in gastritele hipoacide si folosita si in curele de diureza renala. In statiune predomina apele minerale carbogazoase, asadar statiunea este profilata pe recuperarea celor suferinzi de afectiuni cardiovasculare dar gasiti aici si izvoare destinate afectiunilor digestive (ficat, colecist, stomac, intestin, colon). Climatul statiunii ajuta si la recuperarea bolnavilor cu nevroza astenica, victime ale "economiei de piata", pacienti suferind de insomnie, dureri de cap, astenie sau surmenaj nervos pe fond de stress. In baza de tratament a statiunii se poate efectua si recuperarea medicala a pacientilor cu hemipareze sau cu afectuni reumatice.

Parcul din Buzias, unde m-am asezat si eu pe-o banca si am inceput sa scriu acest review, e un parc de agrement (exista aici si un teren de mini-fotbal) dar si dendrologic, in care predomina platanul, parcul are o suprafata de 20 de hectare iar partea de promenada a sa si arhitectura statiunii in stil turcesc si neobizantin, amintesc de alte statiuni balneare europene precum Baden-Baden si Karlovy-Vary. In statiune mai fiinteaza si „Fundatia Cristian Serban”, destinata evaluarii si recuperarii copiilor si tinerilor cu diverse afectiuni si o pensiune de lux numita „Pensiunea Lux”, aflata in administrarea unei biserici ce se afla in vecinatatea ei. Din pacate insa, vechea baza de tratament, mult asemanatoare celei „regale” de la Govora, este in paragina.

A doua zi, dis de dimineata, parasesc cu strangere de inima pensiunea „Paradis” si acest „paradis al relaxarii si al sanatatii” numit Buzias si o pornesc mai departe spre „un tur al judetului Banat”... despre care va voi povesti intr-un review viitor caci nu! , nu va speriati, inca n-am fost „banat” de pe acest site...

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI