Peripetii in Bulgaria, Borovets-Bucuresti

TIPĂREȘTE

Ei bine, trebuie sa spun cateva cuvinte si despre drumul de intoarcere din Borovets, in Romania. Daca plecarea (Bucuresti-Borovets) a fost cu peripetii, atunci intoarcerea a fost de-a dreptul o aventura.

A inceput sa ninga din seara zilei premergatoare incheierii sejurului. Era o frumusete de peisaj: fulgi mari, copacii albi, noaptea sclipitoare... Superb! Imagine de vis. Dimineata insa, totul era alb, inclusiv drumurile.

Am plecat din Borovets pe la ora 12. Ma gandeam ca autoritatile au avut destul timp sa curete sosele, intrucat era ora pranzului si nu mai ningea. Eroare!

Cum aveam experienta derapajului de la venire, am coborat incet, incet pana in Samokov, pe drumul in serpentine plin de zapada. Am inteles din acesti primi 20 km ca drumul va fi lung si greu.

Am avut dreptate! Am facut pana in Bucuresti 10 ore de chin, pe o sosea aproape necuratata, in coloana, uneori cu 40-50 km/h, cu ninisoare atat de deasa ca nu stiam de multe ori unde este drumul. Am oprit doar de doua ori la benzinarie intrucat ma gandeam ca, in cazul in care ies in decor sa am macar benzina. Binenteles ca majoritatea masinilor de pe sosea erau romanesti, iar drumul a fost presarat de masini de Ro oprite prin santuri. A fot drumul iadului. Era cod portocaliu de ninsoare si nu a fost degeaba. Am fost printre ultimele masini care a intrat in Ro in acea seara deoarece vama Giurgiu s-a inchis datorita ninsorii (nu mai stiu dacaa fost inchisa pt. toate tipurile de masini).

Dupa aceste impresii generale sa explic detaliile.

Pana la Sofia a fost binisor pt. situatia data. Chiar si pe autostrada am mers destul de bine. Incepuse iar ninsoarea si vizibilitatea s-a redus, dar se putea circula, inca. Apoi a inceput calvarul. Dupa o portiune in care fiecare s-a descurcat cum a putut, am ajuns din urma o coloana. Am mers zeci de kilometri in spatele unui camion din care un muncitor arunca nisip cu lopata, pe sosea. Era o coloana uriasa, putini au fost cei care au depasit acest camion, iar pe unii dintre ei i-am vazut apoi in santuri, din pacate. Din cand in cand ne opream sa facem loc unui “grabit”. Drumul era atat de bun, ca derapam si la plecarea de pe loc. Apoi s-a terminat nisipul…

Am plecat mai departe cu groaza in suflet, am mers un pic mai repede decat melcul puturos, si astfel am ajuns in alt district unde, stupoare, soseaua era neagra. Ningea in continuare foarte puternic, dar, fulgii parca nu se atingeau de asfalt. Binenteles ca am mers cu aceeasi viteza de testoasa turbata, inca multi kilometric pana sa inteleg ceva. Nu am avut curajul sa accelerez foarte mult, dar totusi imi mai revenise inima la loc, mergeam cu 70-80 km/h.

Apoi am ajuns in districtul Russe, unde s-a terminat soseaua buna si era déjà intuneric. Greu! Am trecut vama pe la ora 20, bulgarii strigau la noi: “repede, repede”, la chitanta de pod nu mai scria numarul masinii, era o atmosfera foarte tensionata.

A urmat apoi drumul Giurgiu- Bucuresti. Aici nimeni nu mai fugea. Vantul batea foarte puternic si arunca pe sosea zapada formand dune sau valatuci de zapada. Ma infigeam cu masina intr-o astfel de formatiune si ma rugam sa ies pe partea cealalalta. Nu stiam niciodata cand urmeaza o duna pt. ca toata soseaua era alba. De altfel, pe tot drumul au fost foarte multe portiuni undenu aveam idée pe unde e soseaua. Vedeam cativa metri in fata, dar, daca urma un viraj la stanga sau la dreapta acest lucru era un mister. In aceste conditii, mi-a folosit foarte, foarte mult experienta de pe partie. Am schiat in Bulgaria pe ninsoare si ceata si vant, mai mult ghicind partia. Acolo, pe drum, atunci cand vizibilitatea era atat de redusa din cauza ninsorii si a vantului, cand totul era alb, si drumul si decorul, am folosit experienta de pe partie, si, faptul ca mai fusesem in aceeasi situatie a ajutat enorm.

Am uitat sa mentionez ca nu am GPS si tot drumul m-am descurcat cu harta si cu foarte putinele indicatoare.

Cand am oprit masina in parcarea din fata blocului, imi era greu sa cred ca am ajuns cu bine, ca suntem acasa sanatosi, ca am scapat din iadul alb. Multumesc lui Dumnezeu!

Am citit apoi parerile altui participant la trafic din aceeasi seara. Scria de 10 ori: ” I’m alive! I am still alive! ”. Mare dreptate avea.

---

VIZUALIZĂRI: 4503 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI