Bulgaria, prima dragoste...

TIPĂREȘTE

Postul acesta mi-a fost inspirat de review-ul lui valimi De ce preferam sudul litoralului Marii Negre. Initial s-a vrut a fi un ecou la rw-ul respectiv, dar s-a lungit intr-atit incit am zis sa-l incadrez la "impresii".

Sint subiectiva cind vine vorba de Bulgaria, o spun din start. Mi-a fost aproape de suflet multi ani pina cind a fost trecuta pe locul doi de catre Elvetia.

Ah, Elvetia, marea dragoste :)

Revenind, am avut privilegiul sa-mi petrec toate vacantele scolare timp de 3 ani, la sfirsitul anilor '70, inceputul anilor '80 in Bulgaria. Tot privilegiu numesc si faptul ca am putut sa vad macar o parte tara asta minunata, mult prea putin, insa, din cit as fi vrut... Imi este necunoscut litoralul Bulgaresc si partea Bulgariei de dincolo de Rila... Ah, lacurile glaciare, cele 7 lacuri de pe Rila, situate la peste 2000 m altitudine, unul dintre ele, Okoto (Ochiul) daca nu ma inseala memoria, cel mai adinc lac glaciar din Bulgaria, peste 35m adincime. Nu luati toate datele de bune, scriu din amintiri... Si daca tot am pomenit de Rila sa amintesc manastirea... monument arhitectural de o rara frumusete, in creierul muntilor, undeva la peste 1000 m altitudine, cam la 100 si ceva km de Sofia. De fapt aici e vorba de un complex, nu numai de manastirea in sine. A fost considerata pastratoarea limbii bulgare si a culturii in vremurile ocupatiei, iar in anii '80 mi-aduc aminte ca fost inclusa in patrimoniul UNESCO. Darimata, reconstruita, apoi iar reconstruita, are o istorie cel putin interesanta... si lunga :)

Citind postul lui valimi am retrait sentimentele mele de atunci cind vizitam diverse locuri.

Spre deosebire de Romania care-si lasa monumente importante de izbeliste, bulgarii au grija si de o biata piatra memoriala situata pe o sosea in vestita Vale a Trandafirilor, as spune in pustietate avind in vedere distantele dintre localitati. Am strabatut valea asta intr-o vara cu miros puternic de levantica ce-l acoperea pe cel trandafiri, cu cimpuri violet parca fara margini, intilnind mai multe pietre memoriale, ingradite frumos si INGRIJITE. Mi-aduc aminte ca ne si intrebam cine se ocupa de ele de erau asa bine pastrate si curate.

Ce sa mai spun de Vitosha, Bucegiul lor dar la o aruncatura de bat de Sofia, sar dintr-o parte in alta... Sa va povestesc cum intr-o padurice de pe un drum laturalnic, intr-o poienita am gasit, exact cum am vazut in SUA, mese cu bancute si niste gratare special amenajate?? Nu va ginditi la gratar de piatra elaborat... nu, niste cosuri de metal, cu o grila deasupra. Sa va mai spun si ce curatenie am gasit acolo? Spre deosebire de noi sofiotii sint mult mai norocosi, au muntele la mai putin de o ora de mers. De fapt au facut din masivul asta o rezervatie naturala de o frumusete aproape nepaminteana...

Zlatni Miastove... Podurile de Aur... de fapt e vorba de un riu de pietre... acolo a fost un ghetar si au ramas morenele, parca asa se chema pietrele respective, daca nu gresesc. Un peisaj de vis, eu l-am vazut vara si toamna... Chernij Vrah cel mai inalt virf din Vitosha, parca peste 2200,2300 m daca imi aduc bine aminte.

Sofia vazuta seara de sus de la 2000 m, vara pe cer senin... amintiri, amintiri...

Lacul Iskar... n-am vazut in viata mea (de pina atunci) o apa mai limpede (lacurile de la Rila n-am avut ocazia sa le vad "de aproape", le-am vazut din elicopter). Peisajul din jur se oglindea in lac precum intr-o oglinda, credeti-ma nu exagerez cu nimic. Doar in Elvetia, ani multi mai tirziu, am mai avut parte de asemenea priveliste.

Daca este ceva ce mi-a ramas in minte din toate periplurile noastre in Bulgaria, asta este curatenia si grija pentru istorie si pastrarea oricarui semn, oricit de mic ar fi, care aduce aminte de vreun eveniment important.

Nu pot sa vorbesc despre prezent, dar atunci v-as fi recomandat cu caldura sa vizitati orasul Lovech, despre care primul lucru pe care l-am aflat a fost ca acolo este centrul industriei de pielarie. Oh, cit de saraca si nedrept de prozaica descriere... Lovech este mult mai mult decit atit! Situat pe malul drept al riului Osam era/cred ca mai este cuprins in rezervatia naturala, istorica, arhitecturala Varosha. Case construite undeva intre 1850-1870, cu etaj, locuite. Fortareata Lovech care dateaza din perioada romana cind regiunea Lovech a fost inclusa in Provincia Mizia. Nu stiu acum cum mai este, dar atunci nu era un loc frecventat de turisti, din pacate! Si cu toate astea, am plecat de acolo cu inimile pline si cu imagini de neuitat. Aceeasi curatenie si grija pentru trecut, acelasi respect al locuitorilor si trecatorilor pentru vestigiile istorice si nu numai, pentru oras dar si pentru natura in aceeasi masura.

Urcind din nou spre Nord, Veliko Tarnovo orasul in trepte, cetatea veche Tsarevets, Biserica celor 40 de martiri. Sper sa-si fi pastrat casele vechi si frumusetea... Cascada Hotnitza...

Gabrovo, cu minunatul muzeu al satului Etar Gabrovo, intins pe 7ha. Stiati ca numele strazii Gabroveni vine de la numele dat mestesugarilor veniti din Gabrovo si stabiliti aici ca sa-si vinda marfurile?

Stiti ca exista si la ei un oras numit Targoviste, capitala regiunii Targoviste renumita pentru viticultura, se afla cam la aprox 200 km de Ruse, daca imi aduc bine aminte...

Mi-am adus aminte acum de o alta particularitate a satelor bulgaresti, casele. Majoritatea caselor aveau cel putin un etaj. Din cite imi amintesc ni s-a explicat atunci ca a existat o lege la ei care ii obliga sa construiasca case cu etaj. Vorbim, atentie, de sfirsit de secol XIX, dupa 1850.

Prin comparatie excursia facuta, copil fiind, prin Moldova noastra, vestitul circuit al manastirilor... paleste la capitolul frumusetea satelor, arhitectural vorbind.

Botevgrad, Blagoevgrad, Panaghiurishte, Vratza, Boiana, locuri care-mi vin acum in minte...

Pleven (Plevna) o adevarata lectie de istorie, primul muzeu de tip Panorama pe care l-am vazut in viata mea... impresionant. Colinele unde au avut loc bataliile... cu forme rotunjite, iarba de un verde ireal, pareau ingrijite de un iscusit gradinar. Tunurile negre, grele, (in perfecta stare) martori tacuti ai timpurilor ce-au trecut peste ele...

Micuta capela unde se gaseste un tablou infatisindu-l pe domnitorul Cuza. Dar ma intorc la Panorama... o idee geniala de display. M-au urmarit multa vreme imaginile de acolo. Precum si atitudinea prietenoasa a ghidului pe care imi amintesc ca l-am cautat prin tot satul, si care se straduia sa ne vorbeasca romaneste... A deschis special Panorama pt noi.

N-am spus nimic despre... Sofia, capitala. Ultima imagine despre Sofia este cea a aeroportului, undeva in 1994, cred, cind am fost ultima data pt 2 zile, cu treburi. Un aeroport de genul celui de la Baneasa... stiu ca m-a frapat imaginea saracacioasa, murdara. De fapt a fost primul meu contact cu aeroprtul lor pt ca in vacante noi mergeam cu trenul, luam expresul de seara, cuseta de dormit si dimineata, tin minte la 7 eram in Sofia...

Locuiam intre doua parcuri, Zaimov si Doctorilor, din curtea noastra se vedea cupola Sfintei Sofia, iar pina in centru mi se parea foarte putin de mers.

Eram foarte aproape de cinematograful Serdica, nu stiu daca azi mai exista, atunci asta era un fel de Patria al nostru. Urma piata Dimitrov, numita dupa predecesorul lui Jivkov, o copie aproape fidela oricarei piete centrale dintr-un oras mai rasarit din tara frate mai mare URSS... Comitetul Central pe o latura, undeva cam in centru mausoleul cu trupul lui Dimitrov, si alte sedii ale organelor de stat si de partid, nu-mi mai aduc aminte exact... Foarte aproape era Sfinta Sofia si muzeul alaturat numai cu artefacte religioase. Intre complexul asta si magazinul Tzum, Unirea lor :) era o zona pietonala sub care descoperisera nu stiu ce vestigii arheologice si... ca sa vezi ce solutie au gasit la aceasta problema... un pasaj subteran, totul croit ca sa pastreze situl arheologic intact, cu tavanul (devenit podea pt pietoni) din... sticla :)) Va suna cunoscut cu ceva de pe la noi, din zilele noastre? Cum naiba sofiotii aveau implementata solutia asta inca dinainte de ^80 si la noi atita s-au vorbit si s-au sucit, ca situ' arheologic, ca structura, ca tevile, ca gazu', ca nu mai stiu ce...

Bineinteles ca prin podeaua de sticla, pereti de sticla in unele locuri, puteai accesa vizual fara dificultate note explicative scrise in bulgara si inca 3 limbi de circulatie in vreme ce stateai l. a o masuta cu o cafea, braga, suc in fata.

Sofia vazuta prin ochii unui copil arata a un oras vesnic in miscare, cu niste repere clare in aproape fiecare zi: brutaria unde gaseai tot timpul piine calda, peste parcul Zaimov, micuta bacanie unde mergeam special sa mincam piroshchi cu brinza sau dulceata (un fel de langoshi d-ale noastre dar mi s-au parut atunci muuult mai bune) si sa cumparam Schweppes de ananas :), un fast food linga Serdica unde mincam sandwich cald cu carne tocata, o ciudatenie super buna pe care numai in Bulgaria am intilnit-o, Scoala de muzica care ne bucura urechile cu muzica cintata la pian, flaut sau vioara in fiecare dupa-amiaza petrecuta in curte, parcul Doctorilor unde ne plimbam cu bicicletele pina ne plictiseam, scoala franceza unde ne facuseram prieteni niste... brazilieni... Cinematograful unde de o zi a Indiei am fost invitati la film si am vazut Prietenii mei elefantii... din cauza caruia am avut parte de multe nopti nedormite (cobra strecurata in patul baiatului...)

Amintiri disparate, ce staruie insa sint sentimentele de atunci, vacantele noastre in Rai :)

Ce vreau sa punctez este ca Bulgaria pentru noi a venit dupa... SUA, tot 3 ani si aia umblati pe la Washington, Niagara, Williamsburg, si cine mai stie pe unde, traiti in New York... Si totusi... Bulgaria mi-a ramas in suflet... si limba bulgara :)

Mi-a placut la nebunie, dupa primele 3 luni i-am lasat mamei un vocabular (va mai amintiti caietele vocabular?) plin cu cuvinte si expresii. Ai mei au ramas muti, nu le venea sa creada... mie mi s-a parut floare la ureche. Oricum faceam rusa din cls. I, asa ca bulgara a venit firesc, natural :)

Regret ca n-am mai avut ocazia sa vorbesc, am uitat destul de mutl, dar mai stiu indeajuns de mult incit sa nu ramin undeva in drum si nici sa mor de foame :)

E cazul sa ma opresc... am pornit de la ideea de cum inteleg unii sa-si pastreze monumentele si locurile speciale, despre cum inteleg sa faca/pastreze curatenia, si am ajuns la recomandari turistice din memorie, nu de la fata locului, cum s-ar cuveni pe site-ul asta...

Pe scurt, VIZITATI Bulgaria. Atit.

---

VIZUALIZĂRI: 2585 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI