Porto Carras - Sithonia. Zorba in gradina

TIPĂREȘTE

Review si exemplu de – cum te ia valul cand te simti bine –

Va mai amintiti filmul “Zorba “? Eu nu foarte bine dar imi amintesc sfarsitul, cand faimosul actor, privindu-si funicularul cum se darama bucati bucatele …… danseaza!

Acum, de cate ori se danseaza sirtaki la cate o petrecere imi vine sa rad. Pentru ca imi amintesc de zilele frumoase de Paste din 2009 cand am ajuns la Porto Caras.

Din nou am noroc si amanuntele referitoare la cum se ajunge acolo, la cum arata cele doua hoteluri si vilele, la cum se intra pe poarta, le-a povestit déjà altcineva inaintea mea.

Am stat la Sithonia, 4 stele, cinci zile cu demipensiune si masa festiva din ziua de Paste.

Lux. Elegant, cu bun gust, camere de dimensiune medie cu vedere la piscine si la mare. Baia frumoasa cu cele mai bune cosmetice pe care le-am avut intr-un hotel. O gama de cosmetice bio cu flori de portocal. Ca sa vezi ce am retinut!

Pilote si perne imense cu puf de …ceva care fosneau la fiecare miscare. Imi amintesc ca noaptea ne era taaaaaaare cald si ieseam pe balcon sa nu pierdem nici un minut din privelistea cu piscinele si gradina luminata feeric iar o idée mai incolo, luna oglindindu-se in apa marii.

In prima zi, in camera, ne astepta pe masa un cos de Paste cu pasca, oua rosii si doua sticlute de vin intr-un aranjament superb.

Soare si cald.

Am ajuns acolo aproape de ora 6 seara si, dupa masa de seara am plecat sa “incercam marea cu degetul” la propriu. Mancare buna si diversificata in regim de bufet. Intr-adevar, bauturile se plateau in plus.

Un hol imens cu iesiri la terase unde dimineata ieseam sa ne bem cafeaua, lenesi si atarnati de balustradele dinspre mare.

Am plecat pe jos pe malul marii spre Neos Marmaras, era atat de cald ca ne-am scos pantofii si ne-am rasfatat in picioarele goale in nisipul ud. A fost o placere drumul acela. Am plecat in recunoastere sa vedem biserica unde vom petrece noaptea de Inviere. Asezata pe malul marii, pe o stanca, biserica mica se pregatea pentru noaptea cand urma sa fie invadata de cateva mii de turisti.

Stand la o cafea greceasca, in soare, la o terasa, am auzit tipete si zgomote. Toata lumea s-a intors intr-acolo si am vazut cateva masini in care, o mana de tineri duceau tipand, un manechin din paie. Il loveau si se rasteau la el. Daca s-ar fi rastit in engleza poate ne dumiream ce este cu el dar asa ……. ne-am dat cu parerea ca poate o fi primarul ……. sau presedintele ……. sau nevasta unuia din ei si ca hm … n-ar fi rea ideea.

Am aflat in noaptea de Inviere, cand l-am vazut asezat langa poarta bisericii intr-un loc special ca reprezinta un simbol caruia i s-a dat foc chiar dupa slujba. Se pare ca un simbol al tradarii (inca nu am ajuns la simboluri la cursurile de greaca).

Pe seara, am plecat pe jos, prin tot complexul, am vizitat portul si am cascat gura la iahturi (vreo patru erau romanesti) si trecand pe sub autostrada am ajuns la crama Porto Caras. Am facut degustare de vinuri grecesti si am si cumparat cate ceva. Preturi intre 10 si 20 de euro sticla de vin. Vedeti in poza, am degustat ceva pana am ales...

Asteptam cu sufletul la gura duminica de Paste. Carasem dupa noi o familie de prieteni si tot drumul le-am povestit cu cat fast petrec grecii duminica de Paste. Cum se saruta pe strada dupa slujba de Inviere (baietii isi gasisera loc la biserica, intamplator langa doua grecoaice frumoase) si ce bucate grozave pregatesc pentru duminica. Si stiu sigur ca le-am descris cu multe amanunte instalatia aceea care cred ca este un fel de rotisor, unde se frig toata dimineata mieii pentru masa festiva. Pe unde apuca, in fata restaurantului, la poarta, pe plaja. Pe unde te uiti se fac miei la frigare.

Ne-am trezit pe la 8 dimineata, ne-am dus la micul dejun unde, ne-am gandit noi sa mancam mai putin pentru ca, afara in gradina se instalasera déjà rostisoarele (vedeti in poza cate), se aranjau mese mari, rotunde, cu cate 10,12 scaune iar chelnerii forfoteau continuu carand sticle, pahare, tavi, farfurii. Ce mai, se pregatea o mare petrecere. Oua rosii, pasca, prajituri zeci de feluri.

Am plecat intr-un suflet in gradina, printre palmieri sa vedem ce ne asteapta la masa festiva. Am pus cateva poze dar va asigur ca nu am reusim sa “prind “ decat putin din festinul care ni se pregatea. Gradina déjà se umpluse. Cred ca erau pregatiri pentru minim 500 de persoane. Ne-am plimbat printre mese, am fost serviti cu uzo si bauturi racoritoare si am intrebat la ce ora sa ne prezentam. Baietii nu se mai dezlipeau de rotisoare, cu pahare de uzo in mana.

Ni s-a spus ca la ora 13,30. Ne-am gandit ca ar mai fi ceva de stat si …daca am fi stat atatea ore tot cu paharele alea in mana, nu mai avea cine sa se bucure de petrecere. Asa ca ne-am hotarat sa plecam sa vizitam peninsula Sithonia cateva ore pana incepe masa. La receptie am intrebat din nou la ce ora sa fim inapoi la masa. Ni s-a spus, la fel 13,30.

Am oprit in golfuri pustii, in care nu erau decat flori si mare. Am oprit in parcari in varf de stanca sa facem poze cu marea. Am mers, furati de liniste si privelisti, sa nu scapam nimic, sa nu pierdem plajele acelea pustii pe care rar iti este dat sa le vezi in Grecia, asa. Aveam déjà cate un pahar de uzo la bord (ei, da, si soferul dar sa nu mai spuneti), eram veseli si incercam sa vorbim incet sa nu deranjam linistea asternuta peste tot.

Nu s-a mai uitat nimeni la ceas. Am oprit intr-un satuc, la o taverna sa luam apa si cate o cafea. Am fost intrebati daca nu vrem sa servim si masa de pranz. Atunci am realizat ca se facuse 13,30. Si ca ne era foame.

La micul dejun mancasem putin, aerul si plimbarile prin golfuri ne facusera foame adevarata. Ne-am urcat in viteza in masina sperand sa ajungem in timp util. Pe drumul de intoarcere nu a vorbit nimeni, sa auzeau numai rotile scartaind in curbe la 120 la ora.

Din parcarea hotelului pana la masina am alergat, abia in hol ne-am linistit un pic sa nu rada oamenii de noi. Si credeti-ma, distantele sunt mari. Intarziasem aproape doua ore. Speram din tot sufletul sa fi intarziat cu masa, gandeam noi, la atatia oameni ……. poate se misca mai greu.

Am ajuns la fix sa prindem ………dansul.

Masa se terminase. TOT. Ii uram pe chelnerii aceia care strangeau cu o viteza incredibila farfuriile pline cu oase si resturi de la festin. Nu mai era nimic. Nici prajituri macar. Cei de la mese aveau fetele rosii si stateau rezemati de spatarele scaunelor. Mi se pareau urati si rai! Mancasera tot.

Unul dintre baieti apare victorios cu un platou cu oua rosii sparte, stalcite. Era tot ce gasise. Au fost cele mai bune oua fierte pe care le-am mancat. Vinul din sticle se incalzise si cele cateva fructe de pe masa le-am impartit frateste, cate o feliuta la fiecare.

Incercam sa ne gasim cate un zambet pe undeva dar nu prea reuseam. Eram obositi si ne era cumplit de foame. Si daca n-am fi vazut mieii la frigare, aliniati ……

Formatia de muzicanti canta in frenezie si …. ” For our romanian guests, now ………ZORBA “

Ne-am luat frumos de maini si ne-am dus sa dansam. Atat ne ramasese!

Si ca sa fim corecti, sa va spun ca am mers la receptie si am povestit ca am intarziat la masa festiva pentru ca ni s-a spus ca va incepe la 13,30. Si doamna draguta de acolo, ne-a spus ca, la cererea musafirilor (se pare ca erau acolo cativa ministri greci cu familiile si cativa senatori romani) masa festiva a inceput la ora 11. Si ne-a asigurat ca putem merge la masa de seara fara probleme (pentru ca noi, cei care aveam demipensiune si masa festiva de duminica, nu aveam inclusa si cina din aceeasi seara).

---

VIZUALIZĂRI: 7292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI