Manastirea Izvorul Tamaduirii din Petrova

TIPĂREȘTE

Veneam din Bucovina si plecasem dimineata devreme, pe intuneric catre Maramures. Am facut un mic popas la Pasul Prislop, unde se zice ca ar fi granita dintre Moldova si Maramures, Parcul National Muntii Rodnei si Cabana Alpina. Mai este si un monument care se zareste de peste munti, cand vii de pe sosea. Si o biserica mareata.

Abia se lumina! Era septembrie, si era una dintre acele dimineati care iti raman in minte peste ani. De ce? Pentru peisajul de vis pe care il descoperi sus, pe varf de munte, prin locuri prin care treci rar, cand pe cer soarele se intalneste cu luna lenesa, care inca nu se duse la culcare. Acolo sus, o surprizaaa!

O multimea de porumbei erau inchisi intr-o masina si au fost eliberati atunci, brusc si lasati sa zboare liberi, spre bucuria si mirarea turistilor! Nu mai vazusem niciodata asa ceva!

De aici inainte se simtea ca este alta zona si dupa starea proasta a soselelor. Nu mai erau aceleasi ca in Bucovina! Erau mai rele. Doream sa vizitam in drumul nostru catre casa prin Maramures si cateva obiective turistice care ne vor iesi in cale, dar nici prea mult sa trebuiasca sa ne abatem din drum, pentru ca a doua zi urma sa mergem in Grecia si sa nu fim foarte obositi.

Asa ca dupa atatea manastiri bucovinene, ne-am gandit sa vizitam si una maramureseana. De la soseaua principala care duce de la Viseul de Sus catre Sighetul Marmatiei, urmand un indicator catre manastire, pe drum asfaltat de vreo 2 km, destul de bunicel, ajungem sus pe-un deal, unde era nou construita Manastirea Izvorul Tamaduirii. Este situata pe teritoriul comunei Petrova si se mai numeste si Hera –Petrova.

Inainte de plecare citisem aici, pe site, impresiile lui @creivean, despre biserica din Petrova, la finalul careia ne recomanda sa nu ratam in zona o vizita la Manastirea Petrova si retinusem si ii multumesc pe aceasta cale pentru sfat.

Intotdeauna am iubit Maramuresul. Sotul meu sustine ca aici sunt adevaratii romani, ca aici nu s-au amestecat ca in alte zone cu alte popoare. Si omenia si ospitalitatea lor intotdeauna m-au impresionat in mod deosebit.

Pe drumul, care serpuia alene prin padurice, ne-am intalnit cu un calugar-pastor si o turma de oi, pe sosea. Cum am iesit din padurice am zarit manastitea. Este asezata pe un deal. Este o manastire noua, iar constructia ei a inceput prin anul 2000, doar cu o donatie de 12000lei din partea BCR-ului si cu mici sponsorizari. Inca se mai lucreaza la anexele ei. Un camion cu materiale de constructie sosise in zona sa aprovizioneze cu ceea ce trebuie. Au ajutat si oamenii cat au putut prin donatii si la aceastea s-a adaugat si munca celor 7 calugari care slujesc aici.

Manastirea are o cladire mare, destianata chiliilor, alta este destinata manastirii si o sala de mese. Acum este in constructie o sala de oaspeti. Peste tot este plin de flori. Despre bunatatea calugarilor de la aceasta manastire s-a dus vestea in tot Maramuresul, prin faptele lor de generozitate de care au dat dovada, asigurand o masa pe zi pentru sinistratilor din satele de pe Valea Viseului, in timpul inundatiilor. Vestea ca acesti calugarii de la aceasta manastire hranesc in fiecare duminica bolnavii de la sectia de psihiatrie din Sighetul Marmatiei, s-a raspandit in toata zona. Merg in spital, cu oala de 50 de litri plina de bunatati si 20—30 de paini. Eu am auzit despre aceasta manastire mai demult, de la parintii prietenei mele, care locuiesc in Viseul de Sus. Si inca de anul trecut mi-am dorit sa pot ajunge aici sa vizitez aceasta manastire noua. Cand e slujba, orice credincios care le trece pragul manastirii este poftit la masa.

Eu…n-am avut noroc…Nu era slujba, era foarte dimineata, inainte de ora 9 cred. In curtea manastirii mirosea teribil a zacusca si noi nu mancasem inca nimica. Si …stiti cum e cand miroase la vecinul, crezi ca-i si mai bun!

Am intrat si eu in biserica. Era doar o femeie din partea locului, dupa portul ei, specific zonei. Statea ingenunchiata, rugandu-se la Icoana Maicii Domnului. Intre timp a venit staretul dintr-o alta incapere si m-a intrebat daca nu vreau sa ma miruiasca. M-a luat prin surprindere, eram un pic incurcata si stangace, dar am acceptat. Nu stiu de ce, de fiecare data cand trec prin astfel de situatii, ma cam pierd!

Aceasta manastire oficiaza slujbele in limba romana si ucrainiana, din cauza ca majoritatea satelor din jur sunt locuite de ucrainieni. E o manastire de calugari. Are hramul in prima duminica dupa Paste, de sarbatoarea’’ Izvorul Tamaduirii. ’’

Aceasta Icoana a Maicii Domnului de la Petrova este considerata o icoana facatoare de minuni, pentru ca de foarte multe ori multi crediciosi veniti din diferite colturi ale tarii au fost vindecati, venind aici, rugandu-se la ea. Se spune ca de cateva ori, icoana aceasta a lacrimat si acesta a fost un semn rau, ca atunci s-au intamplat nenorociri mari asupra satului. Uneori chiar inundatii. Cand icoana plange in biserica se simte miros de mir.

Am fost impresionata de frumusetea picturilor si a sculpturii mobilierului din interiorul bisericii. Simplu si frumos. Nu este foarte mare, dar e incapatoare. Am ramas si eu cateva clipe aici. Apoi, m-am rugat si eu la Icoana Maicii Domnului.

Exteriorul bisericii este simplu, fara picturi. In apropiere, valea era presarata cu capite de fan, cate-o stana sau cate un solar. Ca la munte. Cum e viata lor aici, mai ales iarna? Cred ca destul de grea, dar deosebit de frumoasa!

Am plecat de aici, cu gandul la ce am descoperit. Pe langa un locas de cult inalt si frumos, care a fost ridicat cu sacrificii, niste locuri minunate si niste oamnei cu suflet mare, care nu traiesc pentru ei, ci mai mult pentru Dumnezeu si semenii sai!

Si noi ne-am continuat drumul, pe cararile Maramuresului, catre Cimitirul Vesel.

---

VIZUALIZĂRI: 8165 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI