ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.10.2010
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 07.09.10
STATUS: GOLD
DATE SEJUR
AUG-2007
DURATA: 10 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

Vom reveni pe aici, negresit...

Ilustrație video-muzicală


TIPĂREȘTE

Cand nu te taie capul de unde sa apuci un lucru, mai intrebi... ca d-aia ai gura, nu? Ajunsi din nou la Oradea, dupa o scurta excursie de trei zile in care am vazut in goana a vreo 65 de cai putere, Viena si Budapesta -a fost numai o luare de contact cu aerul de la vest de Romanica noastra-ne interesam intr-o agentie de turism cam cum trebuie sa abordam Apusenii, astfel incat, intr-un timp relativ scurt sa cuprindem cat mai mult cu putinta.

Nu pot sa va ascund, acest review se vrea o continuare a altor doua, postate pe o alta ramurica a saitului acesta. In ultimul, " Unde dai... si unde crapa... " (click aici), ajunsesem cu povestea la iesirea din tara, in excursia austro -ungara pe care o voi relata, cine stie cand...

Inarmati cu sfaturile celor de la agentie, cu aparatul foto plin de poze, o luam catinel spre sud la vale, cum este pe harta, dar de fapt, la deal si mai facem o halta pentru cumpararea unui memory-stick la un studio foto pe care-l gasim foarte usor in Beius. Apoi, inaintam increzatori spre Stei, unde intr-un magazin de articole vestimentare, stam de vorba cu o patroana simpatica si guresa, nevoie mare, care trimetea vapai din priviri, indrumandu-ne ea pe unde ar fi cel mai bun popas al nostru inainte de vizitarea Pesterii Ursilor, pe care musai voiam s-o vedem, a doua zi, chiar la deschidere.

Am patruns pe o vale care avea din plin prin sate, de-o parte si de alta a drumului, anunturi de camere libere, dar, eram deja blocati la dorinta noastra de a innopta cat mai aproape de pestera. Gasim cazare intr-o pensiune, la doi pasi de obiectivul nostru prim, in Apuseni, unde la etaj erau camerele cam de doua stele lesinate dar... la nivelul de oboseala pe care-l aveam... nu mai contau decat doua elemente: o masa calda si un somn beton pana a doua zi, intr-un pat cat de cat comod...

De mancat, am mancat excelent in restaurantul pensiunii, niste bucate traditionale, numai dupa ce am baut o palinca meseriasa, de la ea de-acasa, ce a avut darul sa ne moaie oasele si sa ne dezlege limbile, fiindca, am mai gasit niste drumeti ce erau la o masa vecina, cu care degraba ne-am imprietenit si ne-am apucat a ne trimite impresii de pe unde fusesem, noi lor si ei noua, fara a ramane datori nici unii, altora...

Dupa o noapte in care cica unii ar fi taiat lemne cu drujba (au sforait), iar altii i-au admirat pe cei dintai... tragandu-le ceva coate de atentionare din cand in cand, dimineata, nu foarte devreme dar nici la pranz... am coborat am luat micul dejun si ne-am grabit sa vedem acea pestera despre care citisem cate ceva inca din copilarie, pe vremea cand Ciresarii buni amici de drumetii prin vacante, ajunsesera si pe aici, avand fel de fel de peripetii una mai traznita decat alta...

La intrarea in pestera, un ghid simpatic foc, dar si om de afaceri devenit el intre timp... (. ne va dovedi asta CD-ul pe care l-am cumparat si... acasa, s-a dovedit a fi un blank perfect) dupa o introducere destul de lunga, un preambul speologic perfect, avea sa ne spuna care este originea etimologica a Pesterii Ursilor, foarte sugestiv. Se crede ca in urma unui cutremur, pestera, in care "locuiau "de la mic la mare o comunitate de ursi simpatci, avea sa fie blocata la intrare de o mare stanca pravalita de pe munte. Bietele animalute au ramas fara papica, apa avand din belsug... Telefoanele mobile si le uitasera la intrarea in pestera, inaintea cutremurului, asa ca, neavand cum sa comunice cu rudele de prin padure, si fiind fomica din ce in ce mai mare, ca trecuse vremea hibernarii, ce credeti ca au facut? Au lasat jena deoparte si din omnivore cum erau, au trecut pe carnita blanoasa, canibalismul nefiind interzis de nimeni inca prin vreo lege sau hotarare de guvern. Asa se explica faptul ca tocmai in fundul pesterii, atat cat se viziteaza ea, se gaseste numai un schelet; cel al marelui Urs ce s-a dovedit invingator in lupta pentru existenta si care, in final, a sfarsit si el, cu burtica goala... caci vorba ceea: "orice nas isi are nasul ". Inarmati teoretic cu cele spuse de ghidul nostru ce trimetea mereu sageti umoristice in stanga si dreapta dupa cum ii cadeau in plasa cei ce-l intrebau cate ceva, am patruns in sanctuarul stalagmitico-stalactitic, pe o punte ce devenea carare, bine iluminata, astfel incat ni s-au aratat in fata ochilor, cele mai traznite forme calcaroase pe care le-a creat natura de-a lungul miilor de ani de consecventa picurare-sedimentara...

Am aflat ca simpla atingere a formatiunilor calcaroase, datorita grasimii de pe piele, ar avea un efect de intrerupre a ceea ce natura poate crea in continuare...

Si din pacate, am vazut oameni, care, cu tot avertismentul ghidului, au facut gestul acela distructiv. Oare de ce?

Datorita formelor ce sugereaza, evident, ciuperci sau nuferi sau diverse animale, precum si instrumente muzicale, au capatat denumiri consacrate si sunt frumos iluminate, pentru ca sa fie vizibile de la distanta...

Fotografiile facute in pestera sunt mai sugestive decat cuvintele mele.

La iesirea din pestera, un val de caldura si lumina ne-a izbit, amintindu-mi pe loc momentul eliberarii din ocna a personajului principal, din filmul Haiducii, care la impactul cu lumina avea sa scoata un strigat, acoperindu-si ochii cu mana!

Pe platoul din fata intrarii in Pestera, o parcare -targ, unde am gasit puzderie de moti ce-si vindeau marfurile - unele pe post de suveniruri, facute cu talent si multa migala, din fel de fel de materiale... dar si branzeturi invelite in coaja de brad, burdufuri de diverse dimensiuni, palinca de pere sau de pruna, galbena de tinut in lemn de dud... Am stat de vorba cu oamenii, am glumit cu ei vreo ora, pana ce doamnele din compania mea s-au decis ce sa cumpere. Motii sunt la fel de simpatici ca si moldovenii sau oltenii, banatenii ori lipovenii... este clar pentru mine ca munca le da un tonus asa de frumos, un spirit atat de clar si o voie buna molipsitoare.

Lasam Pestera Ursilor si ne urmam drumul pe soseaua nationala 75, indreptandu-ne catre Campeni, in cautarea unui drum lateral ce ne-ar putea duce la Ghetarul Scarisoara. In localitatea Garda de Sus cam in centrul comunei, gasim un indicator ce ne arata ca daca o vom lua la stanga vom ajunge cu siguranta la ghetar. Mai zabovim, cateva minute si... vedem un Gaz de pe vremea Ducai-Voda... care tocmai aducea de la ghetar niste turisti...

Ne unim cu altii ce doreau sa urce precum noi, asa ca sa facem de 100 de lei total... ca atat dorea "vizitiul "si, lasam autoturismul nostru sa ne astepte ca sa-l protejam de drumul cam stricat pe care aveam sa urcam in compania placuta a soferului hatru cu ceva carti citite la viata lui, de m-a uimit cu cultura pe care o avea; va spun sincer, nu-mi amintesc numele lui, dar, m-am convins inca o data ca poporul asta nu este un neam de terchea-berchea, cum se doreste acredita de unii ajunsi vremelnic cu caciuli prea mari pentru teasta lor pitica. In vreo juma' de ora, pe drumul ingust si plin de gauri, ni s-a parut ca am ajuns prea repede, atat de draga ne-a fost conversatia cu stapanul Gazului, un tip de isprava trecut de patru zeci de ani, ce avea sa ne duca si la vale, dupa ce aveam sa vedem Scarisoara. Acolo, la suprafata, un gard inchis, nu ne dadea voie sa intram de-a valma, sa nu care cumva sa ne aglomeram prea multi pe scara metalica destul de umeda si alunecoasa... asa ca, am asteptat sa urce un alt grup, pentru a intra noi la rand, in vagauna rece cam la vreo 9-10 grade Celsius. Am facut fotografii, asa ca nu insist cu descrierea.

Am plecat de-aici, cautand un alt loc de cazare, pe valea Ariesului, si, catre seara, tot intreband, am gasit un loc minunat pe malul drept al raului, intr-o gospodarie taraneasca ce facea oarecum timid, un agroturism ieftin dar plin de bunavoina si asta conteaza foarte mult. Gazda noastra, doamna Dana era iute ca vantul... ne-a condus prin camere, sa ne alegem una, doua, dupa cum ne era trebuinta si, am coborat repede pe valea raului pentru a mai face cateva fotografii, inainte de a se ascunde soarele dupa dealul impadurit din apropiere. eram in localitatea Brazesti, leaganul linistei noastre pentru doua nopti, unde ne-am simtit atat de bine, inconjurati de oameni primitori, incat ne-am propus sa revenim aici, atunci cand dorul de Apuseni ne va rapune din nou.

Vizita noastra a continuat cu Vizitarea Manastirii Rametz, a Galeriilor Romane de la Rosia Montana, a Cheilor Turzii si ne-am mai oprit pentru inca o noapte la Stana de Vale, in caldarea aceea naturala unde se afla Izvorul Minunilor intr-o ambianta naturala de care nu te mai saturi.

Fotografiile pe care le voi posta pe aici, va vor starni imaginatia si sper ca veti poposi vreodata in zona acesta in care cu siguranta mai sunt multe de vazut.

Dar asta, cine stie cand... ?


[fb]
---
Trimis de raoulp55 in 18.10.10 13:13:17
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 3160 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

10 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (raoulp55); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Urme ale ursilor canibalizati fortat in Pestera Ursilor...
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 2900 PMA (din 1 vot)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

10 ecouri scrise, până acum

bessondm [18.10.10 13:29:11] »

Dupa cum descrieti si in acest review, "Romanica" dvs. are destul de multe de oferit celor care vor sa o descopere, asa cum e, fara mult-prea-mult trambitatele clisee, gen rromi, orfelinate, caini fara stapan etc. Pentru mine, exista un singur substantiv propriu cand vorbesc de tara mea, simplu - Romania, fara diminutive din acestea cu sens peiorativ..

mariana.olaru [18.10.10 13:34:02] »

Superb review! Buna dispoziție, aprecierile hazlii, comentariile spumoase, filmul clar al călătoriei, s-au transpus în imaginația mea. și, ca și cum aș fi făcut parte din grupul tău de călători, iată că m-am reîntâlnit cu locuri tare dragi mie...

Aștept cu nerăbdare validarea fotografiilor, sperând să fie la fel de atractive. Până atunci, expediez cele 400 PMA pe drept cuvenite.

Alina Morar [18.10.10 15:03:25] »

Frumos traseu ati ales din "Apusenii mei". Mai sunt muuulte de vazut... Cum e la Rosia Montana? Tot vreau sa ma duc...

raoulp55 [18.10.10 16:20:51] »

@Alina Morar, ma bucur ca-ti place in Apuseni.

La Rosia Montana, acum trei ani, era cam ca dupa razboi... tinerii plecati la munca, plin de batrani, aspect de localitate ramasa de izbeliste, cam ca la Balan unde odata cu inchiderea minelor, orasul e parca in adormire, la fel ca pe Valea Jiului, daca ai fost pe -acolo.

Am stat de vorba cu doi ingineri de la Exploatarea Miniera, care gandeau diferit. Unul era pro, altul, contra firmei aceleia care ne tot da tarcoale pentru a incepe extractia... Eu sunt chimist, am vazut numeroasele halde de steril pe care, de ani de zile nu mai creste nimic, si... cred in viitorul turistic si agricol al Romaniei, mai mult decat in cel minier sau industrial. Nu de alta dar in anii de dinaintea revolutiei s-a cam exagerat cu industrializarea acolo unde erau si alte resurse... si cred ca daca turismul ar fi bine sprijinit la inceput, ar putea aduce si bani, la buget dar si mai multa curatenie decat exploatarea aurului din zona. Mai asez acum niste fotografii facute in RM, care sper sa-ti creeze o imagine mai clara...

@mariana.olaru,

Ma bucur ca nu te-am plictisit. Multumesc

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
ascent [18.10.10 22:12:10] »

Un vot cu SB din partea mea! Anul trecut am fost si noi la Pestera Ursilor si la Scarisoara, am postat un review aici. Imi pare rau ca ai fost la Pestera Ursilor si nu ai vizitat si Muzeul de etnografie Horea si Aurel Flutur, despre care am postat un review aici

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
raoulp55 [18.10.10 22:18:18] »

@ascent,

Imi dau seama ca mai sunt atat de multe de vazut in zona, fapt pentru care ne-am si propus sa revenim, cat vom putea de repede in Apuseni. Multumiri pentru apreciere...

webmaster13 [18.10.10 23:46:35] »

si eu sper sa placa melodia atasata inspirata de aceste randuri si poze

raoulp55 [19.10.10 00:10:09] »

@webmaster13,

Imi place mult melodia aleasa, pentru care multumesc!

anadragusin [19.10.10 00:52:49] »

Excelent review-ul, impuns cu sageti umoristice cum ii sta bine povestitorului. Am vizitat si eu Pestera Muierilor de curand si nu am avut noroc de un ghid asa de OK ca al vostru, dar pestera noastra si-a merit efortul si se pare ca Pastera Ursilor e musai sa fie vizitata cat de curand. Felicitari pt. firul povestii care ne-a purtat o data cu tine pe meleaguri apusene!!! Pozele sunt foarte relevante.

Admin [20.01.13 19:42:29] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Cu mașina prin Apuseni", în noua secţiunea creată pe sait - "CRIŞANA"

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alina Morar, anadragusin, ascent, bessondm, raoulp55
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas / cu mașina prin versanții vestici ai Apusenilor:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.062905073165894 sec
    ecranul dvs: 1 x 1