Manastirea Doroteia, Schitul Sf. Ioan Botezatorul si alte 2 Manastiri monumente istorice

TIPĂREȘTE

Dupa cum se anuntase la starea vremii in a patra zi ne-am trezit cu o ceata groasa si o burnita sa nu scoti un caine afara din casa. As fi vrut eu sa lenevesc toata ziua la pensiune dar nici nu ma lasa inima sa ratez cateva obiective propuse si anume Manastirea Voronet, Manastirea Humorului si ce ne-o mai iesi in cale pe traseu. Asa ca plecam pe la ora 10.30, setam gps-ul pe Gura Humorului si ii spun sotului ca pana la destinatie, cu vreo 4 km inainte o sa vada un indicator ce ne indreapta catre Voronet. Deschid laptop-ul si incep sa butonez, matza mica motzaia in scaunul ei si in localitatea Frasin il aud pe sot: - Uite intrarea spre o manastire, mergem si aici? Mergem, da-i inainte unde ne-o purta Dumnezeu pasii. Dupa cca 3 km de sosea si alti 3 km de hurducaieli ajungem in fatza manastirii.

Cadrul natural este mirific, padure cat vezi cu ochii, aer curat, miros de cetini de brad, susur de rau ce trece pe langa manastire, totul pare rupt din rai. Coboram din masina si-l intreb pe sot: -Cum se numeste? –Doroteia parca, zice el. Mai baiatule, baga-ti mintile in cap, daca tu esti fan Bon Jovi crezi ca toata lumea e, sa boteze o manastire cu numele lu’ nevasta-sa? Probabil n-ai vazut bine! Ma credeti sau nu asta a fost replica mea. El ramane interzis, ia pomelnicul si intra pe poarta. Eu cu pozatul, observ in curtea goala o bisericuta mai mica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril si una mai mare, din lemn pe dinafara, inauntru cu pictura neterminata care are hram Schimbarea la fatza. Facem cateva poze nereusite pt ca nu era lumina aprinsa si iesim in curte poate gasim pe cineva sa ne deschida magazinul de suveniruri sa luam ceva ca amintire. Chiar daca locul mi se parea rupt din povesti aveam ceva regrete ca parea asa rece si pustiu si deodata s-a produs minunea. Apare un preot, imbracat ca de munca, ne roaga sa-l asteptam un pic sa se imbrace cu straiele bisericesti, ne aprinde lumina in Manastire si ne intreaba ce parere avem. Ce puteam sa spun? Pai pe lumina si cu un interlocutor amabil si cu har se schimba in bine imediat parerea. Iese din Altar cu cartea de rugaciuni si ne spune ca daca tot am batut atata drum, sa ne citeasca un pic. Acceptam imediat mai ales ca umblasem pe la atatea manastiri, prinsesem si slujba la unele dar de citit asa personal n-o mai facusem la niciuna. Parintele Rafael are har Dumnezeiesc asa cum am mai spus-o si chiar daca imi amortisera picioarele de stat in genunchi nu ma saturam de cat de frumos se ruga pt noi. Dupa vreo 15 min ne intrerup alti vizitatori grabiti sa lase un pomelnic. Parintele zice: - Stati sa scot si Sf. Moaste (vreo 12 Sfinti printre care cei mai importanti: Ciprian si Pantelimon) sa va rugati la ele. Si cat mai vorbeste cu ceilalti sotul merge la masina si aduce pitica ce se trezise si exersa vocalize de zor. O impartasim, ne miruim cu totii si ramanem un pic cu Parintele la taifas sa ma documentez despre manastire. Astfel aflu ca se numeste Doroteia de la cei doi pustnici ce au trait pe aceste meleaguri in sec XVI si anume Dorotei si Pluton si ca vietuiesc in ea 20 de frati. Aici se fac doua Sf. Liturghii pe zi de aceea vin oameni de foarte departe sa lase acatiste. Manastirea este construita intr-o poienita ce a fost odata a ocolului silvic, de jur imprejurul ei observandu-se puiet de brad de diferite marimi. In anul 1997 s-a inceput constructia mai intai a bisericutei mici unde se tineau slujbele apoi a chiliilor si a manastirii propriu zise. Pt a se ridica mai repede a fost ales lemnul care se intretine mai greu, printr-un sistem de aerisire special. In interior se lucreaza la pictura, mesterii din Ucraina fiind plecati acasa pt moment. Este nevoie de bani pt terminarea lucrarii de aceea orice donatie este binevenita. Candelabrele – doua la numar sunt absolut originale, din coarne de cerb. Cumparam o cruciulita si un mir si Parintele ne mai da cate un sfat intru cele sfinte dar si in probleme personale, primim cadou 2 CD-uri cu predicile Parintelui Calistrat si o icoana de la dansul. Schimbam numere de telefon, cu promisiunea ca vom reveni dar si cu parere de rau ca trebuie sa plecam din acest loc care emana atata sfintenie.

Urmatoarea destinatie: Manastirea Voronet care e renumita pt pictura dar mai ales pt culoarea albastra ce-si schimba nuantele in functie de vreme. Acum vremea nu a tinut cu noi pt ca se lasase o ceata de o taiai cu cutitul, manastirea era jumatate umeda, jumatate uscata pe exterior, taxa la poarta, fotografiatul interzis in interior, ca peste tot. Hramul este Sf. Gheorghe si Sf. Daniil Sihastru care este si inmormantat in pronaos, despre ea s-au scris atatea ca as bate campii. La poarta suveniruri bisericesti, afara comercianti cu de toate dar ce mi-au placut cel mai mult au fost iile, din pacate la preturi ca-n Bucuresti. M-am lipsit mai ales ca-mi intrase gerul si umiditatea in oase. Am incalecat pe caii putere si am purces catre:

Manastirea Humorului unde era slujba vecerniei, o maicuta canta Dumnezeieste, interiorul foarte frumos, emana istorie din toti porii. Din pacate timpul nu tine cu noi, incepe iar ploaia aia marunta, rece si enervanta iar fii-mea se scartaie de somn. Si aici fotografiatul este interzis. Ma opresc la poarta sa iau un magnet cu manastirea si aflu de la maica infofolita de i se vedea numai nasul cateva date: ca a fost construita in 1530 si pictata in 1535 de Toma Zugravul in stil bizantin, seamana cu M. Voronet doar ca predominanta este culoarea caramizie. Mai facem cateva poze si plecam tremurand spre pensiune.

Dar in localitatea Vama observam un alt indicator – spre Schitul Sf. Ioan Botezatorul – satul Molid. Nu ne induram sa-l ratam si facem dreapta pe drumul pietruit, traversam calea ferata si dupa cca 2 km de mers prin pustie apare o panta destul de abrupta pe care o biruim totusi si iata-ne la schit. De jur imprejur numai padure, nici tipenie de om si-mi spun: Asta da loc sa construiesti un schit. Si cum contemplam noi in reverie imprejurimile apare un preot foarte amabil pe care desigur incepem sa-l descoasem. Ne spune ca schitul este nou, in 2005 s-a inceput constructia, totul este din lemn – biserica, clopotnita (veche de 15o ani), chiliile, bordeiul monument istoric de 170 ani, ca vietuiesc 9 suflete, ca se fac eforturi pt terminarea picturii iar hramul schitului este Nasterea Sf. Ioan Botezatorul. Il intreb cum rezista la asa un frig si-mi spune ca se face focul din septembrie pana in mai si ca din fericire au centrala care deserveste toate dependintele iar lemn – Slava Domnului este din belsug. Cumparam ceva de la magazinul schitului, lasam un pomelnic si Parintele ne face cadou un alt CD tot cu predici. Mai discutam un pic de cele Sfinte dar si de-ale lumii laice si ne luam ramas bun cu bucurie in suflet ca am putut vedea si aceste minunate locuri. Facem un rezumat a ceea ce am vizitat pana acum si ajungem la concluzia ca ne-a placut mult mai mult la schiturile si manastirile retrase decat la cele arhicunoscute, ca fetele bisericesti au mai multa deschidere spre vizitatori. Sfatul nostru - daca sunteti in zona, nu le ratati.

---

VIZUALIZĂRI: 9942 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI