Traseu de o zi prin Bucovina.

TIPĂREȘTE

A doua zi a sejurului a inceput cu planificarea unui mic traseu pe la cateva manastiri din zona. Bucovina nu poate fi povestita oricat de bun narator ai fi (Creanga nu se pune), ea trebuie vazuta, admirata, vizitata pt a intelege ce ii motiveaza pe unii sa bata mii de km pt a ajunge aici. Peisajele superbe, casutele cocotate pe dealuri, pasunile pline de cirezi, fanetele si padurile de la verde inchis, la maro si galben, ce mai o betie de culori te incanta la tot pasul. Evident, s-au scris atatea rw reusite incat acesta ar parea inutil daca as incepe sa descriu cate o manastire, pe rand, de aceea am decis sa va povestesc intreaga zi, cu toate obiectivele vizitate. Am plecat tarziu de la pensiune – pe la 11.30 si am luat ca punct de reper Manastirea Moldovita. Inainte de Campulung Moldovenesc am virat stanga si am inceput urcusul prin Obcina Feredeu. Drumul este dificil, cu curbe deosebit de periculoase iar peisajul mirific iti distrage atentia. Traversam raul Moldovita si imediat apare indicatorul catre manastire. Poarta mare, impunatoare si zidul rezistent ne aminteste ca a fost construita ca o fortareata. Primim cu surprindere vestea ca nu avem voie sa fotografiem decat exteriorul dar o maica in varsta ne lasa totusi sa facem cateva poze fara blitz. Ne explica cu blandete ca pictura dateaza de pe vremea lui Petru Rares, anul 1537, in stil postbizantin si ca nu i s-a adus nici o modificare. Restaurarea a constat doar in spalare. Mergem si in muzeu si facem cateva poze, admiram putin biserica pe exterior, ramanem muti de uimire de atata frumusete, ne luam un suvenir de la magazin si plecam spre urmatoarea destinatie:

Manastirea Sucevita. Traversam Obcina Mare minunandu-ne de frumusetea caselor intalnite in localitatile prin care trecem si deodata, intr-o poienita apare Manastirea Sucevita. Parcarea cu plata – 2 ron, la intrare taxa de vizitare dar maica ne face semn sa trecem. Nu avem voie sa pozam interiorul din acelasi motiv. Admiram pictura exterioara pe care sincer eu nu m-am saturat niciodata sa o privesc si am vizitat acest obiectiv de vreo 5 ori. Intram si in sfanta biserica, lasam un acatist si iesim sa studiem zidul fortificat. Si aici este interzisa trecerea cu toate ca ne-am fi dorit sa vedem de sus imprejurimile. Ne indreptam spre muzeu dar este inchis. Ghida unui grup din Germania se ofera sa mearga sa caute maica cu cheile dar dupa un sfert de ora ne lipsim. Ne oprim la poarta sa luam un suvenir si observam ca si nemtii s-au lipsit sa mai astepte cheia.

Plecam spre Putna dar in drum nu putem sa ratam Marginea unde mesterii olari ne arata cum se modeleaza lutul. Intrebam daca putem sa punem apa in vazele cumparate si ne vinde un pont. Putem sa punem apa intr-o sticla de plastic pe care sa o bagam in vaza asa ca incercam sa luam ceva mai larg la gura. Din fericire avem de unde alege si totusi am sentimentul ca nu mai e ce era prin anii 2002 – 2004. Pe atunci chiar nu-ti puteai lua ochii de pe exponate si erau asa multe ca erau expuse si in curte. Pe langa oale mai sunt si oua incondeiate, ii populare si fetze de masa brodate. La ultimele doua oferta e foarte subtire, in alti ani lasam si ultimul banut aici, acum nu prea am avut ce alege. Drumul spre Putna este relaxant cu exceptia localitatii Voitinel unde soseaua este surpata din cauza alunecarilor de teren si sunt restrictii de viteza de care este bine sa tineti cont. Ajungem pe la ora 16 si un paznic ne ia la rost sa platim taxa daca vrem sa fotografiem. Ii raspund iritata ca am venit doar sa plimb aparatul foto sau ce crede ca saracesc daca ma lipsesc de 6 ron? Poate din cauza starii de spirit manastirea nu mi se mai pare atat de fascinanta ca altadata si vreau a spun ca pt Putna as fi traversat Carpatii pe jos numai s-o vad. Intram in muzeu si ni se confisca aparatul foto, raman interzisa si de data asta gustul amar se transforma in fiere. Venisem chitita sa pozez sabia lui Stefan care chiar daca este o copie tot impresioneaza. Nu reusesc sa induplec cerberul de la intrare chiar daca o bag pe fii-mea in fatza, platim taxa de vizitare si trecem in revista exponatele. Cateva broderii vechi din sec XV, carti de rugaciune si crucifixe cam tot de pe atunci. In biserica zice-se avem voie sa fotografiem dar nu e lumina aprinsa si nici nu se deranjeaza nimeni sa ne ajute. Admiram mormantul lui Stefan care este alaturi de sotia lui Maria. Vizavi alt mormant tot al sotiei lui Stefan si tot Maria. Am impresia ca am citit gresit si ma intorc la Stefan, mai dar cate sotii a avut Marele Voievod cu numele de Maria? Ati ghicit – 3 si pe toate le-a chemat la fel, probabil ca sa nu se incurce in nume. Cea de-a treia e inmormantata la Manastirea Probota.

De la Putna am mers sa vedem si chilia lui Daniil Sihastru care cum altfel era incuiata dar merita vazuta macar pe afara. Urmatoarea oprire – Arbore dar nu pt manastire ca se innopta ci pt a vizita 2 bune prietene pe care nu le mai vazusem de 5 ani. Am zabovit atat de mult incat doamna de la pensiune ne-a sunat sa se asigure ca suntem ok.

---

VIZUALIZĂRI: 2790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI