Hotel Racovita - o cladire de patrimoniu

TIPĂREȘTE

Statiunea Slanic Moldova este cunoscuta si sub numele de “Perla Moldovei”, aceasta denumire datorandu-se celor peste 20 de izvoare minerale care si-au dovedit proprietatile de-a lungul timpului asupra unor boli, in special digestive. Exista 24 de surse din care 20 in exploatare, 3 in conservare si una in rezerva. Din aceste 20 surse sunt folosite numai 13. Apa acestor izvoare este folosita atat in cura interna, cat si in cura externa pentru tratarea bolilor digestive, hepato-biliare si respectiv a bolilor reumatismale degenerative si artritice, cardiovasculare si respiratorii, nevroze, boli endocrine, ginecologice.

Statiunea este amplasata in judetul Bacau, la o altitudine de 530 metri, in Carpatii Rasariteni, intr-o depresiune strabatuta de paraul Slanic. Este inconjurata de munti ce au inaltimi intre 800 si 1000 de metri, iar in nordul statiunii se ridica muntele Pufu, cu o altitudine de 936 metri.

Inca din anul 1801 a fost descoperit primul izvor, in timpul unei partide de vanatoare, de catre serdarul Mihalache Spiridon. In scurt timp se descopera si alte izvoare, apoi serdarul insusi face o interventie ca 12 familii de rufetasi (breslasi) din Tg. Ocna sa fie stramutati si sa aiba grija de izvoarele de aici, acestia primind in schimb o scutire de biruri pe timp de 10 ani. Intrucat asezarea prospera, statiunea intra in lucrari de sistematizare dupa 1887, iar pana in 1912 se construiesc hotelurile Racovita, Cerbu, Nemira, Pufu si un cazino care are in dotare sala de teatru, sala de bal, sala de concerte, precum si sala cu inhalator. Atat Hotelul Racovita, cat si Cazinoul cu inhalatorul, pot intra in patrimoniul cultural national ca valoare istorica si arhitecturala. Pentru constructii s-a folosit piatra din carierele de pe valea Slanicului, iar ca mesteri au fost angajati constructori italieni.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial statiunea a fost distrusa in intregime, singurele neafectate ramanand izvoarele minerale. Treptat insa statiunea a fost reconstruita, iar pana in anii 1970 s-a reusit ca Slanic Moldova sa dispuna de peste 2200 locuri de cazare.

In Slanic Moldova exista magazine, farmacii, cofetarii, restaurante, chioscuri cu diverse souveniruri, deci nu poti considera ca te afli undeva izolat.

Am plecat intr-o zi torida de august pentru ca nu mai suportam canicula din Baragan si am dorit sa ajungem cat mai repede intr-o statiune care sa ne ofere multa racoare, sa aiba multi brazi si nu ne-am gandit nici macar o clipa ca s-ar putea sa nu gasim cazare. Dupa circa doua ore si un pic am ajuns in statiunea pe care o cunosteam pentru ca mai fusesem acolo si imediat ce am trecut de Tg Ocna am inceput sa ne uitam pe stanga si pe dreapta drumului dupa o locatie care sa ne placa si care sa ne poata oferi cazare. Am oprit in cateva locuri, unele nu aveau camere, in altele erau camere de confort II (adica cu baia la comun), astfel incat incet-incet am ajuns chiar in centrul statiunii. Pe partea stanga ne-a atras atentia o cladire deosebita, cu un parc frumos in fata si am vazut ca este Complex balnear Racovita. Am parcat in curtea generoasa a hotelului, am mers la receptie, acolo cu foarte mare amabilitate ni s-au dat 2 chei sa vedem doua camere, sa ne alegem daca ne place ceva. Am vazut, ne-a placut, dar pretul era putin cam mare si atunci am zis ca ne mai ducem sa mai vedem undeva si ne intoarcem. Am continuat drumul, am mai vizitat cateva locatii, am mai vazut cateva camere, dar parca nicaieri nu era atat de frumos ca la Hotel Racovita, asa ca ne-am intors si ne-am cazat.

Fac mentiunea ca acest hotel a avut de-a lungul timpului o istorie foarte bogata, in ultima vreme schimband mai multi proprietari. Cel pe care il avea in momentul in care am fost noi acolo reusise sa renoveze o jumatate din hotel, in cealalta jumatate nerenovata fiind cazati pensionarii care veneau pentru tratament si care bineinteles, plateau o suma mai mica.

Noi am fost cazati in jumatatea renovata, care arata foarte frumos. Pe hol si in camere era tapet din matase, usile de la camere schimbate, camerele mobilate modern, cu un pat imens, un dulap generos, frigider, televizor, baia fiind modernizata si toate instalatiile sanitare noi. Camera era inalta, avea ferestre mari si un balcon cu vedere spre curtea hotelului, iar baia avea la fel doua ferestre mari, dar cu geam mat ca sa creeze intimitate.

In pretul cazarii am avut inclus micul dejun. Am servit masa in restaurantul hotelului, insa impresia a fost ca sunt preturi cam mari pentru marimea portiilor servite. Dimineata, la micul dejun ni s-au servit doua omlete cu cascaval, bune dar foarte mici, probabil ca se folosisera doar trei oua pentru doua omlete, unt, miere, ceai. Am mers intr-una din zile si la masa de pranz, mancarea a fost buna, dar pretul foarte mare fata de portiile servite. Drept pentru care ne-am orientat spre alte locuri de servit masa, unde preturile erau mai rezonabile, de exemplu la o terasa situata chiar vizavi de hotel. Bineinteles ca micul dejun a trebuit sa-l servim in continuare la restaurantul hotelului pentru ca suma platita pentru mic dejun nu a putut fi folosita pentru alte mese, cu toate ca initial asa ni se spusese la receptie. Am spus acest lucru sefului restaurantului, dar a replicat ca restaurantul este separat de hotel, ca pentru micul dejun exista anumite alimente la care tva-ul este mai mic si ca numai daca servim la pranz sau seara ceea ce este in meniu pentru micul dejun se pot folosi banii si pentru alte mese.

In rest nimic de obiectat. Ne-am simtit perfect, in partea de hotel in care am fost cazati fiind foarte curat si liniste.

Bineinteles ca ne-am plimbat prin parcul statiunii, am fost placut impresionati de frumusetea lui, de faptul ca este foarte bine intretinut. Am revazut traseul izvoarelor si ne-am plimbat pana la pastravarie, acolo de unde candva, inainte de 1989 cumparam pastravi cu 8 lei bucata pentru copila noastra careia nu-i placea mancarea de la cantina-restaurant de atunci. Pastravaria nu mai vindea la liber, a fost luata de cineva care si-a facut o pensiune cu restaurant si ii foloseste pentru cei care servesc masa acolo. In sfarsit, noi nu doream sa cumparam pastravi, doar am revazut acele locuri.

La fel am mers sa cautam Vila Randunica unde fusesem atunci cazati si am fost foarte dezamagiti vazand in ce hal de devastare si tristete a ajuns, la fel ca si alte vile din Slanic, la fel de triste. In comparatie cu alte statiuni, totusi Slanic Moldova are mai putine cladiri abandonate, poti spera ca in cativa ani nu se va mai cunoaste acest “con de umbra” in care au intrat dupa 1990 aproape toate statiunile cu renume.

Ca puncte de atractie pentru statiune sunt izvoarele, Cascada, traseul cunoscut sub numele de “Izvorul 300 de scari” pe un drum care urca prin padure si este format din 300 de trepte din piatra, bineinteles si alte trasee pe muntii care inconjoara depresiunea in care este situata statiunea, pe unde noi am mers deseori si am cules zmeura si mure.

A doua zi am mers sa vizitam salina Tg Ocna, apoi la intoarcere am fost sa vedem Manastirea Magura Ocnei si Monumentul-muzeu al eroilor, despre care voi scrie un review separat.

---

VIZUALIZĂRI: 5548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI