Terezin – orasul ghetou sau Marea Fortareata

TIPĂREȘTE

Stiam ce inseamna o inchisoare, dar semnificatia cuvantului ghetou nu am aflat-o decat vizitandu-l pe cel de la Terezin, aflat la cca o ora si jumatate distanta de Praga, in nordul Cehiei.

Daca o inchisoare inseamna o incapere in care iti petreceti existenta mizera pana ce iti ispasesti pedeapsa sau pana la moarte, ghetoul este un loc in care traiesti ca si cand ai fi liber, dar nu esti.

Construit la sf. Sec. al XVIII-lea, Marea Fortareata a avut o importanta majora in razboiul dintre Imperiul Habsburgic si Prusia, desi nu a servit scopului pentru care fusese initial construita, acela de a impiedica accesul trupelor dusmane sa ajunga in Boemia in timpul razboaielor pruso-austriece...

Orasul garnizoana a devenit celebru abia in timpul ocupatiei naziste cand s-a hotarat deportarea evreilor in acest loc, evacuandu-se populatia bastinasa, care a revenit abia dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial.

Dupa ce armata germana a ocupat Boemia si Moravia, sub asa numitul Protectorat, s-a inceput asuprirea evreilor carora li s-au taiat foarte multe drepturi. Le-au fost confiscate proprietatile, copiii au fost exclusi din scoli, adultii dati afara de la servici, practic, li s-a interzis sa apara in public.

Din septembrie 1941, tuturor evreilor li s-a impus sa poarte o banderola cu steaua lui David pentru a fi recunoscuti si umiliti in public, Marea Fortareata semanand cu aceasta stea.

Amenajarea ghetoului in Terezin a fost urmare a planului Reich-ului Heydrich de a-i concentra pe evrei intr-un singur loc.

Orasul Terezin a fost ales pentru ca era inconjurat de ziduri de protectie si casele sale puteau adaposti foarte multa lume.

In afara de asta, exista o legatura directa de cale ferata cu Praga, ca sa nu mai spunem de existenta inchisorii naziste, despre care am povestit aici

Primul transport de evrei a sosit din Praga in 1941, care urma sa transforme orasul astfel incat acesta sa poata gazdui masa masiva de oameni ce urma sa soseasca, respectiv peste 7000 de persoane fiind deportati la inceput din Praga si Brno.

Femeile si copiii sub 12 ani locuiau separat de barbati, iar contactul de orice fel intre membrii familiei era interzis, ca si interactiunea dintre evrei si civilii din oras, care au fost evacuati ulterior, datorita unui decret din 1942.

Batranilor evrei de peste 65 de ani, personalitati proeminente sau invalizi li s-a spus ca vor fi dusi la un camin, ca la un fel de statiune SPA, unde vor avea asistenta sociala si vor trai bine pana la moarte... Ba chiar aveau si un contract in acest sens!

Mai mult de 155. 000 de prizioneri au trecut prin ghetoul din Terezin pana la momentul terminarii razboiului.

Desi li se permitea sa ia cu ei bagaje in greutate de 50 kg, cand soseau aici foarte multe erau confiscate (care ulterior erau chiar vandute! ).

Viata in ghetou se desfasura « normal ». Exista un secretariat central, un departament administrativ, economic, tehnic sau social, al muncii, al tineretului sau al timpului liber, de parca ar fi fost o mica tarisoara cu mai multe ministere...

Prizonierii traiau in asa numitele constructii « baraci » (erau case) ca si in alte case din oras, pivnitele acestora, poduri sau curti foarte aglomerate (de la 100 la 4000), in total cca 30-40000 in oras, dar si 60000 in 1942, un oras destul de mic, dealtfel. Conditiile de trai erau reduse la minimum: dispuneau de paturi, mese, scaune si niste umerase pentru haine.

Mancarea pe care o primeau era atat de putina, incat toti aveau cu cca 30% mai putin decat greutatea normala, unii ajungand sa caute prin gunoaie de disperare, batranii fiind cei mai afectati pentru ca primeau mai putina mancare, nefiind buni de munca si curand mureau din lipsa elementelor esentiale necesare, ceilalti si din cauza oboselii accentuate de conditiile de munca.

Uneori li se interzicea sa iasa din dormitoare sau sa aiba legatura cu lumea din afara ghetoului, prin corespondenta.

Pe scurt, dormeai, te sculai, mancai, mergeai la munca, te intorceai acasa si te culcai. Si totul portionat. Daca violau intr-un fel regulile erau executati in public sau trimisi la inchisoarea Mica Fortareata unde urmau sa fie deportati in lagarele de concentrare dn Est.

Transportul de facea cu « hearse », un fel de caruta mare trasa si impinsa de... oameni!

Toti care depaseau varsta de 14 ani trebuiau sa munceasca, acestia primind portii mai mari de mancare sau mai buna, uneori fiind asigurati ca nu vor fi deportati in Est, in timp nemaiexistand asemenea privilegii.

Lucrau in agricultura, administratie, sanatate sau la calea ferata care urma sa lege Bohusovi de Terezin, sau in ateliere pentru nemti, ori alte servicii auxiliare. Tot ei au lucrat si la crematoriul unde au ars peste 30. 000 dintre ei pana la sfarsitul razboiului...

Din cauza sanatatii subrede si a lipsei ingrijirii medicale corespunzatoare, peste 30% din populatie era bolnava, ajungand sa moara chiar 130 zilnic.

Totusi, ei incercau sa traiasca precum o fiinta umana normala, dornica si de altceva, nu numai de supravietuire, participau chiar la evenimente sportive, citeau, compuneau muzica si poezii, discutau si tineau jurnale, faceau spectacole, inclusiv de cabaret Toate acestea se tineau pe unde se putea: in dormitoare, pivnite, poduri, curti.

Opera Brundibar care ne-a insotit pe parcursul vizitei noastre in muzeul dedicat acelei perioade, era adulata de copii, dar si de adulti.

Marturii ale unor astfel de evenimente stau fotografiile, desenele, lucrari expuse in muzeele din Terezin, inclusiv lucrarile artistice ce au luat nastere aici.

Evident ca atunci cand au fost descoperite lucrarile graitoare autorii au fost aspru pedepsiti si aruncati in inchisoarea din Mica Fortareata, pana la urma fiind trimisi in lagarele de concentrare din Est, fiind distruse, in acelasi timp, multe dintre creatiile acestora.

Departamentul care ingrijea de copii incerca sa le ofere ingrijire si educatie in caminele special destinate acestora, astfel incat sa fie cat mai putin traumatizati, in ciuda ordinelor comandantului german.

Cand Crucea Rosie s-a decis in 1944 sa viziteze orasul, nazistii au facut sa para cu adevarat un centru Spa pentru evrei, imbunatatind situatia din dormitoare, ridicand o scena in curtea principala, infiintand cafenele, baruri, locuri de joaca pentru copii in parc, magazine, chiar si o banca ce a emis bani fara valoare.

Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii in prezenta delegatiei din strainatate venita sa viziteze orasul. Totul era o propaganda...

Ulterior, evreii au fost transportati in numar masiv catre campurile de exterminare din Est, in general in Polonia de est, si aici vorbim de Auschwitz (la Birkenau)...

La sfarsitul razboiului, cand multi au facut cale intoarsa catre Terezin au adus cu ei tifosul, impanzindu-l in tot orasul, dar si in afara acestuia, ajungand in carantina, multe victime gasindu-si sfarsitul, inclusiv din lumea medicala.

Daca privim harta ghetoului, aceasta ne arata cu exactitate unde se desfasura fiecare activitate, de la dormitoarele pentru barbati, femei, baieti si fete, pana la spital, scoli, bucatarii, cantine, biblioteca, brutarie, birouri, etc.

Suna firesc, suna normal, dar daca ne gandim la scopul si conditiile de viata din acest oras nu putem decat sa ne crucim ca mintea umana a putut sa inventeze asa ceva, de parca totul nu era decat un joc pentru copii, un desen pe hartie in care cei care conduceau jocul decideau ce soarta are fiecare.

Razboiul s-a sfarsit, cei ramasi s-au dus la casele lor, cei alungati au revenit inapoi in acest oras care inca mai poarta amprenta unui razboi impotriva firii umane.

Cei de atunci nu mai sunt astazi, doar zidurile fiecarei case in care au fost inchisi impreuna cu visele si sperantele lor si noi, acestia, care le-am aflat povestea...

---

VIZUALIZĂRI: 2444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI