Un tinut uitat de timp (Ozunca-Bai, Bodoc, Talisoara, Doboseni)

TIPĂREȘTE

Patru localitati uitate de timp si tot atatea legende...

Sunt convins ca n-ati auzit nici de unele nici de altele. Sunt convins ca nici n-ati batut cu piciorul aceste plaiuri pe care "civilizatia" le-a sters de pe lista, sunt convins ca fara ghid nu veti gasi niciodata "Cheile Vargisului" si nu va condamn. E-un tinut in care televiziunea prin cabru, internetul sau jeep-urile politicienilor n-au ajuns inca iar telefonia mobila functioneaza doar daca te sui in cel mai inalt brad sau gorun. Cel mai bun mijloc de transport pe-aici, e calul.

Serpentine fermecatoare ma petrec peste varful Murgului, unde ciobanii tocmai isi strang “recolta” de lapte de peste zi. Ne salutam, chiar daca nu ne cunoastem, acesta e obiceiul locului. Ma opresc la stana. Unul dintre ei ma serveste cu lapte proaspat. Laptele e bun, gras, dar nu beau prea mult, organismul meu e obisnuit cu laptele diluat de la oras. Eu ii servesc cu cate o gura de “palinca” dintr-o damigeana de “protocol” care ma insoteste intotdeuna in astfel de calatorii. Ne fotografiem, ne despartim ca niste prieteni. La poalele Murgului apare satul Ozunca. La Ozunca ajungi usor, treci de Bixad, prima localitate din judetul Covasna de pe DN 12 ce leaga Tusnadul de Sfantu Gheorghe si dai de a doua localitate, Micfalau, apoi faci "dreapta" iar Ozunca e prima localitate de pe soseaua Micfalau-Ozunca-Batanii Mari-Baraolt-Talisora -Doboseni-Filia-Bradut. De la Filia sau Bradut e mai bine sa te-ntorci de unde ai plecat, caci de-aici incolo incepe salbaticia muntilor cu paduri dese, de nepatruns. De-aici incepe imparatia ursilor, a lupilor, a mistretilor, a cerbilor, a caprioarelor, a cocosului de munte, a rasilor si a apelor minerale.

Pe la mijlocul satului Ozunca e-o tabara de copii. Ma salut si cu ei, caci asa e obiceiul locului. Apoi, chiar inainte ca satul sa se termine, ajung la un han, care imi aduce aminte de locul unde haiducii nostri, urmariti adesea de potera, isi schimbau sau potcoveau caii. Hanul e situat pe o colina impadurita. Salutari din nou. In fata lui se afla o piscina cu apa de culoare bruna si o terasa. Goala deocamdata. Oare cine s-o imbaia in pustietatea asta? O imbaiere costa doar 5 lei, copii au gratis, la han e mai mult bautura decat mancare, dar n-are importanta, tot nu e nimeni pe-aici decat pustiul gazdei care ne arata niste plonjoane smechere in apa!

Legenda spune ca izvoarele de la Ozunca au fost descoperite de un ofiter roman, pe nume Ausonias. De la acest nume si pana la Uzonka (Ozunca) nu mai e mult. In anul 1896 aici era deja un bazin cu apa minerala (12x5x1, 3m), care apoi in 1927 a fost renovat. S-au mai construit o cladire din lemn pentru baile calde si un han, care mai functioneaza si azi. Langa piscine - scaune si mese din trunchi de copac si umbrelute. In zona exista mai multe izvoare cu apa minerala, foarte cautate pentru gustul lor placut. Zona a fost decretata rezervatie ecologica, si nu degeaba! Lipseste insa promovarea ei, un manager priceput care sa "vanda " bine aceasta frumoasa legenda si peisajul din jurul ei.

Localitatea Bodoc se afla in judetul Covasna pe soseau ce leaga Tusnadul de Sfantu Gheorghe, si ajungi acolo cel mai usor daca urmezi DN12 pe ruta Tusnad-Bixad-Micfalau-Malnas-Olteni-Bodoc. Chiar la intrarea in Bodoc exista cea mai mare sticla de apa minerala “de masa” din lume, care cred ca ar putea figura in Cartea Recordurilor. In adancul pamantului, adica chiar sub satul Bodoc, exista cantitati insemnate de ape minerale si nu doar "de masa" ci si sarate si sulfuroase. Cele din prima categorie, situate langa paraul Borviz se imbuteliaza, sub denumirea de “apa minerala Matild”. Interesanta mi s-a parut si legenda acestui izvor:

In timpul secetei din anii 1711 - 1714, raul Olt curgea numai dimineata, dupa ce soarele aparea pe cer, el seca, iar toate paraiele si fantanile secau si ele. Oamenii si animalele sufereau cumplit de sete. Toti locuitorii Bodoc-ului si ai satelor invecinate se aprovizionau insa cu ulcioare de lut de la izvorul Matild, cel mai important dintr-un sir de 5 izvoare, care n-au secat niciodata. In anul 1878 izvorul trece in proprietatea celor 9 sate din jur. Numele de Matild il primeste de la verisoara celui ce-l concesioneaza pentru 30 de ani, Kaszoni Jozsef.

Trei ani mai tarziu, la Bucuresti, regele Carol I, acorda apei de masa Matild, medalia de aur. Faima izvorului creste, apa sa minerala se transporta lunar la Bucuresti. Prima analiza chimica a apei a fost efectuata de celebrul microbiolog Victor Babes. In anul 1905 apare prima fabrica de imbuteliere, care pe parcurs s-a dezvoltat si s-a modernizat. Astazi (2006) intreprinderea “da de lucru” la 85 de muncitori din zona si “da de baut” intregii tari, producand 50. 000 de litri de apa pe zi.

Intre Baraolt si Varghis, Filia, Bradut si Doboseni exista o duzina de izvoare cu apa minerala, raspandite printre pajisti, paduri de gorun, stejar, fag si brad sau guri de mine de fier abandonate, dar prea putin cunoscute de oamenii ce nu apartin locului... Majoritatea apelor au o culoare brun-rosietica datorita prezentei oxizilor de fier.

Dintre toate, am ales deocamdata unul singur, cel care ne reaminteste de o personalitate a vremii, principele Transilvaniei, Gabor Bethlen. La iesirea din Talisoara, gasesc cu usurinta, chiar din “prima incercare” Baia Bethlen, o casa veche, bine pastrata, care in mod miraculos a supravietuit poverii secolelor. Casa se afla in curtea unei localnice, care ma duce direct la putul cu apa minerala. “De aici luau apa, o incalzeau si o ducea acolo in casa. Era o singura vana inauntru, dar afara mai era un bazin, care cu timpul s-a distrus”. Baia de la Talisoara era cunoscuta de localnici inca dinainte de anii 1600, sub denumirea de “Baia din coada dealului”, dar dupa ce in anul 1626, Bethlen Gabor, la recomandarea unui medic din Moravia, a venit aici in repetate randuri sa-si “ingrijeasca piciorul reumatic”, baia a ramas cunoscuta sub numele de “Baia Bethlen”. Apa din fantana e potabila, face parte din categoria apelor minerale carbogazoase bicarbonatate si clorurate, are un gust acrisor. Nimeni inca nu i-a intocmit un buletin de analiza. Poate, urmasii lui Bethlen Gabor…

Zona Vargis-Talisoara-Filia-Doboseni-Bradut sau Ozunca, pare un tinut uitat de timp, Bodocul insa, e la sosea, e mai "emancipat". Dar tocmai aceste tinuturi uitate de timp in care nici trenul personal nu mai opreste, au legende minunate.

Baia Bethlen a functionat pana la sfarsitul anului 1960. Astazi, in acea fantana se gaseste o buna “apa de masa” folosita doar de sateni.

In zona Doboseni-Filia-Bradut-Talisoara si pana la Biborteni, unde se gaseste o moderna statie de imbuteliere, exista iarasi o sumedenie de izvoare cu apa minerala, naturale sau obtinute prin forari, izvoare raspandite printre semete si intinse paduri de gorun si fag, de o rara frumusete, printre mlastini cu emanatii carbogazoase, mofete namoloase, cariere de nisip fin, bentonita si diatomita, sau galerii de mine de fier parasite. “-Sunt izvoare mai putin cunoscute, cu diferite compozitii chimice, (au in special Fier, Mg, Ca, Na, Sulf, CO2, si debite intre 10 si 80 l/minut), dar exista aici si izvoare mezotermale, deloc exploatate si insuficient amenajate. Ceea ce nu le face insa mai putin valoroase” ne informeaza primarul comunei Bradut, Dl. Denes Balazsi. Harta amplasamentului acestor izvoare a fost intocmita de Dl. Kovacs Jozsef si ea se gaseste pentru cei interesati la Primaria din Bradut. Cei de-aici imi explica si de unde vine denumirea de Doboseni. Prin secolele VIII-IX e. n. , in aceste locuri existau doua sate populate de cateva sute de oameni: satele Volal si Dobo. Era tocmai perioada atacurilor popoarelor migratoare iar satenii din aceasta zona nu erau prea bine iarmati. Padurea nu era departe, puteai oricand sa te ascunziin ea dar intr-o noapte, satele Volal si Dobo au fost surprinse de tatari, care n-au avut nici un pic de mila. Din intreaga populatie in stare sa se apere a mai ramas doar un singur “dobos”, adica tobosar. De aici si denumirea satului: DOBOSENI.

Pentru cei dornici de o excursie in aceasta zona ii intampina vila turistica de langa izvorul Buzgo a carui apa, cu un debit mare (115 l/min) este acumulata intr-un bazin de 4x4x2, 5 m si folosita ca “apa de masa”. Apele din perimetrul comunei Doboseni, pot fi folosite atat in cura interna, ca “apa de masa” sau ca ape medicinale (pentru unele afectiuni digestive), cat si in cura externa in afectiuni reumatice, boli cardiovasculare si unele boli dermatologice, dar in prezent nu exista instalatii balneare in acest sens, decat niste ciubere primitive.

Dar, cine stie? Poate vreun angajat al Ministerului Turismului sau al Institutului de Balneologie, se va rataci vreodata pe-aici sau va face o pana de cauciuc si destinul locului ar putea suferi schimbari.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 8518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI