Marele circuit moldav (II)

TIPĂREȘTE

Moldova a dat omenirii nume celebre, precum Mihai Eminescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuta, George Enescu, Ciprian Porumbescu sau Ion Creanga. Targu Neamt este intru catva o "placa turnanta" a turismului monahal din Moldova, de aici poti ajunge usor la cateva manastiri, apoi mai e inca o astfel de "placa turnanta", numita Suceava, de unde poti accede usor la manastirile din Bucovina. Ce ai de vazut la Targu Neamt? In primul rand "parcul tematic "Ion Creanga".

Oare care dintre noi n-a mai dori inca odata sa redevenim copii, liberi, nazdravani si pusi mereu pe sotii, fara gijile cotidiene, ce cadeau de obicei in sarcina parintilor sau a bunicilor, "care cu greu ne aduceau in casa seara de la joaca" rasfatati si adulati de bunici sau matuse mai rau ca domnul Goe care turna dulceata in galosii mamiticii.

Parcul tematic Ion Creanga, bine semnalizat peste tot in Targu Neamt cu tablite indicatoare, nu mai e in satul Humulesti, pentru ca acesta s-a unit cu Targu Neamt, devenind un cartier al orasului. Si de-aici o serie de neajunsuri. Urmaşii lui Nica a lui Petre si-au facut buletin de oraş, farmecul rural a disparut.

De-a lungul Ozanei ,,cea frumos curgătoare“ a navalit civilizatia orasului cu bicilete, autoturisme de toate felurile si culorile, Jeep-urile boss-ilor locali, autocarele strainilor iar linistea povestilor lui Ion Creanga, a disparut. Mai trece cate un copil pe role si casti prin urechi, bataindu-si corpul in ritmul muzicii electronice, mai trec si scuterele adolescentilor, mai trec pe-aici si oameni de afaceri la "costum, cravata si diplomat sau lap-top" sau unii oameni cu cate un fir bine mascat bagat in ureche, "hands-free" si care ti se pare ca vorbesc singuri, incat uneori te opresti si le raspunzi, crezand ca vor sa te intrebe cate ceva. Nici unul din acestia, nu mai au timp sa arunce nici macar cate o privire fugara spre copilaria lor, "timpul e bani" si ei trebuie sa castige mult, cat mai mult, pentru ca vecinul de apartament si-a cumparat tocmai ieri o masina de ultima generatie cu care "rupe gura targului" iar tu, tu care n-ai decat un Wolksvagen la mana a doua, ai ajuns de rasul blocului.

Vizavi se parc gasesti buticuri cu haine second-hand, mici ABC-uri cu Coca-Cola sau hamburgeri umpluti cu binefacerile societatii de consum, adica E-uri peste E-uri, ca deh, turistului ce-a batut calea pana aici i-o fi si foame sau sete!

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la anii copilariei, la Ozana ce frumos curgatoare, parca mi se umple sufletul de bucurie", asadar intru in parcul tematic, cu toate ca povestile cu "Capra cu trei iezi", mos Chiorpec ciubotarul sau "Punguta cu doi bani", le cunosc pe dinafara. Si-ncep sa visez, sa ma intorc in timp, sa revad pasaje intregi din "Amintiri din copilarie" (ce frumos glasuia Creanga in alese pilde: „Daca-i copil, sa se joace, daca-i cal, sa traga, daca-i popa, sa citeasca…“) si automat ajung cu gandul si la Ipotesti, acolo unde locuia "Luceafarul poeziei romanesti" ce l-a indemnat pe Creanga sa scrie. Aici, printre personajele copilariei mele, mi-am dar seama ca sufletul meu are o structura materiala, el este alcatuit din operele lui Creanga, Cosbuc, Eminescu, Goga, sau Adrian Paunescu si nu din cele ale lui Galsworthy, Jack London, Hemingway sau Alexandre Dumas. Aici la "Parcul Ion Creanga" m-am simtit mai bine decat in muzeul figurilor de ceara din Londra.

Dar, "ce e val ca valul trece", umbra acelor ceasornicului trece cam repejor, mereu de la rasarit spre apus, calatorului ii sade bine cu drumul si noi ne indreptam astfel spre o alta "asa zisa" atractie locala ce figureaza pe harta Targului Neamt, statiunea balneara "Oglinzi" aflata intr-un cadru natural pitoresc, la numai 3 km de oras. Fosta statiune nu mai exista decat pe hartie, acolo e doar o tabara pentru copii. Eleganta baza de tratament, hotelul de cura, posta si punctul de informare turistica, sunt inchise.

Statiunile Strunga, Oglinzi si Slanic mi-au aparut drept niste esecuri totale sau partiale ale renasterii terapiei balneare din Moldova in timp ce Vatra Dornei si Baltatesti, dimpotriva, un succes.

Ne modificam un pic traseul si de la Tg. Neamt ajungem la Radauti si-apoi la Putna, apoi revenim pe la Cetatea Neamtului, cheile Bicazului si Poiana Largului, numita de loclanici si "Poiana Teiului". Peste noapte, ne cazam la pensiunea "Doina" din Putna la 140 lei camera, "all confort", mic dejun inclus, nu cu 50-60 de lei "la cetatean" unde miroase a transpiratie si-n curte te asteapta sfori intinse cu rufe la uscat si latratul cainilor de paza.

A doua zi, spectacolul culorilor din manastirile Bucovinei poate sa inceapa! Manastirile Putna, Voronet, Arbore, Sucevita si Moldovita, sunt poate singurele din lume ce-ti prezinta Biblia intr-o lunga serie de benzi desenate, pe intelesul si acelor credinciosi, ce nu stiau a scrie si a citi. Si mai sunt si vorbele calde ale preotilor, care mult probabil faceau si turul manastirii ca sa le explice enoriasilor lor precum un profesor iti exemplifica un anume lucru pe o harta, scene din viata religioasa. Serveste oare la ceva acest lucru, e buna religia la ceva, sau nu? In tara noastra 4 din 5 oameni cred in "facerea lumii in 7 zile" si de-abia 1 din 5 cred ca cimpanzeii sunt stra-strabunicii nostri. Religia, biserica si convingerile ei au fost niste lucruri bune, au mai temperat, de-a lungul mileniilor, elanul razboinic al Omului. Daca ramai azi in minte doar cu cele 10 porunci ale Bibliei si le respecti, e suficient. Manastirile pictate din Bucovina, incluse in patrimoniul UNESCO, "l-ar convinge" prin picturile secventiale ale Bibliei, insotite de vocea blanda a unui preot si pe ultimul papuas analfabet din Noua Guinee sau Amazonia, daca acesta s-ar gandi vreodata sa treaca la crestinism. Poate asa le veni ideea si moldovenilor, idee unica in lume, de a ilustra in imagini, ceea ce credinciosii nu puteau intelege din slovele unei carti religioase. Copil fiind, circula o vorba despre minunatul "albastru de Voronet" a carui compozitie vegetala a disparut odata cu zugravii ce-au pictat-o sau ca americanii ar dori sa cumpere manastirea, s-o transporte bucata cu bucata la ei in tara si s-o reasambleze acolo. Ar salva astfel o groaza de bani, un drum pana in Romania, costa. Dar Ceausescu s-a opus, el n-a vandut nimic din patrimoniul tarii si mi-ar palce ca lucruile sa ramana asa in vremurile astea tulburi in care se vand mai toate valorile tarii noastre.

Langa Putna, o tablie indicatoare te conduce pana la chilia lui Daniil Sihastrul, care seamana aproape perfect cu cavernele trogloditilor de pe Valea Loarei. Aici avem parte de un spectacol inedit, un concurs de porumbei calatori. Un iesean si-a adus o cusca mare cu zeci de porumbei si, la un anume semnal de pe telefonul lui mobil, le-a dat drumul sa zboare. La Iasi cineva avea sa cronometreze timpul de zbor si abilitatea lor de a se orienta. In scurt timp, porumbeii s-au grupat, au facut un tur de inaltime a poienii in care se afla chilia lui Daniil si apoi zbarrr! spre Iasi.

Asadar ne-am abatut de la traseul initial si am ajuns si la Cetatea Neamtului, unde Dana a luat-o pe scurtatura de-a busilea, fapt ce pe mine m-a pus pe ganduri "Pai daca Dana de-abia urca costisa abrupta a acestei cetati inabordabile a lui Stefan cel Mare, cum o vor fi facut-o turcii sau polonii, care jinduiau mai tot timpul la ce se afla "in curtea vecinului" caci parca intotdeuna ce e acolo, e mai bun decat ce ai tu acasa.

Am ajuns si la Cheile Bicazului si la lacul Rosu, unde ne-am minunat cum de a reusit un raulet, nu mai lat decat soseaua ce leaga Targu Neamt de Poiana Largului, sa sape un canion de 300 de metri in granitul Carpatilor. In poiana Largului, aflu iarasi din ce parte bat vanturile, pentru ca in apa lacului Bicaz, chiar la poalele unei supebe terase cu "muscate in feresti", se afla o impresionanata colectie de peturi. Ajungem spre seara la Durau, situat paralel cu soseaua Poiana Largului-Toplita, bine semnalizat, dar nici nu trebuie, caci la un moment dat apar crestele Ceahlaului si Dochiei in stanga ta, apoi o tablie indicatoare, "Durau-14 km". De la ultimul meu popas la Durau, s-au schimbat multe pe-aici. In primul rand, au aparut multe vile moderne, pensiuni iar vechiul hotel ONT din fata manastirii Durau s-a transformat intr-un "Asezamant pastoral" ce apartine de Mitropolia Iasiului si a Moldovei. Autocare din si inspre Iasi sosesc si pleaca de aici la fiecare 2-3 ore. Intru in hotel si ma interesez daca pretul de 100 de lei "single-ul" si 120 de lei camera dubla, e valabil si pentru "necredinciosi". Fata de la receptie imi spune ca da si mi umple bratele cu pliante" Excursie la muntele Athos"-499 euro, "Pelerinaj la Ierusalim-799 euro", "Excursie la manastirile de pe valea Loarei-850 euro". O mai intreb daca tot ei inchiriaza si ATV-urile vara si schiurile iarna, mi se raspunde ca da. De fapt acest lucru nu ma mai mira deloc, intr-o manastire de langa Targu Neamt, un preot in varsta, vindea intr-un magazin destinat obiectelor religioase si butelii de Coca-Cola, Capy, Sprite sau grisine si croissante cu ciocolata.

In statiune, nu mai gasea nici un loc, decat la hostelul "Doi frati", Duraul vara geme de turisti. E bine sa-ti fai o programare in prealabil.

Drumul pana la Toplita si apoi la Tg. Mures, il facem pe intuneric, aici la munte, noaptea vine brusc, atunci cand astrul vietii care ma mangaia dimineata, in urma cu doua zile, se-ascunde definitiv dupa dealurile inalte si acoperile cu paduri dese de brazi.

N-am sa spun "Adio Moldova" ci mai degraba "La revedere Moldova" caci cine a trecut odata peste aceste minunate plaiuri, e animat mereu de dorinta de a reveni

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3505 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI