Marele circuit moldav (I)

TIPĂREȘTE

31 iulie 2010. Ora 5 dimineata. Umbrele fantomatice ale noptii incep sa dispara, pe geam se strecoara prima raza a astrului vietii... "Hai sus din pat baiete! Un sfert din viata, poate chiar o treime, Omul si-o doarme, nu-i pacat? "- imi sopteste la ureche jumatatea activa din mine. "Hai, mai lasa-ma inca un minut" ii replica cealalta jumatate, cea pasiva, si ma intoarce pe partea cealalta in pat.

Dar lucrurile se precipita.

Baut cafeaua in graba. Fara zahar. Aruncat strictul necesar intr-o sacose de voiaj. Coborat la masina. Pornit cu noaptea-n cap. "Hai, la drum! , azi se sfarseste luna lui ciresar si-ncepe luna lui cuptor! "

Azi vom face "marea bucla" moldava.

Lasam in oglinda retrovizoare rasaritul de soare care se tine scai dupa noi si pe la ora 8, 30 suntem deja la Septimia SPA Odorhei, unde servim o cafea chiar daca barul se deschide ceva mai tarziu. Barmanul n-a uitat faptul ca amicul meu Puiu Costa l-a ajutat sa monteze "jacuzzi-urile" saline la SPA.

Trecm in tromba prin Miercurea Ciuc si dupa ce traversam centrul, o luam spre stanga, nu spre dreapta cum o iau majoritatea turistilor ce prefera Tusnad-ul, noi o luam spre comuna Szepviz (Apa Frumoasa) si Lunca de jos. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de anul 2003, cand am mai trecut pe-aici, in satul Valea Intunecata, Iata relatarea.

" Cu multa amabilitate, de la primaria din Lunca de Jos primisem deja toate datele necesare legate de mica "vila sateasca cu vane" de la granita Transilvaniei cu Moldova si unde ajung intr-o duminica de august a anului 2003, pe la ora “9 si ceva trecute fix”, dimineata. Contrar denumirii, “Valea Intunecoasa” e o vale “luminoasa”, soarele e bine prins in pioneze de panza albastra a cerului, se anunta o zi torida si sporadice ploi torentiale. Sunt la un kilometru altitudine deasupra nisipului cald, stropit de valurile reci ale Mamaiei, "ah ce n-as da sa fiu acolo! "... Valea Intunecata e-un loc cu multa liniste, oamenii aici n-au ceas, se orienteaza dupa cantatul cocosului si dupa soare. Frumusetea naturii insa te darama, si-ai vrea s-o iei pe toata cu tine acasa, s-o bagi in buzunar si s-o scoti doar in zilele in care esti trist. Colinele verzi te tenteaza sa le escaladezi, macar cu privirea daca nu cu piciorul, sunt prea abrupte, iar lacurile albastre, te roaga sa le sorbi culoarea din priviri. Imi vine sa uit de ape minerale si de locuri pline cu ape sarate si noroi terapeutic si sa ma alungesc pe pajistile alpine, insa mi-e frica de cainii ciobanesti si de capuse, asa ca raman mai bine in masina, Spirit de conservare! Apar si brazii, pe undeva pe sus, chiar pe sub norii alburii ca niste flocoane de vata lipite cu aracet pe cer, lucru periculos, caci te face sa neglijezi linia continua a soselei…

Ajung in fine la destinatie. Gasesc usor "cladirea cu vane", cocheta, construita in anul 1928, foarte bine conservata. In interior exista 8 vane cu apa minerala in care satenii dar numai ei, vin aici ca sa-si mai aline "durerile de incheieturi", care aici la munte, sunt multe. Apa poate fi si “bauta”, e buna la stomac. Pe-aici, prin sat circula o vorba "du-te mai intai la izvorul de la "Sotetpatak" (Valea Intunecata) si de-abia apoi la doftor". Vis-a-vis de stabilimentul balnear, se afla un hotel impunator, dotat la parter si cu un bufet-restaurant. Dar, surpriza! In mijloc de august, in week-end, intr-o zi cu mult soare, ambele edificii erau inchise, iar in jur nici tipenie de om! Astept o ora buna, apoi inca una. Spre pranz apare totusi “domnisoara de la bar” si-mi spune ca patronul bailor intarzie c-a avut aseara nunta si-acum doarme… Langa bai se afla o frumoasa moara de lemn, dar e oprita si ea, ceea ce-mi da senzatia ca prea multe lucruri stau pe loc pe-aici prin Valea Intunecata".

Dar sa revenim in anul 2010. Intram in pasul Ghimes-Palanca unde drumul e cam prost, apoi trecem in judetul Bacau. Daca pana acum predomina verdele relaxant ce imbraca flancurile multitudinilor de serpentine ce-ti mai scoate un pic greata ce te-apuca la fiecare curba, in Moldova peisajul e complet altul. Soselele sunt "ca-n palma", poti organiza concursuri de patine cu rotile pe ele, fara riscul de-ati rupe glezna, si... apar dintr-o data bisericile si manastirile, care parca aici au fost "trase" la sosea pentru ca turistul sa le admire din mers. Satul si biserica, satul si manastirea! . Cred ca Moldova si mai ales Bucovina are cea mai mare concentratie de manastiri pe kilometru patrat din lume, chiar daca asta inseamna poate doar 0, 1 la suta. In alte tari nu gasesti nici 0, 000001 la suta. Apar si multe carute pe soselele nationale, ceea ce confera un pitoresc regiunii, dar nu! , nu te enerva baiete daca faci "codita" dupa ele, ca doar ai venit in Moldova sa te relaxezi. Ajungem la Comanesti, apoi la Targu Ocna pe DN 12 si DN12 A, apare Trotusul si apoi langa un pod zaresti un mare panou indicator, unde o luam spre dreapta, spre Slanic Moldova. Soseaua urmeaza calea unui afluent al Trotusului, cale deschisa printr-o permanenta disputa fara menajamente intre fragila apa si granitul cel dur. Invingatoare prin "knokout" sau "abandon"a devenit intr-un final tarziu de meci, cu milioane de reprize, apa. Cei 17 Km de la Targu Ocna si pana la Slanic Moldova sunt elucubranti... verde la dreapta, verde la stanga, albastru deasupra. Apar si primele vile cu nume de fete sau baieti... Rodica, Andrei, Sara, s. a... Statiunea Slanic Moldova se lupta pentru a primi efigia de "Oras verde" iar rata criminalitatii aici e zero! Fotografiez imensa baza de tratament, care zace si ea in conservare din anii '89. Intru la farmacia de langa ea si-l intreb pe farmacist care e situatia cu cladirea vecina "Nu, nu mai functioneaza demult, s-a incercat o privatizare, n-a reusit, tratamente se mai fac doar la complexul "Venus", In centrul statiuni observ un santier, ei acolo inainte vreme erau cateva terenuri de sport, pe unde am lovit si eu mingea in tinerete, in cadrul "Daciadei-sport pentru toti" Probabil ca acolo va apare vreun cazinou sau vreo discoteca unde tinerii zilelor noastre trebuie sa-si cheltuie energia, banii si sanatatea. "Daciada" si "Cantarea Romaniei" au disparut de mult! Observ ca superbele vile in stil brancovenesc, inca mai exista si functioneaza. Ce pacat insa ca moldovenii nu au si ei un domn Benta, cel care a luat o statiune in paragina si-a transformat-o intr-o bijuterie terapeutica a tarii (Sangeorgiu de Mures) sau un domn Moraru, un alt targumuresean, care a luat un hotel in paragina de la Geoagiu si l-a transformat in vestitul Hotel de cura de 4 stele Germisara sau un om ca dl. Verzar din Odorhei, care si-a facut un imperiu finaciar "din carton" fabricand ambalaje de medicamente si apoi punand pe picioare superba SPA-CURE Septimia? Sau, de ce sa nu recunoastem si meritele d-nei Cristina Vacaroiu, nora fostului nostru prim-ministru, care a preluat o statiune in paragina, ale caror bazine erau un paradis al broastelor si a transformat-o intr-un paradis balnear, la Sarata Monteoru... cand toti acesti oameni puteau foarte bine sa-si cumpere vile pe Coasta de Azur sau sa-si plaseze banii in paradisuri fiscale? Eu zic a ar trebui sa le multumim, pentru ca e si acesta un fel de "patriotism capitalist" iar ceea ce vor lasa ei in urma lor, va ramane in tara si va alina suferintele multora dintre noi. Baile ne sunt destinate noua, celor multi, spre a le folosi in comun. Observ ca singurul loc in care comunismul si capitalismul fac casa buna, e domeniul balnear.

Dar sa nu deviez de la subiect. De ce fac eu aceasta mare bucla Tg. Mures-Odorhei-Miercurea Ciuc-Slanic Moldova-Targu Neamt-Manastiri (Secu, Voronet, Agapia, Varatec) -Poiana Largului-Durau-Toplita-TgMures? Pentru a-mi "incarca bateriile" cu peisaje, cu aer curat si cu multe, multe culori. Culori culese de pe zidurile exterioare ale manastirior din Moldova sau din Bucovina, culori culese din parfumul florilor ce impanzesc curtilor lor interioare sau culori ce apar oriunde si oricand traversezi Carpatii Orientali.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2458 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI