23 August 1944 văzut prin ochii unui copil de 10 ani
TIPĂREȘTEAm avut privilegiul să asist ca martor ocular la toate schimbările prin care a trecut România timp de aproape 100 de ani, mai précis de la jumătatea celui de al treilea deceniu din secolul trecut şi până astăzi. Cum s-au reflectat ele in viaţa mea şi a familiei mele am scris în două reviewuri postate în zstratosferă.
- 23 august-consecinte, scris în 23 august 2021 vezi impresii
- La schimbarea prefixului, scris în decembrie 2024 vezi impresii
Astăzi vreau să vă scriu despre cum a perceput un copil de 10 ani discursul regelui Mihai pe care l-am ascultat în 23 august 1944, seara târziu, la orele 22, la un radio cu lămpi. Eram adunată toată familia în jurul aparatului. Ne refugiaserăm din Bucuresti de bombardamentele anglo-americane din 4 aprilie 1944 când a fost prăpăd in capitală cu peste 3000 de morţi şi alte mii de răniti. Fusese vizată Gara de Nord. Tata era medic militar la Divizia 2 Care luptă, cantonată într-o comună de lângă Târgoviste si raspundea de un spital militar. Ne-a adus acolo pentru că ruşii intraseră şi inaintau cu rapiditate în Moldova. Cu toate că mă plâng rău de memorie sunt flashuri care nu se pot uita. La radio a vorbit regele Mihai care adresa o proclamaţie către tară. Am găsit transcriptul acestui tânăr de 23 de ani, care în consens cu partidele politice PNT şi PNL a avut curajul să intoarcă armele.
Proclamaţia Majestăţii Sale:
˝Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.
Români,
Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei Poporului şi este un trădător de Ţară.
Români,
Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor Ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.
Români,
De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Ţării noastre. Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc, să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite.
MIHAI I, Rege al României˝
Cu câteva ore înainte îl chemase la palat pe maresalul Ion Antonescu, conducătorul de facto al armatei care a refuzat intoarcerea armelor. Imediat mareşalul a fost arestat. Gestul regelui Mihai a scurtat razboiul cu 6 luni şi nu a dat germanilor posibiltatea să-si perfecţioneze racheta balistică V-4. Imediat după proclamaţia regelui, de data asta nemţii au bombardat Bucureştiul cu Luftwaffe în zilele de 26 şi 27 august 1944 (800 de bombe) una din ţinte fiind palatul telefoanelor. N-au nimerit dar au distrus Teatrul National alăturat.
Comuniștii au rescris in favoarea lor acest moment curajos al țării. Și-au asumat toate meritele și l-au alungat pe Rege din țară în 1947 iar datoriile razboiului cu ruşii le-am plătit ani de zile, noi infometandu-ne. În tratatele de pace din 1947 de la Paris, României care a luptat in AXA alături de Germania i s-au impus despăgubiri de război către URSS. Suma oficială a datoriilor a fost stabilită la 300 mil. dol dar istoricii apreciază că in realitate am plătit 1.2 mld dol prin livrari în natură (sute de mii de tone de cereale, vite, petrol, cote obligatorii in gospodăriile colective- totul fiind patronat şi controlat de Sovromuri). Această datorie extinsă până spre anii ´70 au secătuit economia României și a dus la o criză alimentară gravă și la sărăcirea accentuată a țării în anii comunismului. Pe de altă parte mulțumită contribuției sale militare de partea Aliaților după 23 august 1944, România primea înapoi Transilvania de Nord transferată de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena, dar pierdea Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța în favoarea Uniunii Sovietice, cât și Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) în favoarea Bulgariei. .
Imediat după 23 august 1944 au urmat guvernele militare Sanătescu si Rădescu (1944 -1945) După acestea a urmat guvernul pro sovietic Petru Groza (1945-1952) in timpul căruia a abdicat (alungat) regele din ţară la 30 dec. 1947 şi s-a creat Republica Populară Română. Au urmat guverne comuniste conduse de Gh. Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, I. Gh. Maurer, Manea Mănescu si ultimul, inaintea revoluţiei din 1989 condus de Ctin Dăscălescu.
Am scris în reviewurile anterioare suferinţa familiei mele: tata deblocat din armată şi lăsat fără niciun venit pentru că si cabinetele particulare se inchiseseră, mama vânzând lucruri din casă la talcioc, eu urmând Politehnica la seral (sase ani de la orele 18-22, după munca de opt ore la serviciu la plansetă), singurul apartament de 4 camere nationalizat.
Regele Mihai stabilit în Elveţia a încercat să revină în ţară în dec. 1990 dar a fost expulzat de oamenii lui Ion Iliescu. Prima vizită oficială a fost aprobată în aprilie1992. Regele Mihai și Regina Ana au aterizat la Suceava și au mers la Putna, București și Curtea de Argeș, fiind întâmpinați de peste un milion de români entuziasmați.
Începând cu februarie 1997, guvernul i-a redat cetățenia română, iar Regele Mihai a revenit în țară fără îngrădirile din anii anteriori Cu ocazia implinirii vârstei de 90 de ani, la 25 oct. 2011, regele a ţinut un discurs memorabil în faţa camerelor reunite ale Parlamentului. S-a stins din viaţă la 5 dec. 2017 la vârsta de 96 ani.
După revoluţia din 1989 a mai trăit încă 28 de ani. Oare cum ar fi aratat ţara noastră dacă ar fi domnit măcar din 1997 când, schimbându-se puterea politică, a recăpătat cetăţenia română? Au fost aproape 20 de ani din 1997 până în 2017 când s-a stins, când poate am fi fost scutiţi de luptele politice care au divizat ţara în două, de incompetenţi si de hoţi. Oare am ratat o sansă? .
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Michi in 23.08.26 20:23:26
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Romania a avut o mare sansa imediat dupa 89, a ratat-o atunci cand populatia a votat cu FSN, idea de intoarcere a regalitatii nu a fost nici un moment posibila, 50 de ani am fost indoctrinati si speriati cu botnita la culesul strugurilor, stiti la ce ma refer, in alta ordine de idei, bunicii mei imi povesteau cum intr-o dimineata ulita principala a unui sat mai rasarit din Mehedinti s-a umplut de un convoi cu masini negre si camioane cu soldati germani in retragere, au cerut cateva galeti cu apa, s-au barbierit si si-au vazut de drum, peste cateva saptamani intr-o alta dimineata s-au trezit in sgomote de impuscaturi, tipete, latrat de caine si cotcodacit da gaini, venisera soldatii sovietici care au furat tot ce se putea fura!
Faptul ca dintre toti aliatii Germaniei, doar Romania a intors armele, a dus la niste comentarii ale unor istorici din occident nu prea magulitoare.
Rog așteptați...
@Michi: da, chiar am uitat, e chiar 23 august. Mulțumită "metronomului" @michi mi-am amintit de ceea ce am perceput eu ca semnificație pentru această zi.
Paragraful de final e ca o încununare a unui vis neîmplinit: ce ar fi fost dacă?
Regalitatea nu a mai avut nici o șansă, chiar și în perioada 1997-2000, când teoretic cei care guvernau erau mai aproape, doctrinar de monarhie. Nu avea Maiestatea sa cum să acceadă la putere, Constituția trebuia modificată. Dar cine să o schimbe? Cei care erau reprezentanții de conjunctură ai partidelor istorice? Erau lupii în blană de oaie. Atunci ca și acum... cum bine ați spus-o, divizarea se păstrează, acolo, sus.
@Michi:” Ce-ar fi fost dacă?” ... mi-am pus și eu de multe ori întrebarea asta și dacă nu mă-nșel am pus-o și într-un articol din cele câteva pe care le-am scris pe-aici, după ce am fost la Necropola Regală de la Curtea de Argeș. Reiau ( aproximativ ) ce-am scris acolo. N-avem cum știi pentru că un personaj sinistru, grotesc,” ultimul pe listă, cu voia noastră” , și-a-ncordat mușchii comuniști, hrăniți cu laptele supt direct din marsupiul lui Stalin, Hrusciov și Brejnev și... știm cu toții ce s-a-ntâmplat în 1990 când Maiestatea Sa a vrut să vină în țară.
Povestiri cu variațiuni pe-aceeași temă cu a lui @Cristian_h am auzit și eu și probabil toți dintre noi care și-au prins bunici în viață. Cu nemți care plăteau până la ultima centimă ce-ți luau din curte și cu” eroi” sovietici care furau și ouăle de sub cloșcă. De fapt, să ne gândim la Constantin Tănase, care, cu prețul vieții până la urmă, a sintetizat cel mai bine” acțiunile eliberatoare ale marii armate sovietice” :
De la Nistru pân’ la Don / Davai ceas, davai palton
urmat la 24 de ore cu monologul de pe scena teatrului care-i poartă numele, unde cu mai multe ceasuri la mână a spus doar :
El tic, eu tac.
E mult de vorbit la chestii de-astea. Cred că nu ne-ar ajunge toată memoria serverului 
dacă ne-am apuca de dezbătut. Eu n-am trăit ca dumneavoastră 23 August 1944. Am trăit Decembrie 89 și ce-a urmat după aceea. La 22 de ani eram încă naiv și am crezut în punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, am fost la vot în duminica orbului, în 1990 cu poza lui Ion Rațiu lipită pe tricou (mi-a trecut glonțul pe la ureche atunci), am fost în Piața Universității în Iunie 1990... eh, de-ale tinereții.
Ce-am învățat după aceea, în aproape 40 de ani ce-au trecut... Istoria o fac oamenii și-o scriu” mercenarii” . Așa îi percep eu pe cei care ne umplu capul cu istoria scrisă. Pe care o scriu în funcție de” mălaiul” care le intră pe Revolut. Ori de la unii, ori de la alții. Dar mai mult de la unii .
Doamnă, sănătate multă vă doresc. Iar mie, îmi doresc să citesc un articol care să aibă un titlu ceva de genul...” @Michi, un secol de viață și 1,000 de articole pe AFA” . Și credeți-mă că nu vă” înjur” la urarea asta. Pentru mine ar însemna să mai trăiesc măcar 8 ani de-acum încolo
@Michi: Ce-ar fi fost dacă Regele Mihai s-ar fi intors intr-o Românie monarhică? Cu siguranță, ar fi fost mai bine. Poate că otrava numită PSD nu ar fi pătruns in toate cotloanele țării. Poate că nu ar mai fi venit un neica-nimeni, antrenat și trimis de” prietenii” noștri, să ne spună povești desprinse din file și desene animate și să ne dezbine. Poate că acum, când nu mai sunt tânără, nu m-aș fi gândit că am greșit pentru că nu am plecat din țară. Poate că multe s-ar fi intâmplat altfel... Dar pentru monarhie este prea târziu. Să sperăm că nu este prea târziu și pentru noi, ca țară, să ne revenim.
Sigur ca ne putem intreba ce-ar fi fost daca.
Dar nu se putea altfel. Niciun referendum, in niciun moment dupa 89, nu ar fi validat monarhia in Romania. Nu ar fi obtinut nici 20%, probabil - iar asta in cel mai optimist scenariu.
De altfel, doar PNȚ a fost explicit pro-monarhic, PNL a fost mai curand republican (in anii 90 nu a vorbit cu o singura voce, erau n factiuni). Nu mai spunem de FSN, FDSN, PUNR, RM.
Asa ca... lucram cu ce avem.
@adso: Niciun referendum nu ar fi fost validat monarhia pentru că sloganul ca” nu ne vindem țara” prindea foarte bine. Cum sunt și cele de azi, de ex.” suntem sclavii UE” sau altele asemănătoare. Oare de ce nu a fost lăsat regele Mihai să intre in țară in” 90 și in „94? Cu o campanie corectă, cu serviciile de partea corectă sau de partea țării, cu explicații adevărate, cred că ar fi putu avea succes un referendum de acest fel, mai ales imediat după ce a fost ales Emil Constantinescu.
@Mika: Constantinescu a ajuns presedinte fiind sustinut de liberali, de partidul lui Roman si de UDMR - toate republicane.
PNȚ a luat cam 18%. Si, dupa patru ani, nu a mai intrat in parlament.
Pentru ca un referendum sa se realizeze, el trebuie sa aiba in primul rand sprijinul clasei politice.
Cine ar fi putut sa faca acea campanie despre care vorbiti?
@adso: Cred că am spus destul de clar. Nu s-a vrut niciun astfel de referendum pe acest subiect, nici măcar nu a fost adusă vorba. Istoria cu Regele care a plecat cu vagoanele de aur și bogății din țară a circulat mult timp după 89. Erai in București când au venit minerii să ne” elibereze” ? Când ne-au liat la goană și la bătaie in Piața Universității? Când au găsit” droguri și valută” la PNȚCD? Cum să aibă procentaj mare acest partid la voturi cu așa o reclamă? Să fim serioși, cine erau pricipalii membri ai partidelor? Foștii comuniști de frunte, membrii ai serviciilor și alții care nu aveau niciun interes să promoveze monarhia. Și acum sunt partidele au cam aceeași structură și am văzut unde ne indreptăm.
@Mika: Eram student in Iasi. Eram si noi pe strazi, si ne era si noua frica, chiar daca aici nu au ajuns minerii. Urmaream ce se intampla la Bucuresti.
In 92, cand Regele Mihai a fost la Putna, eram boboc la Monitorul, ziarul cel mai important din Iasi. Am acoperit evenimentul, pentru prima data am aparut pe prima pagina, cosemnatar al seriei de articole dedicata vizitei Regelui.
La vremea aia, ma uitam ca la Dumnezeu la un scriitor in varsta, Patriarhul presei iesene. Dupa ce a murit, s-a aflat ca fusese colaborator al Securitatii, unul nu chiar benign.
La alegerile din 96 am fost intr-o sectie de votare, reprezentant al unui partid obscur. Am solicitat si am obtinut refacerea procesului verbal, cateva voturi fiind numarate ’gresit’. Reprezentantul CDR nu avea nimic impotriva greselii.
Eram un copil la vremea aia. Voiam, dupa puterile mele, sa schimb lumea. Nu mi-a iesit.
Si am extras niste invataminte.
Scuze, scriu ’printre picaturi’. Incerc sa revin.
Dvs. spuneti ca, daca s-ar fi facut o campanie corecta, in anii 90 am fi putut porni altfel. Eu spun ca evolutia ar fi fost aceeasi, indiferent ce s-ar fi intreprins atunci. De ce:
1. Campania corecta s-a facut. Nu arunci, dar se tot face de 36 de ani. Am iesit in strada de atatea ori, cel mai recent la Colectiv, cu Ordonanta 13 si in august 2018.
Pe moment, chiar s-a obtinut cate ceva: a cazut un guvern, s-a retras ordonanta, a intrat ditai liderul PSD la puscarie.
Dar, pe termen mediu-lung, care au fost efectele?
Ce a inteles societatea, in ansamblu? Nu 20-30% dintre noi, ci majoritatea tacuta.
Care, de cand cu retelele sociale, nu mai e deloc tacuta, am tacut noi.
2. Am crezut, la un moment dat, ca poate era mai bine sa ne ’ocupe’ cineva, consiliu monetar cum au avut bulgarii, sau mai ceva, stil situatia grecilor dupa 2015.
Dar privesc ce se intampla in Germania, unde AfD castiga detasat in est cu mesaje antimigratie, toti migrantii fiind in vest.
Morala:
Mentalitatile se schimba in zeci de ani.
Clasa politica reflecta electoratul.
Lucram cu ce avem.
@adso: Mulți din generația noastră au vrut să schimbe lumea. Cui i-a ieșit?
Eu n-am vorbit două luni cu ai mei în 90. Mama era mesmerizata că în sfârșit avem un președinte care vorbește engleză. "The ducks come from the trucks ", ti-aduci aminte? 😀
La marele vot din duminica orbului am făcut pe deșteptul și mi-am lipit un abțibild cu "Eu votez Rațiu președinte" pe tricou. Doar tata, câțiva prieteni și reputația mea de smardoi de cartier m-au salvat.
Cât despre un referendum la vremea aceea, sunt de acord cu tine. Nu avea nicio șansă. Însă ar fi fost un exercițiu de democrație. Boborul ar fi spus nu cu un procent de peste 100% 😀 și cu asta, basta. Așa... am rămas cu întrebarea ce-ar fi fost dacă?
Eu aș paria că nici în zilele noastre n-ar trece un altfel de referendum. La câți ciolaci, grindeni și alte dancile își dau cu părerea... nici nu se mai vede buretele îmbibat în Ariel care nivelează circumvoluțiuni pe ceea ce ar trebui să se numească creier.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2025 Crăciunul pentru suflet — scris în 26.12.24 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN]
- Feb.2025 Pentru unii useri ˝mai copţi˝şi nu numai — scris în 26.02.25 de Michi din BUCURESTI
- Feb.2025 Poate vă interesează — scris în 05.02.25 de Michi din BUCURESTI
- Jan.2025 Pământul deocamdată — scris în 02.01.25 de robert din BUCURESTI
- Dec.2024 Poveste tristă de Crăciun — scris în 24.12.24 de robert din BUCURESTI
- Dec.2024 Apără Duckadam!!! – Povestea unei nopți de glorie eternă — scris în 09.12.24 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN]
- Dec.2024 Viața atunci, viața acum, România încotro? — scris în 04.12.24 de AZE din SIBIU
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată