Întâlnirea cu Poseidon în Paxos

TIPĂREȘTE

Sfendoni a venit cu întârziere, dar timpul în Corfu, ca de altfel în mai toate insulele Greciei, curge diferit…

Această lene a timpului contaminează, iar vasul de pasageri Sfendoni, cu tot cu oamenii de pe el, au fost cuprinși de lene, de nepăsare. Nu te poți opune, te abandonezi unei stări care te înglobează în marea lene a Timpului….

Vasul de pasageri era plin, doar adunase atâția” leneși” de prin alte porturi, iar noi cei câțiva urcați aici în portul Lefkimi, am fost aspirați alene și așezați pe puntea de jos, chiar pe scaunele dispuse la prora lui Sfendoni.  Locurile bune, din spate, sau de pe lateral, erau ocupate, care de oameni, care de bagajele acestora. Nu puteam să cerem altceva, doar jucam în filmul ce se derula pe viu spre cele două insulițe sudice din Marea Ionică

Transpirația a fugit gonită de briza răcoroasă, stârnită de mișcarea, oarecum vioaie, pe oglinda mării. Din când în când, Sfendoni își apleca etrava sub ape, doar atât cât să producă rafale de picături. Le primeam cu izbăvire, când pe umeri, când pe față. La început a fost chiar bine, dar apoi, Sfendoni a schimbat direcția către sud-est, cap-compas Gaios, iar rafalele s-au preschimbat în ploaie de vară. Am eliberat locul sclavului de galeră și m-am refugiat pe puntea de sus, la lumea bună. Am găsit un loc chiar în vârf de punte. Până în Gaios am prizat peisajul precum opiomanul pipa.  

Paxos și Antipaxos, destinația noastră, iar Sfendoni mijlocul tocmit să ne ducă într-acolo.

Peisajul este de poveste, insula pe partea dreaptă, își colorează picturile cu atâta măiestrie. Plantațiile de măslin și casele sunt simbiotice. Istoria locurilor adună trecutul și prezentul la un loc. Națiile ce au trecut peste aceste meleaguri sunt din nou aici, la bordul lui Sfendoni. Italienii, în număr mare la bord, sunt urmașii demnilor venețieni, cei care au modelat și remodelat atâtea veacuri insula, ei aducând măslinii aici. Apoi francezii, rușii, turcii și englezii prezenți pe vas,  nu pot uita că și ei au fost” proprietari” de facto, cândva ai locurilor, chiar dacă forțat.

Ne întâmpină Panaghia și Agios Nikolaos, cele două mici insulițe ce protejează micul port de pescari Gaios, azi un adevărat turn al lui Babel. Toate limbile pământului se aud de prin fiecare locșor al micului port.

Sfendoni a amarat delicat în port, permițându-ne fără fasoane să atingem pământul.  

Ne-am împrăștiat în căutarea reprizei de înviorare. Căldura era toropitoare. Pe chei, la pas alert, contra-timp, am descoperit o lume amestecată. Viermuiam pe străduțele ce urcau ușor, apoi ne întorceam pe chei, într-un flux sangvin ce ne purta prin organismul, parcă viu, al lui Gaios.  La capăt de chei, am descoperit, ajutați ce-i drept, pe Genesis, taverna cu specific grecesc. Locuri libere destule, doar era la capăt, iar până aici, turiștii se rătăciseră la celelalte taverne, cafenele, situate mai la centru. Am renunțat voit la specificul grecesc, și am mâncat ceva mai clasic, doar urma contactul cu Poseidon în peșterile de calcar, iar dansul pe ape nu e ușor de suportat dacă ai stomacul încărcat cu bunătățile mării.

Cu forțele refăcute, hidratați corespunzător, am luat Gaiosul pe tălpi. Clădirile din port, cu specific venețian, bisericuța din unghi, magazinașele cu marfă viu colorată,  sunt atât de perfect așezate. Nimic nu pare aiurea. Totul e armonie. Gelateria Capriccio, de pe faleză, ne-a îmbiat firesc spre artizanalul cremos de vanilie rece. Ne-am lins degetele de bună ce a fost. Insula nu dispune de izvoare potabile, nu are havuzuri sau cișmele ca în Thassos. Apa bună de băut e cea îmbuteliată, contracost. În Gaios prețurile sunt ridicate, la toate. E plin de turiști, iar marketingul aici e acasă. Cele două ore acordate de Sfendoni au trecut repede.

Am plecat mai departe spre Antipaxos, în povestea spusă de ghizi, pe 5 limbi, printre care și româna. Destinul lui Agnelli, magnatul torinez, ne-a fost adus și indus de istorisirea ce se propaga în difuzoare. În cel mai sudic punct al Paxosului se află vila de vacanță a familiei Agnelli.

Destinație imobiliară secretă, Paxos impune strict reglementări în domeniul construcțiilor dar și în izolare față de turismul de vulg. Când apare o vilă de vânzare, tranzacția se epuizează rapid, investiția de 4-5 mii de euro/mp în zona rurală, 6-7 mii de euro pentru o casă cu vedere panoramică la mare și peste 10.000 de euro pentru cele de pe malul mării, sunt capital sigur care nu se devalorizează. Cine are banii ăștia? Magnați precum Agnelli desigur, sau urmașii lui, că el a pășit spre stele de prin 2003...

Ajungem în” ochiul taifunului” , în Antipaxos, bijuteria, crema-cremelor, savoarea dintre ape...

Pirat de sentimente, corsar de inimă, manglitor de priviri, Antipaxosul te cucerește de cum pătrunde Sfendoni în golfulețul modelat de Poseidon atunci când a izbit cu tridentul în Corfu.  

Tridentul s-a pierdut poate sub ape, poate sub rocile adânci sau poate pe coamele semețe împădurite, ca preț plătit de zeu pentru cuibul iubirii clădit pentru el și nimfa Amfititri. Cine știe pe unde zace tridentul. Am venit noi, păgânii să tulburăm apele, să răscolim cotloanele, doar-doar vom descoperi tridentul... De pe Sfendoni, care cu veste de salvare, care fără, am sărit în apele turcoaz, răcorindu-ne după atâtea sudori scurse în râuri.

Chiote și voie bună strigate în atâtea graiuri, înconjurați de peisajul asemănător Caraibelor! Poseidon deranjat, avea să se răzbune, puțin mai târziu, aținându-ne calea la Peșteri.

Ne-am îmbăiat preț de un ceas, apoi mai curați (oare?) am urcat din nou la bord cu destinația către peșterile albastre ale zeului mării. Am schimbat și locul pe vas, la umbra pânzei ce acoperă scaunele de pe puntea spate. Înconjurați de un grup de tineri italieni, gureși ca piețarii de târg săptămânal, abia am reușit să fac poze dantelăriilor de calcar etalate. Alături soția mea, înconjurată de studenții români de la medicină, făcea și ea poze. Trei locuri mai încolo, Prâslea familiei, își aducea aportul la zestrea fotografică a familiei. Eram cu gura la podea, ochii exoftalmici, ca de melc paralizat, sub descântecul valurilor și al nimfelor ce eterizau totul în jur.   

Ușor, Sfendoni a manevrat spre borta din stâncă. Poseidon a atacat brusc și ne-a zguduit cum zguduie cutremurul. Tangajul s-a format din neant, iar noi ne gândeam că o minune ne mai poate salva. Stânga-dreapta, pe ritm de samba... Borcanul cu tipsuri s-a făcut țăndări. Un nas-n-vânt de nobilă englezoaică, a făcut cunoștință cu bara de inox a barului. Bara n-a pățit nimic, dar noblețea a avut de suferit... Jos, scaunele din zona etravei s-au smuls din buloane și i-au basculat din șa, cu mai puțină delicatețe, pe călăreții de ocazie. Apoi parcă totul s-a liniștit. Vasul a dat cu spatele, iar Poseidon liniștit că nimeni nu a sfeterisit tridentul, ne-a dat drumul din clește. Starea generală era amestecată. Unii calmi, fără urmări, dar alții erau livizi, cu stomacurile la gură. S-a decartat, când discret la pungile oferite generos de personalul de la bar, când la vedere fără de pungi. Repede s-a făcut curat, de toate cele, inclusiv mizeria de tipsuri și cioburi a fost strânsă. Locul era lună, parte din turiști încă suferea. Printre aceștia mă număram și eu și consoarta mea. Prâslea nu avea nimic, era ca peștele în apă. Farmacia ambulantă din dotarea familiei ne-a potolit greața și senzația de vomă. Am împărțit pilule și italiencelor dar și studențimii române.

Am pozat în continuare tot ce prindeam în cadru, doar nu era să ne strice Poseidon mândrețe de excursie.  

Drumul înapoi către Lefkimi a fost perceput mai lung, chiar dacă a fost același ca la ducere. Singura neplăcere a fost iscată de anunțul tradus în cele 4-5 limbi, potrivit căruia un italian și-a pierdut portofelul cu actele și banii. Eram cu toții rugați că dacă îl găsim să-l înapoiem păgubașului. Prinde orbul, scoate-i ochii! La coborârea de pe vas, altă dandana. Italianul barase drumul și dorea să ne percheziționeze pe toți. În Lefkimi coboram vreo 23 de persoane, iar el era disperat. O englezoaică, altă nobilă cu nasul teafăr, i-a tras fuck-off-uri italianului, spunându-i că are nevoie de medic. Italianul, jignit de atâta lipsă de caracter, i-a replicat lapidar cu” va f... c... o” . Ce mai, războiul venețiano-britanic din urmă cu ceva secole parca stătea să reînceapă. Sub presiunea grupului, italianul a cedat, urmând să-și caute ieșirea din țară la Atena, doar actele lui cine știe pe unde zăceau, pe fund de mare, la Poseidon și nimfa lui, iar banii erau de mult ciordiți și calculați pentru viitoare achiziții de scumpeturi de către întreprinzătorii de ocazie...

Autocarul ce ne-a înghițit la grămadă, cu aerul condiționat pornit, ne-a purtat apoi spre locurile de unde pornisem dis-de-dimineață.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 468 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI