Frunzarind bulevardele din Salonic

TIPĂREȘTE

Fiind intr-un neprevazut sejur in Halkidiki, avand parte si aici de zile cu ploaie am intors cheia in contact si am plecat la Salonic sa vedem cum simt magazinele asa zisa criza sau cum s-o fi numind in Grecia cam asa ceva κρίση

Zis si facut dupa ce am setat Gps spre Turnul Alb am purces la drum.

De la hotelul unde am fost cazati si pina la Turnul Alb sunt circa 110 km pe care i-am parcurs in cica 2 ore.

Drumul a fost lin fara incidente majore, in fara de faptul ca era sa trintesc vreo doi motociclisti care face-au slalom printre masini cu motoarele lor Kawasaki fara sa semnalizeze fara sa se asigure, doar cred ca mizau pe noroc si pe abilitatea lor de a evita neprevazutul.

Orasul pe linga faptul ca este foarte aglomerat se circula neasteptat de bine, toata lumea sta linistita la semafor, nu claxoane, nu injuraturi fara semne obsene, parca esti intr-o tara in care disciplina rutiera s-a nascut acolo.

In Salonic cel mai folosit mijloc de locomotie il reprezinta scuterele, motoarele si in ultimul rind autoturismele.

Motoare si scutere gasesti parcate pe unde vrei si pe unde nu vrei, pe trotuare pe strada in fata magazinelor, teraselor pretutindeni vezi numai motoare si scutere.

Probabil de aceea este si frumos Salonicul, de la puzderia de scutere care zumzaie ca un bodar puturos.

Cu ajutorul Gps care inca o data a fost de mare ajutor am ajuns in zona Turnului Alb mai exact pe strada Tsimiski aceasta fiind paralela cu celebra Loforos Nikis sau faleza din Salonic care incepe de la Turnul Alb si se termina in portul Salonicului.

De aici din port se pot lua feriboturi spre Skiathos, Santorini si aproape toate insulele din marea Egee.

Nu mare mi-a fost mirarea cind am descoperit o parcare subterana dar nu orice fel de parcare subterana.

O parcare cu lifturi, mai exact acolo jos erau circa 6 boxe toate numerotate unde parcai masina o incuiai, eu ma facut greseala de a armat si alarma care a sunt la orice soc pe care il avea masina.

Dupa ce am parcat masina un elevator o lua si o cobora undeva prin subsoluri si o ascundea bine.

Un aparat iti dadea un tichet pe care era scrisa ora introducerii masini in parcare, la intoarcere trebuia sa introduci tichetul in aparat ca sa opresti scurgerea timpului si evident a banilor, mergeai la caserie achitai contravaloarea parcarii dupa aceea masina iti revenea din subsol tot la boxa unde ai lasat-o intacta iar in cazul meu cu alarma pornita.

Toata distractia cu parcarea a costat circa 10 euro pentru vreo 3 ore dar a meritat, pentru ca masina nu era incinsa de soare si era in siguranta acolo in acea parcare.

Dupa ce am urcat la suprafata am observat mai bine ca linga parcare se inalta semet celebrul Turnu Alb linga el se găseşte Universitatea Aristotle, cea mai mare din Grecia, Târgului Internaţional din Salonic (un fel de Rom-Expo) care are crescut in mijlocul lui turnul OTE (cred ca a lui cosmote) care seamana cu turnul Dunarii din Viena, Muzeul de Arheologie şi Muzeul Culturii Bizantine. Între Muzeul Culturii Bizantine şi Turnul Alb se află Parcul Municipal si clădirea Teatrului de Stat al Greciei de Nord.

Dupa ce ne-am obisnuit cu atmosfera si forfota din acel colt din Salonic am mers sa cautam celebra piata Aristotel sau „Aristotelous”.

Pina la Aristotelous am admirat magazinele cochete de pe bulevardul Tsimiski dar numai admirat pentru ca la ei o fi criza, sau cum s-o fi numind la ei, dar pentru noi tot mari erau preturile asa ca am frunzarit magazinele si am ajuns in impunatoarea piata Aristotelous care este flancata de numeroase terase unde iti poti potoli setea dar si foamea.

Dar la loc de cinste stau luxoasele hoteluri Electra Palace si Olympion.

Toate terasele sunt prevazute cu ventilatoare care mai invioreaza briza marii la orele amiezii.

La aceste terase am observat un obicei pe care l-am intilnit numai in Salonic dar care ar trebui si la noi implementat cel putin pe litoral imediat cum te-ai asezat la masa un ospatar care este desemnat in acea zi iti aduce la masa o carafa din inox cu apa rece si bineinteles pahare. Dupa aceea alt ospatar iti i-a comanda, un lucru care denota ospitalitatea grecilor si grija fata de cel care ii trece pragul. Acolo pe faleza din Salonic cit si in Piata Aristotelous, concurenta intre terase este acerba deoarece numarul de terase pe metru patrat este foarte mare.

Dupa ce am hoinarit si frunzarit magazinele de pe principalele bulevarde: Egnatia, Tsimiski şi Mitropoleos, paralele cu Nikis, şi Venizelou, Aristotelous, Agias Sofias, Dimiriou Gounari – cea mai mare arteră pietonală a oraşului, am poposit la un restaurant pe faleza mari pentru a ne potoli foamea.

Am poposit la un bar dragut ”Applebee's Neighborhood Grill & Bar” cu specific auto si aviatie ca avea pe pereti fel de fel de grile de capota, capace de roti si alte acesorii detasabile de la diferite masini si atinate de tavan machete de avioane si elice, la usa avea chiar si o pompa de benzina marca Texaco.

Aici am comandat un fresh lemon, ceva preparate din peste si cafea cu toate ca nu ma dau in vint dupa cafeau greceasca. Micul festin a costat in jur de 20 de euro pentru doua persoane.

Mergind la pas spre parcarea subterana nu pot sa remarc blocurile cochete cu balcoanele ingrijite si cu acele umbrare pliabile specifice oraselor cu o clima mai blanda, unde iarna vine da binete si pleaca imediat.

Salonicul are un parfum aparte de leandu, de fapt ca toate orasele din grecia dar el fiind al doilea ca marime parfumul este mai rafinat mai cu vino-n coa!, te face sa te simti un cavaler temerar care vine in cautarea printesei pierdute.

---

VIZUALIZĂRI: 7799 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI