GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Muzeul satului, muzeul copilăriei mele
Pe Jianul drăgălaș Nici în casă să nu-l lași Că îți fură căldărușa Și-ți sărută muierușa Foaie verde de sulfină Pe sub mână și la mână Foaie verde de trifoi Pe sub mână și-napoi Foaie verde bob de linte Pe sub mână și-nainte
În zilele libere cu ocazia Crăciunului mi-am dorit să rămân acasă. La noi în familie este o tradiție să NU plecăm de sărbători în altă parte. Pe de o parte așa mi-am petrecut sărbătorile de când exist pe această lume începând cu perioada când România încă nu era liberă până în prezent, pe de altă parte am observat că de multe ori necazurile generale turistice aferente călătoriei, ambuteiaje în trafic, pe la trecerile de frontieră, amânări/anulări de zbor fie și din motive meteorologice, sau vreo grevă ai celor din aeroporturi care consideră că de Crăciun vor da lovitura :), apar mai des în această perioadă, ... și nu în ultimul rând am mai observat că prețul unui sejur poate fi mai ridicat.
Din punct de vedere personal perioada adventului sau dinainte de crăciun este cea mai stresantă perioadă din an pentru mine, atât din punct de vedere profesional cât și personal. Astfel în momentul în care ne apropiem de sfârșitul anului încep să mă calmez și să mă liniștesc mai ales în acest an când am nu mai puțin de 15 zile libere datorită susccesiunilor de sărbători și punțile (de câte o zi, două) dintre aceste sărbători. Astfel beneficiez din plin de petrecera sărbătorilor acasă, fac bradul natural care obligatoriu trebuie să ajungă până în tavan, savurez din plin preparatele culinare fabricate de dna AZE, adio orice dietă în această perioadă :) iar între mese mă ocup/ne ocupăm și de altceva pintre care diferite îndeletniciri în gospodărie, vizite în familie și alte preocupări chiar și turistice.
Dar din fericire locuiesc într-un oraș care dispune de un târg de crăciun (și credeți-mă că prețuiesc enorm acest lucru, am trăit într-o perioadă când nu numai că nu existau târguri de crăciun dar și crăciunul în sine era interzis s-o sărbătorești) și nenumărate obiective turistice pe care noi sibienii le-am cam vizitat dar mai descoperim și pe parcurs câte ceva.
Astfel în aceste zile nedorind vreun sejur turistic care implică contactul cu șosele naționale, autostrăzi, treceri de frontieră, aeroporturi și altele de asemenea, am ales să stau dracului pe acasă și să văd ce mai oferă orașul.
Astfel mi-am adus aminte de un obiectiv turistic excelent vizitat de voi cei de AFA ori de câte ori vă aflați în Sibiu, inclusiv cu ocazia întâlnirii AFA din acest an. Nu am pășit pragul acelui obiectiv de aproape 9 ani. Obiectivul este promovat aproape zilnic în cotidianele locale (în afară de expoziția de bază) cu diferite evenimente tematice, religioase, cu ocazia sărbătorilor și așa mai departe. Dar cred că ați ghicit deja, este vorba despre Muzeul Tehnicii Populare Astra în opinia mea cel mai fain muzeu în aer liber din Sibiu și poate și din România.
Subiectul mă interesează enorm (în principiu vizitez de regulă cu drag orice muzeu de acest gen în țară sau chiar și în alte țări.) astfel acest articol să o scriu și să vă prezint mi-a făcut o mare plăcere.
Ca de obicei municipiile din România au fiecare câte o zonă de agrement amenajat de către edili. Zonele respective sînt proiectate pentru ca locuitorii orașului sau vizitatorii orașului respective să beneficieze de câteva ore libere de recreere unde au parte de diferite facilități, mici atracții, odihnă. În cazul Sibiului această zona de recreere se numește Pădurea Dumbrava, asta a fost încă de pe vremea bunicilor și în prezent conține parc, grădină zoologică și muzeul tehnicii populare. Zona verde începe chiar din centrul orașului (de pe lângă Arena Națională superbă și nou construită) și se termină în munți...
Accesul la acest loc de agrement (cca 5 km din centrul istoric, 3 km de marginea orașului) se poate realiza cu mijloace de transport în comun (autobuze doar, tramvaiele și troleibuzele din păcate au dispărut), cu mașina, cu bicicleta/trotineta din dotare sau pe jos (îmi aduc aminte de bunici care au mers pe jos de la domiciliul actual cca 5 km până la pădurea Dumbrava)
Din punct de vedere rutier discutăm de un acces facil (era ușor chiar și în perioada anilor 80 când nu exista internet și aplicații rutiere). Din Piața Unirii din Sibiu se va urma Calea Dumbrăvii, ieșirea din oraș spre Rășinari și stațiunea Păltiniș pe DJ106A și iată-ne acolo în fața muzeului. Locurile de parcare se află cu grămada pe acolo, o parte în fața muzeului și o mult mai mare parte pe partea opusă a drumului județean (în această perioadă se află în amenajare alte parcări care se vor întinde până la ieșirea din Sibiu în dreptul grădinii zoologice)
Muzeul este deschis zilnic între orele 9.00-17.00. De sărbători programul poate fi diferit astfel acum de crăciun este deschis din 26.12 până în 30.12, pe urmă se închide până în 2 ianuarie.
Ca și tarif adulții vor plăti 35 lei, pensionarii 15 lei, elevii/studenții 9 lei. Există mult mai multe tarife legate de diferite evenimente, se poate intra și cu biciclete (având în vedere ce distanțe sînt pe acolo este chiar în ajutorul vizitaotrilor) Ar mai fi disponibile și abonamente pentru cei care vizitează mai des. Tarifele au crescut în ultima perioadă.
Încep un pic despre amintirile personale. Muzeul s-a înființat în 1963 dar s-a deschis publicului doar în 1967. Au fost de văzut foarte puține, o moară câteva case țărănești și atât.
În 1971 au început să aducă în muzeu alte case țărănești, cam în acest an m-am născut și eu și părinții mei (Dumnezeu să-i odihnească în pace) au început să mă aducă la plimbare în aer liber și pe aici. Dar în anii 80 am început să fac vizite pe cont propriu. În acea vreme existau niște permise de pescuit de o zi, astfel am frecventat această îndeletnicire din bărci destul de des pe acolo :)
Îmi aduc aminte că pe la sfârșitul anilor 80 s-au mai adus diferite obiective, alte case țărănești, fosta popicărie din stațiunea Păltiniș, o biserică, o școală, o cârciumă.
Încă o amintire deosebită sînt seturile de diapozitive cumpărate de la acest muzeu. Cine nu știe diapozitivele sînt niște fotografii înserate în rame de plastic în miniatură vizibile cu ajutorul unor proiectoare. Acele proiectoare compatibile cu diapozitive se găseau doar atunci în perioada anilor 80, și erau fabricate în URRS (Rusia din prezent) Eu mai am acest set inclusiv un bec de rezervă.
În anii 90 am frecventat în continuare vizitele la acest muzeu, în scopuri de agrement mai mult pe urmă s-au rărit vizitele. Datorită publicității și timpului liber din această perioadă mi-am planificat o revenire împreună cu familia. Și iată-mă în Crăciunul anului 2024 din nou acolo.
În muzeu se găsesc locuințe țărănești tradiționale, ateliere și instalații, lucrări de artă populară. În afară de case de locuit țărănești muzeul ne prezintă următoarele ocupații tradționale: pomicultură, legumicultură, apicultură, viticultură, pescuit, olărit, prelucrarea lemnului, textilelor, metalelor, morărit, fabricarea uleiului, arhitectură și artă populară.
În afară de vizitarea/observarea acestor obiective turistice se pot face multe alte activități inclusiv interactive. Pe vremea mea (anii 80) nu erau prea multe de făcut, puteai să te plimbi cu bărcile pe lac, să vizitezi obiectivele și cam atât. În chioșcul de pe malul lacului oricum nu găseai nimic de mâncare nici băutură, cred că era mai mult ca formă pe acolo. Pe scena din beton amenajat pe lac se mai organiza câte un eveniment, scena aceasta există și în prezent iar evenimentele din fericire sânt mult mai dese acum.
În principiu acum cel puțin în sezonul mai cald nu există weekend să nu fie organizat vreun eveniment pe acolo. Astfel se realizează diferite festivaluri, expoziții, proiecții de filme. spectacole folclorice și nu numai, slujbe religioase în bisericile exponate din muzeu (vizitatorii pot participa la slujbe fără să plătească bilete de intrare), târguri meșteșugărești și de artă.
Ca și evenimente care au avut loc în acest an aș dori să le enumăr în următoarele rânduri :
Pe saitul muzeului sînt descrise astfel :muzeulastra.ro/calendar-evenimente/2
și sînt chiar multe de tot. Evenimentele erau denumite în felul următor: școala în satul tradițional, ziua recoltei, ateliere de olărit, zilele europene ale patrimoniului, guittar meeting, târgul comunităților rurale, târgul creatorilor populari, Astra Rock 2024, festivalul tomatelor, vinfest, zilele hungarikum, călători în lumea muntelui, ziua universală a iei, activitîți de rusalii, târgul de jucării, noaptea muzeelor (când intrarea era gratuită), târg de ecoturism, ziua națională a costumului tradițional, floriile cu soare, ateliere interactive de prelucrare a lemnului, începutul anului apicol, ceai la samovar, mica unire la muzeul astra, comori ascunse în povești, răcituri și alte delicatese de iarnă la muzeul Astra.
Astfel observăm că există evenimente fără sfârșit și în moment ce cineva vizitează muzeul are toate șansele să aibă parte de mai mult.
Câteva rânduri preluate din alte surse aș mai dori să adaug :
Într-un peisaj de vis din Dumbrava Sibiului care l-a făcut pe reputatul muzeolog olandez Bernet Kempers, încă din anul 1966, să numească muzeul sibian 'cel mai frumos muzeu în aer liber din Europa' cu păduri răcoroase și poieni însorite, străbătute de un râuleț ce mișcă roțile morilor de apă, având în mijloc un lac de 6 ha, în care se oglindesc morile de vânt dobrogene și construcțiile pescarilor din Delta Dunării și pe care sunt expuse mori și poduri plutitoare (la care se ajunge cu lotcile pescărești ancorate la debarcader), se află cel mai mare - ca teritoriu, mai bogat - ca patrimoniu și mai original - în concepția tematică, muzeu în aer liber din România și printre cele mai reprezentative instituții de acest gen din Europa. Într-un spațiu grandios, de 96 ha, străbătut de 10 km de alei, cu numeroase locuri de popas, sunt prezentate, în cadrul a două expoziții permanente, distincte, perfect delimitate spațial și tematic, lumea de ieri a satului românesc (muzeul etnografic în aer liber, ce ocupă 42 ha) și reflexul acesteia în conștiința artistică contemporană (expoziția de sculptură modernă în lemn, cu opere realizate de reputați artiști români și străini, inspirate din universul satului tradițional, căreia îi sunt destinate 3 ha).
Muzeul etnografic în aer liber a debutat în anul 1963 ca un 'muzeu al tehnicii populare', ambiționând, prin proiect, să ilustreze intreaga creație tehnică populară tradițională din România.
Împărțit inițial în 4 sectoare tematice expoziționale, Producerea și prelucrarea produselor agro-alimentare, Extragerea și prelucrarea minereurilor și materiilor prime organice (nealimentare) și anorganice (lemn, vegetale, argilă, minereuri, piatră, metale), Prelucrarea pieilor, blănurilor și fibrelor textile (vegetale și animaliere), Transporturile tradiționale, muzeul abordează, fenomenologic, întreg sistemul ocupațional tradițional (de la culesul din natură, la ocupațiile generale și specializate, de la îndeletnicirile gospodărești, la meșteșugurile sătești de toate genurile, de la 'industriile casnice', la 'industriile țărănești' specializate, de la transporturile purtate (direct, de om sau de animale), la cele tractate (târâte sau rulate) și flotante.
Muzeul Tehnicii Populare (1963-1989) a cumulat cea mai complexă colecție de monumente de arhitectură și tehnică populară din România și o vastă arhivă documentar-științifică și tehnică (grafică, fotografică, filmografică), despre universul creației tehnice țărănești, preindustriale, din România.
Un sistem instrumentar manual, de o varietate tipologică impresionantă (cu numeroase arhetipuri ce trimit spre civilizațiile antice - daco-romană, geto-dacă sau chiar neolitică - urmate de cele medievale și moderne), demonstrând o continuitate de viață și de creație materială, în această parte a Europei, incontestabilă, acoperă practic, cvasitotalitatea ocupațiilor tradiționale: vânătoarea și pescuitul (în Delta Dunării), agricultura (de șes, de deal și de munte) și păstoritul (în hotarul satelor agricole, în zona fânețelor, în așezările de deal și cele risipite, de munte, pâna la stânile din golul alpin), pomicultura (cu 'industria' oțetului și a țuicăritului), viticultura (cu industria vinăritului) și uleitul (cu tehnologii și instrumentar ce coboară, tipologic, până în străvechile culturi ale antichității europene), a meșteșugurilor sătești: țesut (lânar, mătăsar, cânepar, trăistar - păr de capră) și împletit (frânghierit), cojocărit și pielărit, olărit și pietrărit, minerit (aurifer), fierărit și clopotărit, urmate de meșteșugurile lemnului (dulgherit, măsărit, tâmplărie, rotărit, dogărit, spătărit) și confecționarea instrumentelor muzicale (de suflat și cu coarde), ale prelucrării cerii (boștinărit și lumânărit) și a stufului (rogojinărit), demonstrând o complexitate tehnic-meșteșugărească și un nivel de specializare a satului românesc în practicarea meșteșugurilor, impresionante. Categoria 'monumentelor de tehnică populară' excelează prin marea varietate tematică (mori de cereale, teascuri - cu cea mai diversă funcționalitate, cuptoare, poverne, vâltori, pive de postav și dârste, ciocane, șteampuri și fierăstraie hidraulice) aparținând 'instalațiilor de industrie populară', având în finalul expoziției cinci mari complexe de industrii țărănești (provenite din Oltenia, Muntenia, Transilvania și Maramureș), dar și printr-o cvasicompletitudine tipologică greu de regăsit într-un alt muzeu din afara României, argument al universalității civilizației tehnice tradiționale a românilor, al disponibilității lor pentru dialog cultural și progres tehnic și al capacității de asimilare creatoare a multiplelor influențe mediate de factorii alogeni.
Exemplificând afirmațiile de mai sus, colecția mulinologică este un caz cu totul unic, cele 33 mori de cereale prezentând toate tipurile energetice de mori cunoscute în spațiul Euro-Asiei, cu excepția 'morilor mareice' (de mână, 'cu cai', de apă - cu una, două, trei și șase instalații - și de vânt) și cea mai mare parte a tipurilor constructive (cu construcții fixe - pe sol, sau plutitoare pe vase), cu transmisie directă sau cu angrenaj de transmisie (într-o treaptă sau în două trepte), cu roți orizontale sau verticale (simple, duble sau triple), cu toate tipurile de aducțiune (inferioară, medie sau superioară), cu aripile de vânt din scândură sau din pânză, cu întreg corpul construcției pivotant sau având doar cupola mobilă - morile 'olandeze' etc.
Ea demonstrează, între altele, caracterul fundamental agrarian al civilizației tradiționale a poporului român și capacitatea 'inginerilor' țărani de a-și apropia și adapta specificul local la cele mai diverse invenții europene și asiatice.
Monumentele de arhitectură populară prezintă, la rândul lor, îndeosebi în ceea ce privește construcția caselor, o diversitate a tipurilor regionale (planimetrie, elevație, tehnici de construcție, sisteme decorativ-arhitectonice, instalații de încălzit, organizarea interiorului, mobilier) ce probează funcționalitatea și ergonomicitatea excepțională a spațiului construit și, totodată, personalitatea stilistică a 'arhitecților' țărani din toate zonele etnografice ale României, capacitatea adaptării constructorilor la materiile naturale locale, prin tehnici extrem de rafinate și, în sfârșit, o evoluție care alătură valorilor, tradiționale, sau chiar arhetipale, unele noi, evoluate sub influența celor mai diverși factori locali sau regionali, naționali sau europeni.
Arta populară este, de asemenea, la ea acasă, în muzeul sibian, prezentă atât în decorarea interioarelor locuințelor, cât și în atelierele meșteșugărești, fie că este vorba de piese textile sau ceramice, din lemn sau din metal, din chihlimbar sau sticlă, mobilier funcțional sau recuzită religioasă (icoane, candele, cruci).
Din anul 1990, celor 4 sectoare tematice inițiale li s-a adăugat unul nou, destinat monumentelor de utilitate publică. Aici au fost aduse și date în funcțiune, animând întreg sectorul pentru public, două biserici și o școală, două hanuri și o cârciumă, două pavilioane de joc și un 'loc de popas', o popicărie și două remize de pompieri, un scrânciob și chiar o 'casă de vrăjitoare', altele fiind achiziționate și așteptând să fie transferate și reconstruite. Astfel, patrimoniul muzeului a ajuns la cifra de 149 monumente, conținând 346 construcții și peste 20 000 obiecte de inventar funcțional, fiind cel mai mare și mai bogat muzeu din România. În noua sa concepție tematică, muzeul sibian a devenit un adevărat 'muzeu al civilizației populare tradiționale din România'. Cognomenul 'ASTRA' se datorează continuării, pe toate planurile (patrimonial, expozițional, educațional), a valoroaselor tradiții ale primului muzeu etnografic-istoric al românilor din Transilvania, fondat la Sibiu, în anul 1905 și închis în 1950, din motive 'ideologice'. Patrimoniul său (transferat în anul 1950 la Muzeul Brukenthal) a fost integrat Complexului Național Muzeal 'ASTRA' în anul 1990, în prezent ajungând de 35 240 obiecte și formând temeiul viitorului Muzeu al Civilizației Transilvane 'ASTRA', într-o concepție modernă, novatoare, interdisciplinară.
Prin mulțimea serviciilor culturale oferite publicului: prezentări de filme și diasonuri (în sala de proiecție a pavilionului de la intrarea principală), expoziții tematice temporare (în pavilionul expozițional), spectacole folclorice (pe scena situată pe lac, cu amfiteatrul în aer liber), dintre care se disting Festivalul Național al Tradițiilor Populare, Zilele Academiei Artelor Tradiționale, Festivalul Internațional al Filmului Antropologic (bienal), Festivalul Internațional 'Cântecele Munților' (anual), Olimpiada Națională 'Meșteșuguri Artistice Tradiționale', Târgul Creatorilor Populari din România (15 august) și Târgul Internațional al Meșteșugarilor - ca și prin manifestările publice, colocvii și simpozioane naționale și internaționale, pe cele mai diverse teme (filmologie, coregrafie, artă populară și etnografie, culturologie), prin taberele estivale ale elevilor din liceele de arte plastice și ale studenților la arte și arhitectură, prin slujbele religioase (duminicale și din zilele de sărbători calendaristice sau familiale: nunți, botezuri), oficiate la bisericile de lemn din Bezded (județul Sălaj) și Dretea (județul Cluj), Muzeul 'ASTRA' a devenit o instituție vivantă deosebit de activă și atractivă în tot timpul anului, un adevărat 'museum vivum', un obiectiv turistic de valoare internațională.
Agrementul oferit publicului vizitator este extrem de variat, de la plimbările cu lotcile pe lac, la cele cu trăsurile și săniile trase de cai, pe aleile muzeului, la oferta culinară tradițională la cârciumioara și hanurile din muzeu și cazarea în spațiile din incintă (53 locuri), făcând astfel din muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului cea mai generoasă și ospitalieră ofertă turistică sibiană. Porțile sale sunt deschise, cu generozitate, în tot timpul anului, zi și noapte (pentru vizitele nocturne având un sistem de iluminat cu spoturi și efecte senzaționale), asigurându-se ghidaje de specialitate, audio ghidaje, vizită virtuală prin intermediul infokiosk-ului cu ecran senzitiv, pliante, ghiduri, CD-uri, filme etc.
Karen Fogg (șefa Delegației Permanente a Comisiei Europene în România) declara referitor la Muzeul din Dumbrava Sibiului, că: 'Ghidul Michelin ar scrie doar atât: merită să faci un ocol oricât de mare ca să-1 vizitezi'.
Aveam condiții meteo bune pentru vizită. Nu era nici soare dar nici ploaie dar nu mă supăram dacă era un pic de zăpadă. În parcul Astra în cazurile rare în care există zăpadă pe alei se poate face o plimbare contra cost cu sania trasă de cai.
Noi am luat caii pe 2 roți, bicicletele și am pedalat până acolo. În fața muzeului pe lângă parcare există și suporturi pentru biciclete. Clădirea principală de la intrare este una de arhitectură modernă, poate nu se potrivește cu peisajul dar este deja de mult acolo, ne-am obișnuit.
În interior este biroul de informații și punctul de vânzare bilete. Se poate plăti cu cardul, telefonul sau cash. La parter se mai află un magazin specific iar la subsol există o minunată expoziție a iei. Există și o zi pe an în iunie când se sărbătorește aici la muzeul Astra Ziua Universală a iei. Pe lângă prezentarea acestor veșminte ar mai fi și alte exponate, instrumente muzicale vechi, documente, fotografii și ecrane interactive pentru documentare. Într-o încăpere pe un ecran mare putem viziona un documentar specific, se poate sta jos.
Versurile Jianei de la începutul articolului aici erau expuse împreună cu notele muzicale aferente și mi-au plăcut.
Vizita muzeului în această încăpere principală era premieră și pentru noi, de când mă știu doar afară am fost.
După ieșirea din spațiul interior am început revizitarea muzeului în aer liber. Spre surprinderea și bucuria mea față de stadiul de acum 9 ani am observat noutăți, gospodării noi și alte amenajări. Locul este atât de frumos încât s-ar putea petrece o zi întreagă aici. Da fapt așa a și fost conceput să se poată, există divertisment, există odihnă, există hanurile integrate în muzeu în care putem lua prânzul sau cina.
Traseul muzeului ca să cuprindem tot și să nu ne scape nimic ar trebui începută dinspre poarta principală (există mai multe intrări chiar și dinspre zoo) fie spre aleea principală din stânga fie dinspre alea principală din dreapta. Astfel vom merge într-un cerc uriaș cu mici ocoliri spre diferite obiective turistice sau adevărate cartiere de case țărănești. Pentru asta ne ajută și harta de pe un panou de la intrare pe care se poate fotografia. Sau cumpărăm o hartă tipărită din magazin.
Eu de când mă știu plecam de la intrare spre dreapta și ajungeam înapoi pe aleea din stânga. Așa am făcut și de această dată.
La intrare se scanează biletul fizic și muzeul este al nostru. Imediat după intrare vom putea observa printre copaci și lângă alee sculpturi monumentale, adevărate simboluri ale artei populare. După un scurt drum pe alee încep să apară exponatele gospodării țărănești și gospodării tip atelier. În unele se poate intra, altele se pot vedea de afară. Apare și o biserică nouă în afară de cea de la Bezdet care acum 9 ani nu era acolo. Apare și prima cârciumă pe partea stângă dar și un complex de industrii populare. Tot pe partea stângă în apropierea pârâului sînt amenajate joagăre/gatere. Ajungem și la biserica de lemn Bezdet de confesiune ortodoxă care este întradevăr integrată în muzeu dar funcționează ca o biserică independentă cu slujbe religioase mai ales în timpul sărbătorilor. Pe siteul muzeului apare programul slujbelor religioase cu ocazia sărbătorilor de iarnă și accesul la biserică este permis fără taxă chiar dacă muzeul este închis, enoriașii se pot deplasa pe alee până acolo dar nu și vizita restul muzeului.
În această zonă se face întoarcerea, se va trece peste un pod din lemn și se va putea observa lacul Dumbrava de la zoo. De aici urcăm pe un versant într-un adevărat cartier de case țărănești. Toate sînt gospodării tip atelier și avem impresia că ne aflăm într-un sat. Apare și a treia biserică pe aici. Aici este și o galerie de mină auriferă.
Coborând din acest sat mergem pe firul apei și putem admira câteva dârste, utilaje care funcționau cu ajutorul apei (roata hidraulică acționa altele pentru finisarea textilelor groase)
În apropierea lacului observăm din nou câteva complexe de industrii populare și o cârciumă. Bineînțeles că cei care vin pentru câteva ore aici pot mânca și din traistă sînt suficiente locuri de odihnă și mese pentru mâncat. Doar focul este interzis a pune, ne aflăm totuși într-un muzeu + pădure.
Lacul de când mă știu a fost de agrement se alimentează dintr-un pârâu care curge dinspre munți. În sezonul cald se puteau folosi bărci, hidrobiciclete. Acum doar bărci dar nu iarna. Pe mal sînt amenajate locuri de odihnă, locuri de servit masa, o scenă betonată pe apă, locuri pentru spectatori. Acum era deschis doar un singur chioșc dar cu de toate inclusiv gustări calde.
Mergând mai departe lângă lac pe partea dreapta observăm stâne și gospodării de oieri. După care putem coborâ lângă apă și observa gospodăriile de pescari, morile de apă, morile plutitoare și morile de vânt. Observăm și o ghețărie istorică unde se ținea peștele să nu se strice. Nu lipsește nici cherhanaua de aici. Mergând mai departe dincolo de lac observăm multe mori hidraulice dar și cămări sau spații de depozitare. Apare și Cârciuma din Bătrâni unde am servit masa de câteva ori. Cred că este cel mai important restaurant aici.
Pe lângă mori apar și destule teascuri, pentru că pe lângă pâine poporul trebuia să mai și bea și vinul cea de toate zilele :) Casele țărănești cu sau fără atelier le observăm la tot pasul. La un moment dat observăm strămoșii divertismentului o popicărie istorică adusă de la Păltiniș și un carusel făcut intergral din lemn. Încet se ajunge la capătul muzeului unde se află o insitiuție de conservare, dezvoltare, cercetare. Observăm în această zonă câteva mori acționate de cai și uleinițe.
La întoarcere se pot admira, căruțe, trăsuri vechi și un bac plutitor cu ghidaj pe cablu. Deasupra aleii se află Hanul Tulgheș un alt loc excelent pentru servirea mesei. Hanul este accesibil și din drumul județean nu trebuie intrat în muzeu.
Din acest loc nu mai avem mult pentru a ajunge la punctul de pornire. Pentru o vizită sistematică pentru observarea tuturor exponatelor este nevoie de aproximativ 3 ore. Dacă se dorește și altceva (servirea mesei, divertisment, odihnă) recomand o zi dar mai mult în sezonul cald.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de AZE in 27.12.24 15:40:52
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2025 Tradiții populare și natură: Muzeul Astra — scris în 28.12.25 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2024 Zoo Sibiu - din ce în ce mai bine! — scris în 27.03.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Grădina zoologică Sibiu — scris în 03.10.22 de photozo din SFâNTU GHEORGHE [CV] - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Din nou la Zoo Sibiu — scris în 04.07.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Grădina zoologica Sibiu — scris în 29.06.21 de nelu73 din AGNITA SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2020 ZoO Sibiu, un loc unde revenim cu drag de fiecare data — scris în 25.12.20 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Muzeul Astra sau redescoperirea de a fi — scris în 23.11.20 de AudreyJ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ


Rog așteptați...



























































