Casa Ștefan

TIPĂREȘTE

Casa Ștefan din Eforie Sud se află în nordul stațiunii, după vreo două rânduri de clădiri de la faleză astfel că de la balconul nostru vedeam un colțișor de mare, printre două ziduri. Este localizată aproape de rondul acela cu străzi rotunde pe unde este și Strada Mercur.

Eforie Sud, fiind localitate prinsă între mare și Lacul Techirghiol, cu un potențial turistic imens și flux turistic mare pe timp de vară, generează și fonduri suficiente încât orice locuitor se poate transforma într-un intreprinzător și să activeze în domeniul turismului astfel că aproape orice imobil a devenit locație de cazare. În această zonă, pensiunile sunt una lângă alta, amenajate frumos, fiecare după inspirația sa. Multe sunt construite cu aspect calcaros, de piatră gălbuie, specifică zonei. Arată foarte bine și foarte specific locului. Multe sunt exteriorizate, ca să spun așa, vizibile din exterior, cu gard de tije metalice sau scund, mai mult formal. Casa Ștefan e mai interiorizată și nu se vede în curte, are gard înalt și curte în față deci nici clădirea nu prea se vede iar poarta este încuiată iar ca să intri, trebuie să suni. Deci, oarecum, ține la intimitate.

Am fost la ei în iunie 2022, cu câteva zile înainte să înceapă sezonul în forță și cred că eram singurii cazați. Am luat 2 nopți, am plătit anticipat, cu ceva reduceri de fidelitate din partea operatorului de rezervări și, la fața locului, am mai prelungit cu o noapte pentru că ne-a plăcut atmosfera. Ultima noapte ne-a costat 200 de lei, plătiți cash dar primele două au fost mai ieftine, plătite prin bancă. În ziua plecării noastre, pe la ora 11:00 a năvălit o hoardă de turiști și mă bucuram că plec. Erau turiști fideli, cunoșteau camerele și solicitau special anume camere.

Locația este îngrijită în mod deosebit și se vede clar atenția la detalii. Mobilierul este integrat, amplasat ergonomic, cu spațiile eficient folosite. Avea jaluzele de nu știu de care că nici nu-mi amintesc dar erau meseriașe, balconul amenajat cu scaune rotunde, cu apărătoare de soare, cu tot felul de grilaje, pereții erau zugrăviți în valurile apei, pe un bleu foarte palid și în unde, ci noptierele patului vopsite în același stil și e singura cazare de la mare unde am găsit cărți. Era un suport cu etaje și cu o mulțime de cărți. Ocazional îmi place să citesc drame romantice și o vacanță era locul potrivit pentru asta. Astfel, am început să citesc o carte, mi-a plăcut, am rătăcit-o, a doua zi am început să citesc alta, mi-a plăcut și aia, evident, n-am avut timp să le termin dar am făcut o poză cu coperta că vroiam să termin de citit. M-a prins subiectul. Înapoi acasă, am găsit cărțile la un anticariat dar am mai găsit și alte cărți scrise de autoarea unei cărți din cele două. Citeam o carte în două zile, maxim. Dobândisem un hobby brust, pe termen scurt. Cărțile erau subiecte naive, ușor fantastice dar dincolo de asta am descoperit omul ascuns după pseudonim: Victoria Holt. Era o englezoaică ce s-a căsătorit cu un moș, fiind a doua soție a acestuia. După ceva ani omul s-a dus la Domnul iar ea a rămas cu ceva avere. Își descoperise pasiunea pentru scris și m-a fascinat decizia pe care a luat-o apoi: câteva luni pe an, când era iarnă în Anglia, pleca pe mare, călătorea și scria, având contract cu o editură să producă un roman pe an. Scrierile sale sunt influențate de aceste călătorii. A murit pe mare și mormânt îi este fundul apei. M-a impresionat să descopăr această poveste chiar într-o vacanță la mare.

Altfel, am avut destule distracții la Eforie Sud. Pe plajă am stat destul de puțin pentru că erau bolovani sub apă și asta devenea tot mai supărător și mai erau și meduze prin apă. Seara stăteam prin parc apoi făceam o lungă plimbare pe faleză. Mi-a plăcut atmosfera estivală dar tot caut o plajă fără meduze.

La cazare aveam cheie pentru poartă și sursă de apă la intrarea în clădire astfel că locația se păstrează curată, fără nisip adus de pe-afară.

Cercetând împrejurimile am avut surpriza să descopăr 2 hoteluri ceaușiste în proximitate. Unul este hotel Crișana, aflat pe un fel de intrare – nișă – atât de ascunsă că dacă n-aș fi văzut pe hartă, nu aflam că este acolo. Chiar și știind că este, am găsit greu locația. La intrarea pe aleea hotelului, pe dreapta, era o căsuță din lemn foarte cochetă ce mi-a atras atenția. Mă miram că s-a păstrat acolo așa rustică, printre vilele noi și cochete din jur. De fapt, acea nișă părea că teleportează omul în timp cu acel hotel Crișana pustiu, cu ușile încuiate și un număr de telefon mâzgâlit pe o foaie, afișat pe ușă. Mă miram de așa diferență între hotel și pensiuni și cum se poate distruge un loc ce-ar fi putut oferi multe. Asta e spre sud de Casa Ștefan. Spre nord este și acolo un hotel ceaușist – Capitol - la vreo două clădiri distanță care clădiri erau în construcție și formau un șantier haotic. Hotelul ăsta dinspre nord avea uși descuiate, restaurant în clădire separată, vedere spre mare, alei stilizate ce dădeau spre spatele clădirii pe unde veneam noi de la Casa Ștefan și am avut naivitatea să credem că putem mânca la ei. Pe seară, ne-a întâmpinat o doamnă care părea șefă de sală și ne-a spus că a deschis sau n-a deschis sau are mușterii sau n-are sau face rezervări sau nu face sau Dumnezeu știe că n-am înțeles nimic și ne-a zis să revenim la prânz, a doua zi că ne dă ea să mâncăm. Am revenit a doua zi când am dat de o tanti amețită care nu știa ce să spună, că n-are mâncare, că una – alta. Restaurantul era pustiu. Ne-am dus în legea noastră la restaurantele de pe faleză că sunt destule și acolo se înțelege omul cu ei. Știam ce găsesc pe faleză dar eram curioasă ce găsesc în hotelurile astea vechi. N-am avut ce găsi. Într-o vreme au fost noi însă valurile vremii au trecut peste ele mai rău decât valurile mării. Acum pensiunile stăpânesc zona.

Am avut servicii de întâmpinare și conversație prietenească în curte, la o masă, sub umbrelă, cafea gratis dimineață și un bună - ziua, ceva, zilnic.

Camerele și întreaga vilă sunt foarte bine îngrijite și chițibușite, chiar, în detaliu.

Am mâncat pe-afară, pe terase, pe unde am avut chef.

Zona este elegantă și se tot renovează.

Ne-am distrat prin toată stațiunea.

---

VIZUALIZĂRI: 358 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI