Casa memorială „Maria Lătărețu” – „Privighetoarea” uitată

TIPĂREȘTE

Cântecul popular reprezintă un element de identitate, un univers răsărit din satul tradițional, care te însoțește atât la bucurie, cât și la tristețe. Din rândul poporului s-au ridicat în ultimul secol multe voci care au încântat generații de ascultători. Cine își mai amintește de Maria Lătărețu? Câți dintre noi mai ascultă această muzică? „Lie Ciocârlie” e o melodie emblematică totuși.

Repere de viață. Născută în 1911 în Bălcești – județul Gorj, pe malul Gilortului, Maria a fost al șaisprezecelea copil al unei familii sărace care trăia înghesuită într-o căsuță cu două încăperi. Tânăra copilă moștenește talentul mamei sale și la 11 ani deja cânta cu un taraf la Novaci. Peste câțiva ani devină solistă în taraful lui Tică Lătărețu din Lelești care ulterior îi devine și soț.

Treptat devine cunoscută în toată Oltenia, cântă la evenimente prin zeci de sate, iar în anii ' 30 ajunge la București unde înregistrează piese pe cilindri de fonograf și cântă la Radio. Repertoriul său atinge 1000 de piese din care peste 100 sunt creații personale (text, muzică). Mai multe amănunte aici: rador.ro/2021/11/07/portr ... he-a-gorjului-3.

Viața sa a fost însă tristă în ciuda zâmbetului afișat permanent și a cântecelor pe care le interpreta cu pasiune, impecabil. Din cei șase copii doar unul i-a supraviețuit, soțul a dispărut în război (apare după 7 ani, a fost prizonier în Rusia), locuința îi este distrusă de bombardament în 1944, casa nou construită a fost naționalizată.

Maria Lătărețu a cântat până în ultima clipă a vieții, stingându-se în septembrie 1972 după un concert susținut în comuna Românești din județul Botoșani. După ce și-a încheiat recitalul cu piesa „Vă las cântecele mele” s-a retras în camera din culise unde după câteva minute un atac vascular cerebral îi curmă viața. Cântăreața Laura Lavric a fost martoră la acest eveniment tragic (amănunte aici: youtube).

Casa memorială din Bălcești

Am trecut de multe ori prin Bălcești în drum spre Târgu Jiu și cunoșteam existența acestei case memoriale, semnalizată în trecut printr-un panou metalic așezat pe marginea drumului național (acum e un afiș pe gard). În acest ianuarie 2023 am hotărât să ne oprim în satul gorjean unde a văzut lumina zilei „Privighetoarea Gorjului” pentru a vizita casa memorială.

Când am deschis ochii pe lume, m-am pomenit într-o bătătură mică şi săracă, cu două încăperi. Acum nu mai există… Dar grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în interiorul grădinii aveam tot felul de pomi fructiferi, mai mulţi pruni şi meri, iar în faţa casei aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, poate, cea mai frumoasă grădină din Bălceşti – sunt cuvintele Mariei Lătărețu dintr-un interviu din 1970 în care descria casa părintească.

Într-adevăr casa părintească originală nu mai există azi, însă nora cântăreței și Asociația „Maria Lătărețu” sprijină construirea unei case din lemn asemănătoare care se deschide vizitării în 2006. Casa memorială a fost așezată lângă școala veche, pe marginea DN67; se poate opri autoturismul pe breteaua asfaltată care se desprinde spre dreapta.

Privim peste gardul de lemn spre casa cu ceardac și acoperiș de șindrilă, tragem zăvorul porții și pătrundem în curte. În mijloc pe spațiul verde se află un bust de marmură al celebrei cântărețe, dezvelit în 2006. Ajungem pe o alee lângă casă unde vom descoperi ceea ce au scris mulți alții pe Internet: casa-muzeu nu este deschisă. Urcăm în pridvor și în geam vedem un afiș cu programul și taxele; casa memorială trebuia să fie deschisă – era duminică, ora 11.30. Din 2010 casa memorială este administrată de Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” .

Norocul nostru că am putut privi pe ferestre și am văzut o mare parte din obiectele expuse în interior. Casa din lemn e așezată pe soclu din piatră și are acoperiș din șindrilă. Din ceardacul destul de lat se intră în două camere cu acces separat. O primă încăpere, cea din stânga, reproduce un interior țărănesc, cameră de locuit și bucătărie totodată. Vatra de foc, vase de gătit din lut sau metal, măsuțele joase rotunde cu scăunele pe măsură, un pat, textile pe pereți, câteva piese de îmbrăcăminte, ustensile legate de arta țesutului și un instrument muzical constituie exponatele prezente în această cameră (multe adunate de la săteni).

A doua cameră, cea din dreapta, este dedicată cântăreței Maria Lătărețu. Prin geam, printre gratii, ne chinuim să distingem exponatele. În două vitrine sunt mai multe obiecte personale ale Mariei Lătărețu (obiecte cosmetice, podoabe, un ceas, corespondență), nu avem cum să le vedem. Este expus costumul popular purtat în timpul ultimului concert din județul Botoșani, multe fotografii, discuri, vioara soțului – Tică Lătărețu, un pickup și altele.

Urmăriți aici o filmare de la inaugurarea casei memoriale: youtube.

Concluzii. Multe asemenea obiective muzeale au parte de acest regim incert de funcționare, ba e deschis, ba nu e. Înțeleg că unele țin de autoritățile locale care nu își permit un angajat permanent, dar altele aparțin de instituții muzeale mari. În fine, ideea e că mai există oameni dornici de a vizita locuri emblematice care cinstesc memoria unor personalități, dar o pot face... în limita posibilităților... autorităților.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI