Mănăstirea Curtea de Argeș - 5 secole de mituri și legende

TIPĂREȘTE

Mă uitam pe fototeca de aur (adică pe unitatea de stocare externă pe care păstrez fotografiile) și am constatat că am omis să vă scriu despre Mănăstirea Curtea de Argeș. Bine, am omis eu multe ultimii ani dar am promis că încerc să fiu la zi cu toate obiectivele vizitate.

Așadar... Mănăstirea Curtea de Argeș.

Cred că a devenit o tradiție cel puțin pentru noi, să vizităm Mănăstirea, de fiecare dată când mergem de exemplu spre Bâlea Lac. Cum orașul Curtea de Argeș este dispus pe... lungime și nu de forma unui cerc ca să zic așa cum sunt majoritatea orașelor, inevitabil drumul spre Bâlea sau chiar și spre Barajul Vidraru/zona Arefu, duce pe lângă Mănăstire.

Lângă Mănăstire este și o parcare publică cu plată care în zilele de sărbătoare sau weekenduri, devine neîncăpătoare.

Catedrala Arhiepiscopală Regală

La poarta mănăstirii zărim prima dată Catedrala Arhiepiscopală Regală. O construcție nouă, ridicată în perioada anilor 2009-2018. Aceasta poartă hramul Sfântei Mucenițe Filofteia și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Edificiul, târnosit pe 7 decembrie 2018, va servi (după sfințirea finală din urma finisajelor și pictării) drept catedrală a arhiepiscopului Argeșului și Muscelului, și este totodată necropolă regală!

Necropola regală conține 16 locuri de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului. În necropolă au fost înmormântați regele Mihai I (16 decembrie 2017) și regina Ana (13 august 2016). Tot aici au fost reînhumate rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea și cele ale Reginei Elena, rămășițe aduse în țară în 2003 de la Lisabona, respectiv în 19 octombrie 2019 de la Lausanne.

Clădirea nu este mare, dimensiunile ei fiind relativ mici. Are 3 turle, o lățime de 36 de metri, construită de arhitectul Augustin Ioan folosind beton și cărămidă aparentă, într-un stil bizantin.

Se vede că mai este de lucrat la ea, dar probabil finalizarea ei întârzie din cauza lipsei de fonduri. Clădirea a rămas la roșu cum se mai spune în termeni tehnici. Interiorul se poate vizita și se aseamănă cu o mică biserică, pe margine fiind vizibile criptele sus menționate.

Probabil că cele mai fotografiate cripte sunt cele ale regelui Mihai și a reginei Ana, noi fiind și contemporani cu ei. Per total clădirea este foarte frumoasă, chiar și așa nefinalizată. Cu siguranță odată cu terminarea detaliilor finale, va arăta și mai frumos.

Mănăstirea...

Intrăm în curte, mergând pe același drum pietruit cu care ne-am obișnuit. La poarta mănăstirii este și un magazin de suveniruri și obiecte bisericești dar și o toaletă publică.

Prin păstrarea acestui drum pietruit consider că s-a păstrat unicitatea acestui loc și simbolistica lui. Da era mai modern cu asfalt sau beton dar strica tot aspecul zonei. Ce fotografii ies aici cu mănăstirea... superbe.

Mănăstirea este ctitorită de Neagoe Basarab (1512-1517) si are hramul Adormirea Maicii Domnului, prăznuit la 15 august. Prin urmare, acum mai bine de 460 de ani, Neagoe Basarab (1512-1521), dornic să își dovedească autoritatea, credința si patriotismul, dar și avuția, a hotărât zidirea acestei impresionante mănăstiri, menită să întreacă în frumusețe tot ce se făcuse până atunci.

Timp de câțiva ani, PRO TV a transmis Învierea de aici, de la Curtea de Argeș. Sigur ați văzut și voi transmisiunile LIVE făcute de Alex Dima care a avut mereu invitați de seama cu care a discutat și elaborat foarte frumos tema învierii.

Monumentele de arhitectură si de artă religioasă, precum și cultura generală din epoca feudală din Țările Române, au rămas unice in istoria civilizației noastre, pentru faptul că in esenta lor aceste monumente și aceasta cultura, fata de gandirea lumii antice, erau generate de o noua si superioara invatatura despre Dumnezeu, despre om, despre viata si despre lume in general, invatatura inspirata din Sfanta Evanghelie si propagata prin Biserica.

Ajungând Domn al Țării Românești, Neagoe Basarab, scrie el însuși într-una din pisaniile sale care se afla pe fațada de apus a bisericii, că, gasind acea străveche biserică (adică vechea Catedrală a Mitropoliei de la Argeș) dărâmată și neîntărită, i s-au "deschis ochii inimii" și a hotărăt această biserică din temelie a o zidi și a o înălța și a o întări.

Apoi se naște legenda Mănăstirii Argeșului unde se vorbește despre "Un zid parasit... Si neispravit... La loc de grindis... La verde-alunis... Cainii cum il vad... La el se raped... Si latra-a pustiu... Si urla-a mortiu. "

Mănăstirea nu este una obișnuită. În 1657, Paul de Alep (un arhidiacon sirian care l-a insotit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, in calatoriile sale), în timpul călătoriei sale în Ţara Românească, a vizitat şi mănăstirea.

„Exteriorul este mult mai frumos decât interiorul", a notat călătorul sirian.

„Toate sculpturile şi ornamentele de pe pereţi şi turnurile acestei biserici sunt acoperite cu aur şi lapis lazuli şi cu toate culorile posibile. Între fiecare doi stâlpi este câte o pictură de o frumuseţe surprinzătoare, pictată pe amândouă părţile de artişti cretani. În vârful cupolei e zugrăvit Domnul nostru Isus Christos; coroana-i de aur curat".

Entuziasmat de cele văzute, Paul de Alep aşeza mănăstirea printre „minunile lumii".

La Curtea de Argeş au fost înmormântaţi, printre alţii, Neagoe Basarab, Doamna Despina, Radu de la Afumaţi şi soţia sa, Ruxandra. Începând din 1914, tot aici şi-au găsit odihna veşnică, așa cum am notat mai sus, în Catedrala Arhiepiscopală Regală, unii membri ai familiei regale:Carol I, Elisabeta, Ferdinand I, Maria şi Carol al II-lea.

Manole, Manole/ Meștere Manole! (...)

Este deja o tradiție ca o legendă să păstorească un loc, un lucru sau chiar o persoană. Nici mănăstirea nu duce lipsă de legende, una dintre ele fiind cea a Meșterului Manole.

Legenda meșterului Manole nu este una singură. Ea a circulat în zeci, chiar sute de variante, până să fie definită într-o formă standard literară și popularizată ca baladă de un alt personaj de legendă al poporului român, Vasile Alecsandri.

Având poate la bază un personaj real, opera literară a lui Vasile Alecsandri, reprodusă în sute de ediții, i-a conferit meşterului imaginea unui mare iubitor de neam, făuritor de cultură românească și exemplu de urmat pentru toți românii.

Balada „Monastirea Argeșului” apare mai peste tot ca fiind „culeasă” de Vasile Alecsandri. În fapt, a fost mai degrabă „adaptată” : poetul s-a inspirat dintr-o poveste populară pentru a crea o baladă în versuri, cu o structură literară (expozițiune, intrigă, acțiune, punct culminant, deznodământ), ușor de citit și de transmis mai departe.

Cine nu a auzit, citit, rândurile acestea? ...

Pe Argeș în gios,

Pe un mal frumos,

Negru-vodă trece

Cu tovarăși zece:

Nouă meșteri mari,

Calfe și zidari

Și Manoli - zece,

Care-i și întrece.

...

Iar Manea turba,

Mândra-și săruta,

În brațe-o lua,

...

Nu te speria,

Că vrem să glumim

Și să te zidim!

Ana se-ncredea

Și vesel râdea.

Iar Manea ofta

Și se apuca

Zidul de zidit,

Visul de-mplinit.

Zidul se suia

Și o cuprindea

...

Mitul fundamental al legendei este cel al sacrificiului pentru creație, ideea că nimic durabil sau special nu se poate face fără un sacrificiu fiind foarte răspândit la toate popoarele și în toate timpurile.

S-au găsit în Balcani și alte legende care aveau ca temă chiar mitul jertfei prin zidire pentru a săvârși o construcție. Ideea sacrificiului și a bisericii-mormânt poate fi pusă, de altfel, în legătură și cu cea mai cunoscută istorie a popoarelor creștine, cea a patimilor și sacrificiului lui Iisus.

Poate mulți nu știți sau nu v-ați dat seama dar... aveți la voi o bancnotă de 1 Leu? Scoateți-o puțin din portofel și uitați-vă pe spate. Ce vedeți în imagine? Da... exact, Mănăstirea Curtea de Argeș!

Tot aici în Curtea Mănăstirii, mai regăsim și Biserica Episcopală construită între 1512-1517, adică aproximativ aceeași perioadă cu cea a construcției Mănăstirii. Ca material s-a folosit piatra fățuită și profilată iar picturile au fost realizate de zugravul Dobromir, fiind terminate abia în 1526. În timpul monarhiei a fost ranforsată în necropolă pentru familia regală a României.

Deși orașul Curtea de Argeș a rămas cumva prins în trecut și nu prea s-au făcut investiții serioase, Mănăstirea încă reușește după aproape 500 de ani să fie de actualitate și să aducă anual mii/zeci de mii de turiști. Nu pot să nu uit cum acum câțiva ani când a murit Regele Mihai, au acoperit gara regală din Curtea de Argeș, unde urma să fie adus Carol cu cortegiul funerar, cu bucăți mari de materiale (cred că se numesc mesh) care imitau cum ar fi trebuit să arate clădirea renovată...

Practic au ascuns praful sub preș, o soluție de compromis aleasă pe ultima sută de metri, de parcă nu știau că la un moment dat va veni și acest moment zero când întreaga atenție a României (și nu numai) va fi asupra acestui oraș! Dar ce să facem, ăștia suntem, atât putem! Unde nu este, nici Dumnezeu nu cere...

Sunt convins că dacă autoritățile locale ar colabora cu Biserica, ar ieși ceva foarte frumos. Începând cu parcarea și terminând cu alte aspecte mai mici care în final contează și dau greutate locului. Mănăstirea este un diamant neșlefuit, o mină de aur care poate canaliza mult mai mulți turiști aici dar asta doar dacă se vrea...

Și mai ales din pricina faptului că se află în drum spre o altă zonă superbă... Barajul Vidraru și mai apoi Bâlea Lac! Ce bogății are acest județ! Fascinant. Apropo, judeșul Arges se întinde până la Tunelul de la Bâlea Lac. Practic tunelul este granița dintre Argeș și Sibiu.

Mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să citești ce am scris.

---

VIZUALIZĂRI: 403 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI