Stegna - probabil cea mai bună poziție pentru explorarea Rodosului

TIPĂREȘTE

Ei, și de la Cluj plecarăm la Rodos!... Săptămâna era la jumătate, păi ce rost ar fi avut să ne întoarcem acasă pentru doar 2 zile de muncă?! Nu mai bine ne luăm liber și bifăm și Grecia 2022?! Ca de obicei, Tati a fost responsabil cu tot ce ține de transport: avion, rezervat mașină etc. La avion, oferta a fost imbatabilă: plecat din Cluj miercuri dimineață, întors în București duminică seară = 3 zile și încă 2 x „mai bine de jumătate” pentru vizitat Rodosul. Sigur, e puțin, dar mai mult decât deloc.

Tot ca de obicei, mie mi-a revenit misiunea găsirii unui loc bun de întins oscioarele. Grea misiune, având în vedere dimensiunile insulei și timpul destul de scurt pe care aveam să-l petrecem acolo! Am citit, am studiat (cât de cât; în ultima vreme nu mai fac o documentare trăznet, ca pe vremuri, ci păstrez loc suficient elementului-surpriză) și-am decis: în primul rând, să fie țărmul estic, că are mai multe plaje cu nisip față de cel vestic (pentru 4 zile n-avea rost să ne mai cărăm în bagajul de mână papucii de apă, am decis că vom accesa exclusiv plaje cu nisip); în al doilea rând, să fie cam pe la jumătatea insulei, să ajungem ușor în orice direcție am dori.

Când citesc/văd foto din insule în care n-am mai fost, se întâmplă să-mi cadă cu tronc câte un loc anume și să zic: gata, aici ne cazăm când va fi să fie! Câteodată chiar îmi iese, precum s-a-ntâmplat cu Paleokastrița în Corfu. Cât despre Rodos, m-a vrăjit întotdeauna imaginea orașului vechi Lindos cocoțat pe un vârf de stâncă, visam să-mi beau cafeaua dimineața cu acest tablou fabulos pe fundal! Evident, n-am găsit nicio locație care să îndeplinească acest criteriu din simplul motiv că așa ceva nu există! Romanticii ca mine e bine să știe (și o să revin asupra informației când voi povesti despre Lindos) că priveliștea cu orașul vechi Lindos cocoțat pe un pinten stâncos se vede doar de pe plaja Lindos și, eventual, de pe șosea.

Ca să n-o mai lungesc, din multitudinea de oferte prezentate de amicul booking, am ales Bella Vista Stegna. După toate aparențele, o pensiune micuță, cu doar câteva studiouri, așezată pe o colină cu priveliște frumoasă la mare, cu o mică grădină îngrijită și cu parcare; evident, cu review-ri bune și o notă pe măsură (9.0). Am rezervat o cameră dublă cu balcon și vedere la mare, cu mic dejun inclus, pentru 4 nopți, la prețul total de 304 euro, cu drept de anulare gratuită până cu 7 zile înainte și cu plata la proprietate.

Zborul (operat de mult hulita companie albastră) a decurs lin și fără niciun fel de probleme, pe o vreme minunată. Am admirat din înaltul bolții o bună parte din insulele grecești, încercând să le identific (cu succes parțial) și, după aproximativ o oră jumate, am aterizat pe micuțul aeroport Diagoras, aflat pe coasta nord-vestică, la doar câțiva kilometri de capitală.

La biroul companiei Hertz am mai zăbovit câteva minute până ne-am preluat mașina închiriată, un mic Kia, pentru care am mai decartat încă 425 euro/5 zile (din care 75 euro asigurare full și 150 – garanția pentru combustibil, pe care aveam s-o primim înapoi la 5 zile după întoarcere). Pentru o informare completă, amintesc acum (ca să nu uit) că la sfârșit de iunie 2022, în Rodos, prețul benzinei era în jur de 2,5 euro/litru, iar al motorinei cam 2,3; noi am cheltuit cu benzina în cele 5 zile încă 90 de euro.

Nu ne-am dus glonț la cazare, ci am poposit în capitală. Intenția era de a o vizita sistematic, dar socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Eram treziți devreme, așa că oboseala și mai ales șocul termic (la 11 dimineața termometrele arătau deja peste 30°C, la care se adăuga o zăpușeală de nedescris) s-au dovedit piedici mai redutabile decât estimasem. Am apucat să vedem câte ceva, pe urmă am cedat nervos, dar nu ne-am stresat, deoarece achiziționasem (@maryka, săru’ mâna încă o dată!) bilete combinate, valabile 72 de ore, pentru cele 4 obiective importante. Asta e, ne-om întoarce în altă zi! Așa că, după ce am balotat și ne-am hidratat la o terasă, am luat drumul înapoi spre mașină. Pe urmă, go south, direcția Stegna – 40-45 de minte să fi făcut, cu tot cu scurta oprire la supermarket pentru ceva provizii.

Rodosul e o insulă cu forme de relief diverse, dar munții nu-s foarte înalți și în general situați în mijloc (cu mici excepții). Există o șosea de mare viteză ce înconjoară insula, urmând linia litoralului, din ea se desprind din loc în loc „raze” spre zona centrală. În porțiunea nord-estică, șoseaua asta se comportă ca o autostradă, cu câte 2 benzi pe sens, ocolind o parte din localități. Cu puțin înainte să intrăm în Archanghelos, se face drum spre plaja Stegna, ce șerpuiește, coborând în serpentine mai largi sau mai strânse printre versanți stâncoși arizi, cale de vreo 3 km. Apoi, în dreptul micului port pescăresc, brusc virează la dreapta, separând plaja de unul-două rânduri de construcții scunde, tipic grecești, ce adăpostesc taverne îmbietoare și mici pensiuni cochete; mica stațiune omonimă, cum ar veni.

Am înaintat cu viteză mică până în capătul sudic (plaja are cam 1 km lungime, să zic), am depășit Hotel Porto Angeli (un resort de 5 stele, potrivit ca nuca în perete în acest decor tradițional, idilic), apoi, conform indicațiilor gps-ului, am cotit-o dreapta și iar dreapta, pe un drum ce urcă accentuat, din fericire nu mai lung de 3-400 m. Și gata, am ajuns! De fapt, cam aici se termină drumul, cel puțin ramura asta. Vântul nervos ne amintește că suntem binișor deasupra mării.

Purtasem în avans o scurtă conversație pe WhatsApp cu Fiorella, gazda noastră și anunțasem ora probabilă a sosirii, iar ea ne-a asigurat că ne va întâmpina cu drag. Ceea ce s-a și întâmplat; auzind pesemne zgomot de motor, Fiorella (o tânără drăguță) a apărut din căsuța-recepție și ne-a deschis poarta mare, spre a putea intra cu mașina în parcare. (Nu-i nicio filosofie cu poarta asta, pur și simplu culisează pe șine, nu se încuie niciodată și poți s-o acționezi singur ori de câte ori ai nevoie. Alături se află și o portiță doar pentru acces uman. Iar a doua zi, aveam să constatăm că mai există un pic mai încolo încă o poartă culisantă, pentru parcarea nr. 2.)

După politețurile de rigoare, Fiorella ne-a însoțit spre spațiul rezervat pentru noi, menționând că ne-a făcut un upgrade la o cameră mai mare, lucru de care ne-am arătat impresionați inițial (dar aveam să mă dezumflu un pic la fața locului). Practic, pensiunea cuprinde 2 clădiri dispuse în L, ambele cu câte 2 niveluri, destul de diferite ca aspect; posibil să fi fost construite în etape diferite sau poate au fost inițial 2 proprietăți care s-au unit. În fine, n-are prea mare importanță, deoarece toate unitățile de cazare au vedere la mare, cele din dreapta fiind direcționate frontal spre plajă, iar cele din stânga spre promontoriul ce delimitează capătul sudic al acesteia. În mod sigur, rezervasem o cameră în prima clădire, căci îmi plăcuse cum se vedea plaja pe toată lungimea ei, dar fuseserăm relocați în cealaltă, mi-am dat seama când am ieșit pe balcon; n-am comentat, mi s-a părut un amănunt prea puțin semnificativ.

Am avut așadar studioul 114, la etajul clădirii din stânga. Toate camerele sunt dispuse în linie, se intră din spate, dintr-un coridor comun descoperit, iar la cel de la etaj se ajunge pe un rând de trepte dispus pe o latură (capătul opus terminându-se cu un balconaș de unde se văd frumos plaja și împrejurimile). Pereții sunt văruiți în crem, ușa e roșie (spre deosebire de cealaltă clădire, alb-albastră, în stil tradițional grecesc), mereu trebuia s-o ținem bine când o manevram, căci se făcea un curent îngrozitor din cauza vântului nervos.

Spațiul interior începe cu un holișor, pe peretele drept este montată chicineta, iar în stânga se face ușa spre baie. În față, printr-o boltă decupată în perete, se intră în încăperea principală. Aceasta are dimensiuni generoase, iar un perete incomplet (în care a fost montat un geam opac, n-am înțeles de ce) o împarte în 2 zone relativ egale, cea de dormit și livingul. Din living se iese pe balcon. Asta în mare; să le luăm la puricat.

Dormitorul conține, desigur, un pat de dimensiuni apreciabile pentru 2 persoane, montat, împreună cu cele 2 noptiere, într-un blat comun. În capetele acestuia se află câte un rând de prize și întrerupătoare, iar deasupra, fixate în perete, veioze-aplice. Salteaua e dintre cele mai bune, lenjeria albă și de calitate, pernele nici prea dolofane, dar nici leșinate, fix cum trebuie. Pe cuvertura-eșarfă dispusă pe diagonală am găsit, frumos aranjate, 2 halate de baie (pe care nu le-am folosit, locația nedispunând de nicio facilitate spa). Deasupra patului, un tablou colorat înfățișând un peisaj marin.

AC-ul era montat sub tavan, tot deasupra patului; chiar a fost nevoie să-l pornim din când în când, chiar și noaptea, și ne-a fost teamă că nu-l vom tolera, dar l-am pus la temperatură mai mare, pe modul „somn” și am dormit foarte bine.

Pe peretele dinspre baie – un dulap uriaș, în mai multe uși, cu numeroase spații de depozitare, iar pe cel din fața patului – o măsuță-birou cu taburet și oglindă, TV-ul cu ecran plat și un suport de bagaje.

Dincolo de peretele despărțitor, în living – o canapea-colțar (posibil extensibilă, n-am cercetat în amănunt) și o măsuță scundă.

Aspect general plăcut, luminos, mobilier în culori deschise (alb-bej), mici pete de culoare ici-colo. Gresie cenușie antiderapantă pe întreaga pardoseală, draperii la fereastra și ușa dinspre balcon. Nu mai știu exact dacă am avut plasă de insecte, însă nici nu-mi amintesc să ne fi supărat insectele în mod deosebit (cred că nu prea aveau spor din cauza vântului).

Balconul este micuț, echipat cu o măsuță, 4 scaune pliabile (deci clar, încap 4 bucăți în acest studio!) și cu o umbrelă de soare. Inițial am zis că le dau o bilă neagră, căci n-am văzut uscătorul pentru rufe, dar ulterior l-am descoperit atașat de peretele exterior, lângă ușa de la intrare. Bună idee; datorită vântului, tot ce agățam acolo se usca mintenaș! În final, mi-a plăcut priveliștea de pe balcon, chiar dacă vedeam mai puțină mare decât vecinii noștri din clădirea alb-albastră. În plus, ne delectam cu grădina frumos îngrijită a pensiunii, iar seara cu frânturi din programul artistic etalat la resortul de 5* de sub noi. Una peste alta, n-a fost rău deloc! ????

Chicineta, deși ocupă un spațiu restrâns, este eficient organizată, compusă din dulapuri așezate pe podea și suspendate, cu numeroase zone de depozitare. Am găsit acolo (prea) suficientă veselă pentru 2 persoane, dar – ca de obicei – cea mai uzitată sculă, în ceea ce ne privește, a fost cana electrică, în care fierbeam apa pentru cafeaua de dimineață. Există și o plită cu 2 ochiuri, n-am avut treabă cu ea. Deasemenea, frigiderul a muncit din greu pentru noi; la venire, în el ne aștepta un pet mare de apă rece, care a picat foarte bine la momentul respectiv. Evident, consumabile pentru spălat vasele la chiuvetă, coș de gunoi, tot ce trebuie.

Baia – nimic special, cele obișnuite: vas de toaletă, chiuvetă, oglindă, cabină de duș cu ușă culisantă. Alte mărunțișuri, gen uscător de păr, prosoape (câte 2 de căciulă plus de ieșit de la baie), hârtie igienică suficientă, flaconașe cu gel de duș și șampon etc.

Totul a funcționat fără cusur, curățenia era la ea acasă, prosoapele folosite ne-au fost schimbate zilnic, lenjeria după 2 zile (o dată au uitat să ia gunoiul de la baie, iar în altă zi să lase prosop de picioare, dar n-a fost bai, am supraviețuit). Baia se aerisește printr-o fereastră ce dă spre culoarul comun de afară, pe care trebuia să avem grijă s-o închidem când deschideam ușa la balcon, altfel se trântea singură, făcând un zgomot înfiorător.

Micul dejun se servește între 8 și 11 într-un loc special amenajat, acoperit cu o copertină, într-un colț al frumoasei grădini; alături, e o clădire cu o singură încăpere, după cât mi-am dat seama – bucătăria. Drept personal – o doamnă pe care am văzut-o episodic (bucătăreasa, am presupus), un domn mai în vârstă, mereu jovial și o puștoaică frumușică-foc, dar cam serioasă. În fiecare dimineață ni se prezenta meniul, din care puteam alege ce dorim în limita a 8 euro de persoană (putea să fie și mai scump, urmând a plăti diferența). Nu era greu însă să te încadrezi în suma asta și să mănânci pe cinste, mai ales dacă renunțai la cafea, așa cum am făcut noi începând cu a doua dimineață. Erau disponibile o sumedenie de chestii dulci sau sărate, precum și băuturi, chiar și alcoolizate. Dacă doreai să servești micul dejun pe terasa proprie, era posibil, dar se aplicau ușoare majorări de preț (ce am pozat eu este meniul „augmentat” , pe care l-am găsit în cameră).

Ne-am simțit excelent la Bella Vista Stegna, aș face aceeași alegere fără să clipesc, dacă ar fi cazul! Eram un pic îngrijorată de ceva comentarii de pe booking referitoare la zgomotul ce vine seara de la resortul de sub noi; n-a fost nimic deranjant, ba chiar pe alocuri ne-a plăcut (muzica), iar în jur de 22 – 22:30 oricum totul se termina (până și vântul se potolea ????). Desemenea, unii se plângeau de distanța până în stațiune. Noi am parcurs-o în prima zi pe jos, se fac cam 10-15 minute la coborâre, un pic mai greu e la întoarcere, așa că mai adăugați încă jumătate pe-atât; nimic de speriat, în tot cazul! În serile următoare ne-am dus cu mașina, așa a vrut Tati, pentru a-și menaja un genunchi cam suferind.

Stegna, vă spuneam, nu-i cine știe ce stațiune – micuță, dar drăguță, exact pe gustul nostru (și al celorlalți turiști, în marea lor majoritate nemți, italieni și francezi). Sunt 2-3 supermarketuri (nu le-am vizitat, ne-au ajuns micile cumpărături din prima zi) și o sumedenie de taverne, una mai îmbietoare ca alta! Am testat și noi vreo 2, voi povesti la momentul respectiv; a, plus încă una „cocoțată” , de la pensiunea noastră încă vreo câteva sute de metri pe drumul din stânga – foarte, foarte bună și cu o priveliște de vis.

Plaja Stegna este nisipoasă în mare parte, dar și cu ceva bolovani ici-colo. Are porțiuni organizate alternând cu altele libere, se pot practica sporturi de apă, iar din micul port se organizează excursii pe mare la Lindos, precum și pentru pescarii împătimiți. Într-adevăr, Stegna are o poziție minunată pe insulă, se ajunge relativ ușor oriunde, am fost foarte inspirată să ne stabilim baza aici.

Mic dejun excelent, la alegere.

Toate studiourile/apartamentele au vedere frumoasă la mare.

Un pic de zgomot seara de la resortul de dedesubt, dar nimic de speriat.

---

VIZUALIZĂRI: 937 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI