La Stuf - o experiență peste medie

TIPĂREȘTE

Venind dinspre Nessebar, a început să ne fie foame cam după ce am trecut granița. Unde mâncăm?! Păi, hai să fie Poarta Apelor, să nu ne-abatem prea mult de la șosea. Pentru cine nu știe, Poarta Apelor este un restaurant cu specific marin (logic!) situat pe plaja dintre Eforii, mai aproape de Sud decât de Nord. Am mâncat deseori acolo și am fost mulțumiți; deși prețurile nu-s prea prietenoase, preparatele au fost mereu gustoase și proaspete.

Doar că între timp s-a schimbat schimbarea și noi habar n-aveam despre acest aspect. Mergeam cu Waze (nu că n-am fi știut drumul, mai mult pentru avertizări) și, spre surprinderea noastră, Waze nu ne-a direcționat spre drumeagul ce se face imediat după ieșirea din Eforie Sud, așa cum știam, ci ne-a pus să mai mergem vreo 800 m și apoi s-o cotim dreapta... peste bordură! Am făcut mărunt din buze și-am continuat tot înainte. (Aveam să aflăm peste câteva săptămâni cum stă treaba. Drumul de acces fiind foarte îngust, au făcut sens unic, se intră prin Eforie Nord – la sensul giratoriu faci dreapta și iar prima la dreapta pe Str. Mării – și se iese pe la Sud. Deci, dacă vii din sudul litoralului trebuie să te întorci cam 2 km, ceea ce face Poarta Apelor o variantă nu prea prietenoasă).

În fine, reconfigurare de traseu. Și totuși, noi unde mâncăm?! „Las’ că știu eu un loc!” îl aud pe Tati. Nu știu cum, dar el știe locuri peste tot... La giratoriul de la intrarea în Eforie Nord făcurăm dreapta, pe urmă stânga, încă puțin și... gata, am ajuns! M-am uitat nedumerită în jur – mai mult șantier decât stațiune estivală; unde m-ai adus, Tati?!

Am lăsat mașina, am mai făcut câțiva pași pe jos și am zărit-o: Cherhanaua La Stuf. Mie, una, numele nu-mi spunea absolut nimic, dar Tati jura că nimerise aici cu nu știu ce ocazie și mâncase chestii comestibile, fără niciun fel de urmări neplăcute. Am aruncat o privire pe GoogleMaps și am remarcat nota 3,9/vreo 900 de recenzii; noi alegem, în general, mâncătorii cu peste 4. Hai, că 3,9 nu-i departe de 4 (asta a fost vocea din stomacul meu), așa că am decis să-i dăm o șansă.

Cherhanaua La Stuf se află chiar pe plaja (mult lățită) din Eforie Nord, în extremitatea sudică a stațiunii-șantier. Este compusă dintr-o clădire scundă cu acoperiș de stuf (ar fi fost culmea să fie alcătuit din altceva!) și o terasă ușor curbă, cu 2 rândui de mese și băncuțe de lemn. Deci aspect rustic, plăcut. Rândul exterior este protejat de soare/ploaie cu o copertină, iar cel interior cu ajutorul unor umbrele uriașe. Se cam înnorase și se pornise un pic de vânt când am ajuns noi, țin minte că m-am repezit la mașină să-mi iau jacheta, dar până la final norii aveau să înceapă a se destrăma și temperatura să devină din nou prietenoasă.

Am primit repejor meniuri, am remarcat oferta bogată, obișnuită acestui tip de restaurante: aperitive, supe/ciorbe, feluri principale – majoritatea pe bază de pește și fructe de mare, dar și cu alte tipuri de carne. Și deserturi, și băuturi de toate felurile. Noi am ales pentru început un pahar de bere (9lei) pentru mine și o limonadă (14 lei) pentru șofer, apoi borș pescăresc (24 lei), plachie de crap (46 lei) și zargan la grătar (46 lei). Pe urmă am vizitat toaletele, pe care le-am găsit înăuntru și absolut corespunzătoare.

Băuturile le-am primit rapid și am început a le degusta, savurând în același timp decorul în care ne aflam. Nu sunt o mare fană a acestei stațiuni, care mi se pare un talmeș-balmeș și un veșnic șantier și nici a plajei lățite, cu șezlonguri-sardeluțe, dar îmi place mereu să stau în aer liber și să zăresc (măcar) marea cea mare... Am primit și echipamentul complet pentru servit masa, tacâmuri ambalate într-un fel de huse de hârtie personalizate, olivieră cu de toate (ulei, oțet, sare, piper, scobitori), un suport cu șervețele.

Borșul îl poftise Tati, dar am gustat și eu un pic, a fost bun peste medie, presărat cu verdeață din belșug, mi-a plăcut. După un timp rezonabil, am primit și felurile principale, care arătau bine și, la fel, ne-au satisfăcut papilele gustative, burticile și... inimile. Ambele au fost însoțite de mămăligă caldă, de lămâie și, în plus, plachia de un ardei iute, iar zarganul de un bol cu mujdei. Bun, n-am ce comenta, am lins farfuriile.

Desert n-a mai încăput la final, dar șoferul a dorit să-și consolideze vigilența cu un espresso (8 lei). Am plătit cu cardul și nota a totalizat 147 lei. Absolut ok.

După masă am făcut câțiva pași pe plajă, că nu puteam să nu salutăm marea! Și pe digul din apropiere, de unde am pozat plaja de-o parte și de alta. Amintirea cea mai pregnantă rămâne extraordinara paletă coloristică a mării, în niște nuanțe delicate, lăptoase și felul cum se contopea cu aceea a cerului, că la un moment dat nu-ți mai dădeai seama unde se termină una și unde începe celălalt...

A fost bine la Cherhanaua La Stuf, recomand. Mai ales la început/sfârșit de sezon, când nu-i aglomerat, locul are un farmec anume.

---

VIZUALIZĂRI: 2023 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI