Hisarya — ape termale și ruine romane

TIPĂREȘTE

Orășelul-stațiune Hisarya are o istorie veche și zbuciumată. Arheologii au găsit urmele unei așezări preistorice pe care au datat-o sec. 5 î. Hr., au venit apoi tracii în sec. 4-3 î. Hr., pe urmă romanii. Prădată și arsă de goți în sec. 3 d. Hr., micuța cetate, renumită deja pentru apele termale cu beneficii terapeutice, are un moment de declin până în anul 293, când însuși împăratul Diocletian o vizitează. Încântat de ceea ce găsește, acesta o ridică la rangul de oraș, căruia-i oferă și augustul său nume: Diocletianopolis. Urmează un adevărat reviriment, sunt anii când se construiesc în ritm alert străzi, clădiri și băi publice, un amfiteatru, toate fortificate așa cum se cuvine.

Cetatea atinge apogeul dezvoltării sale în sec. 5-6, perioadă după care construcțiile romane își perd treptat din importanță și apar cele specifice Imperiului Bizantin, printre care numeroase așezăminte religioase. Încet-încet, din cauza repetatelor raiduri ale migratorilor, așezarea se deteriorează și decade ca importanță, păstrându-se încă destul de bine relicvele romane. Este motivul pentru care, în timpul stăpânirii otomane, aceasta capătă un nou nume: Hisar (însemnând „cetate” în limba arabă). În zonă aveau să se dezvolte numeroase nuclee de rezistență anti-turcă, pe care ocupatorii le-au sfărâmat rând pe rând, localitatea devenind din ce în mai neînsemnată. Începe să se repopuleze din nou și să fie reapreciată pentru izvoarele termale abia în sec. 17.

În prezent, Hisarya este o importantă stațiune balneo-climaterică, fiind vizitată în fiecare an de mii de turiști, atrași de beneficiile sale incontestabile: cele 22 de izvoare termale (16 naturale și 6 forate) folosite în tratarea și ameliorarea unei game largi de afecțiuni; ruinele romane (printre cel mai bine conservate din Europa!) și, nu în ultimul rând, microclimatul particular, cu ierni blânde și veri răcoroase, peste 280 de zile însorite pe an și – fenomen ciudat și greu explicabil – absența totală a ceții, indiferent de condițiile meteo. În plus, Hisarya este un oraș ecologic, fără industrie, cu întinse parcuri și zone verzi. La dispoziția vizitatorilor stau numeroase spații de cazare, de toate categoriile și pentru toate buzunarele, baze de tratament, restaurante și cafenele, dar și un modern parc acvatic.

Toate acestea ne-au atras și pe noi, făcându-ne să-i dedicăm Hisaryei 2 zile și jumătate. Ca să fiu cinstită, vizitarea obiectivelor turistice nu ne-a luat mai mult de câteva ore, deci, dacă n-aveți timp prea mult la dispoziție, chiar și o jumătate de zi este de ajuns; restul, pentru atmosferă și aprofundare, sau pentru alte obiective din împrejurimi... În fine, haideți să încerc să detaliez!

Am ajuns după-amiază târziu, prinseserăm o repriză sănătoasă de ploaie pe drum (bine că ne-a iertat la Damascena ????). Cu siguranță norul se revărsase și peste Hisarya, căci am găsit străzile ude și încă mai picura finuț când am coborât din mașină în fața hotelului. Ne-am cazat și-am pornit să ne familiarizăm cu împrejurimile, luând cu noi o umbrelă (ce avea să se dovedească inutilă).

Am coborât în parcul Momina Salza pe niște trepte cam deteriorate ce se fac chiar din fața hotelului nostru, C Comfort (evident, asta-i doar una din căile de abord, cea principală, aflată pe latura nord-vestică, beneficiază de niște scări mult mai impozante). Numele parcului (în traducere „Lacrima Fecioarei” ; pe GoogleMaps îl găsiți și ca „Lilly of the Valley” ) vine de la izvorul omonim captat ce se găsește în inima lui, unul din cele 3 cu apă bună de băut (celelalte se folosesc doar pentru cure externe), cu o temperatură de 41°C, util în tratarea afecțiunilor gastro-intestinale, dar nu numai.

Aveam să trecem pe lângă el în repetate rânduri și mereu era coadă; turiști și localnici echipați cu tot felul de recipiente așteptau cuminței să se elibereze una din „gurile” prin care curge permanent, în debite diferite, apa binefăcătoare! Mă gândesc că într-adevăr merită efortul, căci, pe lângă timpul petrecut lângă izvor, urmează lungul drum prin parc, până la cea mai apropiată parcare!... (Așa că în ultima zi, chiar înainte de plecare, ne-am abătut și noi într-acolo să ne umplem 2 pet-uri, măcar apă de băut pentru drum să avem; și da, după ce s-a răcit, a fost excelentă).

Tot în parcul Momina Salza se găsesc cele mai importante relicve romane, oarecum grupate: băile romane, amfiteatrul, ruinele unei clădiri rezidențiale și, un pic mai departe, un mormânt roman. Băile și mormântul sunt amenajate în scop turistic și se vizitează, există un bilet combinat ce include și Muzeul Arheologic, care se află în afara parcului, la o distanță de 10-15 minute de mers pe jos. Noi le-am prins închise în prima seară, dar aveam să le abordăm a doua zi dimineață. Totuși, a fost bine că ne-am dus până la casa de bilete de la băi, acolo era un afiș mare de unde am aflat program și costuri. Pe urmă ne-am continuat plimbarea prin parc (care arată mai degrabă ca o pădurice) în direcția Mormântului Roman, până la care n-am mai ajuns, imaginându-ne că, de asemenea, l-am fi găsit închis.

Din loc în loc ne-au întâmpinat vechi ruine romane, neinscrpiționate în niciun fel, spre deosebire de restul (probabil clădiri mai puțin importante), dar bine conservate. Sincer, aveam să ne minunăm continuu cât de bine păstrate au fost aceste ziduri și cum n-au fost ele distruse de-a lungul timpului pentru ca materialele să fie refolosite, așa cum s-a întâmplat în majoritatea locurilor... Un fenomen pe care nici istoricii nu și-l explică, așa că luăm și noi lucrurile ca atare și ne bucurăm de bogata moștenire pe care am primit-o!...

Am ieșit din parc pe lângă zidul sudic. A propos de zidurile fortificației: și ele s-au păstrat aproape integral (abia ici-colo mai vezi câte o bortă), pe tot perimetrul fostei cetăți, însumând 2327 m, cu înălțimi de până la 11 m! În plus, s-au păstrat și vechile porți de intrare în oraș; cea vestică era chiar lângă hotelul nostru, dar cea mai mare și mai reprezentativă pentru Hisarya (o veți găsi în toate materialele de promovare) este Poarta Sudică, numită și „a cămilelor” datorită celor 2 „cocoașe” ce o împodobesc, de-o parte și de alta a deschiderii superioare. Dealtfel, fusese primul artefact ce ne întâmpinase cu vreo oră în urmă, deoarece șoseaua trece pe sub impresionanta ei curbură.

Am stat și-am pozat-o din toate unghiurile, am admirat măiastra îmbinare de cărămizi roșiatice și piatră albă, apoi am intrat din nou intra muros. Dincolo de poartă, șoseaua pentru mașini o cotește brusc în dreaptea, iar cea din față devine pietonală, cel puțin în weekend (era sâmbătă). Am străbătut-o agale, e umbrită de copaci seculari, pe stânga se fac alei către parc, alternativ cu case frumoase (interbelice?! după stil); din păcate, unele lăsate de izbeliște, aflate în diferite grade de degradare. Acolo unde se termină parcul se află Colonada, cu alt izvor important, înconjurat de oameni cu recipiente bune de umplut.

În imediata apropiere este fântâna-simbol a orașului, având în centru statuia de bronz a unui nud de fată, iar pe margini un frumos mozaic din pietre alb-negre-roșii. Voi atașa o poză la final, total neinspirată (scuze!). Poate vi s-a întâmplat: treci în mod repetat pe lângă cel mai tare obiectiv, îl pozezi de zeci de ori și în final constați că toate pozele-s de kko... Dar, dacă vă uitați cu atenție, veți vedea că fecioara ține, pe mâinile ridicate deasupra capului, un platou.

La început n-am înțeles, pe urmă am citit legenda Fecioarei din Hisarya. Se spune că pe vremea ocupației otomane beyul turc s-a îndrăgostit de o frumoasă localnică. Aceasta nu i-a împărtășit nicicum sentimentele, dar beyiul era puternic și a dispus ca fecioara să devină slujitoarea sa personală. În plus, pentru a o umili, la o petrecere a pus-o să servească dulciuri și fructe prietenilor săi... în costumul Evei. Fata s-a conformat, dar, după ce talerul a fost golit, l-a trântit cu putere în capul stăpânului, omorându-l pe loc pe acesta. Evident, au existat urmări, fata fiind condamnată la moarte prin ardere. Înainte ca flăcările s-o cuprindă, două lacrimi s-au prelins din ochii săi și – desigur – s-au transformat în vindecătoarele izvoare ale Hisaryei... Frumoasă și tristă poveste...

Aici ne-am încheiat plimbarea în prima seară. De fapt, pe una din terasele din vecinătate, dar asta e o altă istorie...

A doua zi dimineață am luat-o de la capăt, cu elan. Mintenaș ne-am prezentat la casa de bilete de la Thermele Romane, de-acum știam drumul cu ochii închiși. Programul de vizitare este 9:30-18 (cu pauză de prânz 13-14) din apr până în oct, în rest 9:30-16:30 (pauză 12-13). Biletul costă 5 lv/adult, 3lv/pensionari și studenți, 10 lv/familie (2 adulți + 1 copil sub 16 ani). Precum vă spuneam, se poate lua bilet combinat pentru cele 3 atracții, scutind timp și bani: 10 lv/adult, 6 lv/student sau pensionar, 20 lv/familie. Biletul combinat este valabil 7 zile, deși nu prea văd rostul, noi le-am vizitat pe toate în maxim 3 ore. În fine, să zicem că ești „la băi” și ai programul foarte încărcat cu tot felul de proceduri și vrei și tu din când în când să evadezi puțin... în istorie...

Ce mi-a plăcut maxim a fost că oamenii, promovându-și valorile, încearcă s-o facă la nivel de secol 21! Adică poți descărca diverse aplicații (Hisarya Tour Walk sau Hisar Heritage; ultima doar în limba bulgară, deocamdată) care te vor face să călătorești în timp și să afli o sumedie de lucruri despre vremurile trecute și despre artefactele descoperite în siturile arheologice. Tati și-a descărcat prima aplicație, una din doamnele de la casa de bilete (cea tânără, care vorbea bine engleză) i-a arătat cum funcționează și chiar ne-am distrat în cursul vizitei ce-a urmat! În sensul că din loc în loc sunt niște tăblițe și trebuie să scanezi QR-ul respectiv și imediat îți apar holograme pe care altfel n-ai cum să le vezi și o voce îți povestește tot felul de chestii! Tare, ce să zic?!

Altfel, ruinele nu-s foarte întinse și cu nimic diferite față de altele de acest gen pe care le-am mai vizitat (îmi vin în minte, rapid, cele din Varna, care ocupă o suprafață mult mai mare). În afara lor, în parc, în capătul nordic, aveam să descoperim mai apoi un panou informativ foarte bine construit, cu explicații, poze și reconstituirea întregului complex. Mi-a plăcut că 2 sau 3 bazine încă erau pline cu apă azurie (și călduță, cred; mai că-ți vine să...), iar locul frizelor decorative fusese înlocuit cu copii „conforme cu originalele” pe care aveam să le vedem mai târziu la Muzeul Arheologic.

Asta a fost cu băile romane... Pot să amintesc și de context: iarba verde, macii roșii, aerul pur, cerul încă limpezindu-se după ploaia din ziua precedentă... lipsa aglomerației. Memorabil!

Am depășit mai apoi izvorul captat Momina Salza (pe care deja l-am amintit), precum și ruinele fostului amfiteatru (îs una lângă alta) și ne-am continuat plimbarea, pe potecă, prin pădure. Am depășit și joncțiunea cu zidurile sudice (pe unde am părăsit parcul cu o seară înainte), am coborât câteva trepte, conform indicatorului: spre Mormântul Roman. Încă 5 minute, un pic de urcat la loc și gata, am ajuns.

Este cel mai impresionant dintre cele 5 asemănătoare descoperite în Hisarya. Pare să provină din a doua jumătate a sec. 4 și, datorită dimensiunilor și bogăției decorațiunilor, se crede că a fost construit pentru o persoană importantă (căpetenie de oști sau administrativă). În prezent se află într-o poieniță înconjurată de bănci, iar în tumulul în care este săpat s-a creat o intrare artificială ce conduce într-o antecameră în care l-am găsit pe tânărul custode. I-am arătat biletul, ne-a pus o ștampilă pe el și ne-a invitat să vizităm.

Practic, se coboară câteva zeci de trepte amenajate, printr-un tunel îngust (aviz claustrofobilor), la capătul căruia te așteaptă camera mortuară, de formă rectangulară, cu tavan înalt, boltit. N-ai voie să pășești înăuntru, însă poți admira totul foarte bine „din prag” : mozaicul superb, alcătuit din pietricele albe, gri și roșii, formând modele geometrice, urmele de desene murale florale (simbol al vieții de apoi și al Paradisului etern), cele 2 lăcașe laterale (fiecare pentru câte un sarcofag) și cele 6 nișe dispuse simetric (destinate ofrandelor). Este unul dintre cel mai bine conservate artefacte de acest gen din zonă.

Am căutat apoi Muzeul Arheologic pe hartă, am descoperit mai multe trasee ce ne-ar fi dus acolo, am preferat să ne întoarcem prin parc până dincolo de băile romane, să urcăm scările spre Colonade, să traversăm strada principală, să înaintăm încă puțin și să facem dreapta, pe următoarea străduță. În cale am întâlnit Policlinica Municipală, ne-am mirat ce pustie-i, apoi ne-am amintit că-i duminică.

Muzeul Arheologic este adăpostit într-o casă cu un singur nivel și mai multe corpuri formând un L. Curtea e plină de flori și pisici și sunt și câteva băncuțe pe care să te relaxezi. De jur împrejur sunt aranjate tot felul de artefacte, gen resturi de conducte ceramice, plăci comemorative sau amfore uriașe. De fapt, e un muzeu mai complex, căci în afară de partea arheologică, mai există o secțiune dedicată pietrelor prețioase și semiprețioase și un mic muzeu etnografic. Toate mi-au plăcut mult, exponatele sunt însoțite de explicații și fotografii, precum și reproduceri ale câtorva clădiri istorice importante.

Și aici viitorul își dă mâna cu trecutul (sic!), în sensul că aceia care doresc au la dispoziție aplicația interactivă Adventure to Archeology, în care, timp de 30 de minute, pot învăța despre ceea ce presupune activitatea de arheolog, restaurator sau muzeograf; practic, cu ajutorul ochelarilor speciali VR, poți participa la descoperirea, restaurarea și expunerea artefactelor arheologice. Iar cei ce termină jocul cu succes primesc și un certificat! ???? Noi nu ne-am jucat, doar ne-am preumblat printre vitrine pline cu exponate, am admirat și fotografiat și am încercat să înțelegem mai bine locurile în care ne aflam.

Dimineața nu se terminase încă, deci mai era timp de explorat... După un scurt popas pe una din băncile înconjurate de trandafiri, timp în care am studiat din nou harta, am decis: hai să vedem și partea nouă a orașului. Bine, partea nouă din orașul turistic, că altfel Hisarya chiar e mai mare de atât... Din dreptul policlinicii am ținut-o tot înainte, se vedeau deja fostele ziduri de apărare. Le-am depășit printr-o spărtură și am intrat în alt parc. Am virat stânga, pe alee, paralel cu zidurile, apoi dreapta, pe niște scări ce coboară, am traversat un podeț peste un pârâu și am urcat din nou pe alte trepte. Gata, iată-ne în „cealaltă Hisarya” !

Cea plină de hoteluri de 3 și 4*, cu baze de tratament moderne și zeci de piscine termale, cu restaurante și (alte) izvoare terapeutice și cu... Centru de Informare Turistică. Unde am intrat și am admirat mica expoziție de recipiente pentru ape minerale, dar și reproducerea unui interior urban de început de secol 20. Și de unde ne-am aprovizionat cu hărți și câteva broșurici despre obiective din împrejurimi.

Vis a vis, există omniprezentul spot I ❤️... (în cazul de față, Hisarya), unde cică e musai să te pozezi, altfel nu poți dovedi că AiFostAcolo! Glumesc, desigur... Nu știu cum se face, dar mie nu-mi iese niciodată. Adică înțeleg să te pozezi, dar să nu trebuiască să aștepți juma de oră să se elibereze ringul... Vă jur: să zicem că locul e liber, îl ginesc de la distanță; dacă doar mă gândesc să mă îndrept într-acolo, să fac și io o poză, imediat se găsește altcineva care să mi-o ia înainte și care să-și dorească nu o poză, ci un adevărat album foto! Ei, și io atâta răbdare n-o să am nicicând! Deci poză cu mine și cu I ❤️ Hisarya n-o să vedeți! ????

Totuși, am traversat pentru că am zărit niște ruine; e vorba de vechea basilică creștină timpurie (sec. 4-5). Conturul s-a păstrat perfect, precum și bazele coloanelor de piatră, aproape că te poți teleporta, cu gândul, în epoca aceea... Puțin mai în față se află unul din cele mai importante izvoare captate din Hysaria (al treilea cu apă potabilă după Momina Sulza și cel de la Colonade) – Izvora na Mladostta (Izvorul Tinereții); și aici era coadă la bidoane. Noi am mers mai departe, în dreapta parc, până la capătul străzii, ce se înfundă într-un complex cu intrare limitată. De fapt, strada o cotește în dreapta (aveam să o parcurgem a doua zi în drum spre Therme di Hisarya), dar noi ne-am întors prin parc, descoperind încă 2 izvoare. Evident, după atâta „muncă” , se cerea neapărat popas de hidratare pe o terasă superbă (dar și asta e o altă poveste, pentru altă zi)...

... Ce să vă mai zic despre Hisarya?! Poate doar 2 cuvinte despre biserica ortodoxă Sf. Pantelimon (1889), pe care am văzut-o cu ochii noștri. Nu în interior, că era închisă, doar pe dinafară. Se află în centrul vechi, aproape de hotelul în care am fost cazați și de alt restaurant ce ne-a încântat (da, ați ghicit, altă poveste...). Și mai aproape de C Comfort este moscheea, nu știu dacă o mai fi funcțională. Hisarya (incluzând cartierele Verigovo, Momina Banya și Miromir) mai are încă 2 biserici ortodoxe (Înălțarea – 1883 și Sf. Dumitru – 1882) și 2 catolice (Sf. Petru și Pavel – 1882 și Sf. Familie din Nazaret – 2005).

... Și mult, mult farmec, pe care vă invit să-l descoperiți!...

---

VIZUALIZĂRI: 1050 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI