Breb, un sat de poveste

TIPĂREȘTE

La începutul lui iulie am poposit în satul Breb (vezi impresii) despre a cărui existență nici măcar nu știam în urmă cu o săptămână.

Hotărârea de a vizita Maramureșul a venit cumva brusc. Ne uitam la știri sâmbătă dimineața. Una din ele era despre un străin care a vizitat satul Sic de care s-a îndrăgostit iremediabil. Drept urmare, a cumpărat o casă în zonă și s-a mutat în România. Și atunci ne-am hotărât că vom vizita o zonă cu tradiție. Și ce poate fi mai tradițional decât Maramureșul?

Căutând obiective turistice în zonă am dat peste un articol care punea Brebul pe o listă de obiective musai de văzut. Și așa am ajuns în Breb.

Orice excursie în Maramureș e o întoarcere în timp și o întoarcere spre suflet. Cele două zile petrecute în Breb au fost o experiență minunată, pe care am repeta-o oricând. Pe bună dreptate a fost inclus în top 10 al celor mai frumoase sate din România. Deci, ce mi-a plăcut mie în Breb?

În primul rând au fost plimbările lungi pe ulițele neasfaltate ale satului în căutarea căsuțelor și a porților tradiționale. Departe de a fi un neajuns, ulițele neasfaltate adaugă un plus de farmec satului. S-au construit foarte multe pensiuni dar și acestea păstrează detalii tradiționale iar unele te întâmpină cu porți de lemn de-a dreptul impresionante. (și costisitoare. O astfel de poartă poate costa 15-20.000 de euro.) Ne-am simțit ca niște copii în căutarea comorilor.

Sunt atâtea lucruri care îți atrag privirea, de la stilul tradițional specific la mici detalii cum ar fi o păpușica într-un geam, sanii atârnate de pereții grajdurilor, modelele atent lucrate în lemn. Printre obiectivele ce merită vizitate se numără biserica veche de lemn, biserica greco-catolică și cea ortodoxă, cu o poartă și o surla impresionante.

Însă ceea ce face experienta cu adevărat minunată sunt oamenii. Săteni și turiști se salută pe drum cu bunul simț caracteristic omului de la țară. Am simțit că suntem parte din comunitatea satului. În plus, gazdele se străduiesc să pună pe masa oaspeților bucate cu gust și nelipsita horinca. E lăudabilă și hărnicia morosenilor. În ciuda căldurii dogoritoare, sătenii își vedeau de treburile lor la câmp sau la animale.

Nu am putut să nu remarc liniștea. În orice direcție mergeam, singurele sunete pe care le auzeam erau câte un lătrat sau ciripit de păsări.

În plus am băut cea mai bună apă scoasă direct din fântână, un gust care nu se compară cu nicio altă bautură într-o zi torida de vară.

Duminica dimineața a fost o adevărată încântare să vedem femeile gătite în straie tradiționale mergând spre biserică. E ceva aparte în felul în care morosencele poartă costumul tradițional. Respect pentru tradiție, mândrie și nu în ultimul rând cochetărie. Am aflat mici trucuri: costumul trebuie purtat cu pantofi cu toc neapărat iar părul trebuie tapat astfel încât naframa să se așeze bine.

Recomand din tot sufletul acest loc, chiar merită să petreci măcar o zi în acest colțișor de rai.

În apropiere se află Sighetul, Mănăstirea Bârsana.

---

VIZUALIZĂRI: 1180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI