Casa Roman de la epavă

TIPĂREȘTE

Am găsit Casa Roman uitându-mă aiurea pe net. Mi-a plăcut în mod special locația respectiv este exact pe malul mării, într-o zonă retrasă, în nordul satului de vacanță Costinești.

N-am mai fost în Costinești de o veșnicie, de peste 20 de ani. Cred că era 2001. Aveam cazare în curtea unui om, la cort, sub niște pomi fructiferi. Zilnic mă dispera groaznic un tânăr bezmetic cu o claie de păr ondulat și cu alură de artist care își freca dinții sonor, câte 20 de minute pe ceas, în fiecare dimineață, cu o perie, la o chiuvetă exterioară lipită de peretele casei. Era cool la cort dar asta mă scotea din sărite. Am stat mai multe zile. Într-una din zilele astea am mers să vedem Vama Veche. Era prima oară în viața mea. Nu știam ce-i aia.

Era o zi mohorâtă, cu cer acoperit. Soarele nu se vedea. Am ajuns pe plajă, în Vamă, unde se descurca fiecare cum putea cu starea vremii. Cei mai mulți aveau jachete pentru că nu era prea cald dar prima scenă de care am avut parte în Vamă a fost ceva ce nu mai văzusem înainte și, cu siguranță, niciodată după. Doi tineri se hârjoneau pe plajă și foarte firesc că doar erau în vacanță. Chestia e că el era aproximativ îmbrăcat în timp ce ea era goală pușcă. Plaja era relativ populată de pâlcuri – pâlcuri de turiști, stând ca la picnic și destul de îmbrăcați în timp ce micuța Iulia țopăia fericită, fără nici o grijă, aproape hărțuindu-și prietenul anost. Priveam scena cu ochii bulbucați de uimire, de la mică distanță. Îmi părea ireal ce văd: toți oamenii aceia liniștiți și pacifiști care n-aveau nici o treabă cu nimeni și-și vedeau de picnicul lor imperturbabil.

Punctul culminant a fost, însă, când au apărut părinții Iuliei, cu jachetele cu glugă, încheindu-și fermoarele până la bărbie și informând-și fiica țopăitoare că următoarea oră vor fi de găsit la terasa aia: arătau ei cu mâna direcția.

Primeam siderată: cum? Tu, copilă adolescentă, țopăi maxim dezbrăcată pe lângă amețitul tău, în fața tuturor, nimeni nu se miră iar părinții, apăruți de nicăieri, te informează unde să-i găsești după ce te saturi de țopăit pe plajă. Nu mai văzusem așa ceva. Și nici nu aveam să mai văd vreodată.

Aia a fost ultima vacanță în Costinești. De atunci, Vama scria pe mine. Cum începea sezonul de vară, aruncam un cort în rucsac și fix pe plaja din Vamă mă găseai. Sufeream de un fel de nihilism apatic.

După o vreme, însă, după ani de zile, am ajuns la un fel de saturație. Scotocisem deja toate cotloanele din Vamă și asistasem la multe transformări. Când, deja, s-au schimbat atât de multe lucruri încât nu prea mai recunoșteam nimic din ce găsisem prima dată, m-am întors, din nou, în Costinești.

Și iată, Casa Roman. În timp ce Vama se zbătea nevrotică între parâme și prețuri prohibite, eu mă relaxam liniștită, în pace, pe terasă la Casa Roman.

Am avut 3 nopți de cazare, luate pe bk, plătite prin aprilie, am și uitat când, cu ceva reducere oferită de site, 405 lei la unitatea de cazare, 372,60 lei tras din contul meu, început de sezon, loterie curată, poate să fie soare, poate nu. Oricum, și dacă plouă, la mare e frumos și, în orice caz, n-are cum ploua non-stop.

Un mare plus este că locația are și restaurant și chiar dacă mai plec prin altă parte, e confortabil să pot servi masa la locație, fără multă bătaie de cap, la începutul zilei sau la întoarcere de la plimbare.

Costinești ul l-am găsit cuminte și senin. Deși e sat și a existat înainte să fie turism, s-a dezvoltat așa frumos că toate casele au devenit pensiuni.

Am citit multe critici despre Costinești ul recent – ba că-i haos, ba că nu-i curat. Eu l-am găsit foarte curat și îngrijit, bine organizat. Toate pensiunile au curtea frumos amenajată, cu gazon sau nu, cu ceva mese sau zone pentru odihnă. Restaurante sunt mai puține dar ne-am descurcat și de-asta spun – era bine că puteam servi masa la cazare.

Casa Roman nu e chiar în mijlocul evenimentelor ci este într-o locație mai retrasă și asta mi-a plăcut mult. În nordul localității sunt spații de cazare mai răsfirate, cu mult teren viran între ele. Chiar clădirea de la Casa Roman, eu personal cred că a fost construită direct să fie hotel și nu a fost locație pentru locuit înainte.

Are parter plus două etaje și toate camerele au vedere spre sud cu o priveliște frumoasă unde se vede golful cu centrul plajei din Costinești, drumul de pe faleză și minunată priveliște spre mare pentru că locul cu clădirea e ceva mai sus decât nivelul mării. Spre nord dau toate ferestrele de la baie și e mai rece.

Chiar în dreptul Casei Roman este plajă, aproape de epavă dar până la plajă se coboară un drum bolovănos, în zig – zag, nu prea lung. Zice că e plajă de nudiști. Erau câțiva oameni pe plajă, nu prea mulți, dar toți erau îmbrăcați corespunzător plus, erau mulți copii. Plaja este destul de mică, ne-amenajată, prin nisip mai sunt și pietre, șezlonguri nu – nici vorbă – umbrele nici atât, porumb ioc, bere nic – doar sus, pe faleză, la cazare, la Casa Roman – în schimb e acea pace cum nu găsești într-un loc amenajat. Eu, sincer, găseam starea asta doar în Vama Veche, înainte să devină ce a ajuns acum. Personal, apreciez asta foarte mult dar pare că doar eu. Am avut solicitări să mergem la aglomerație.

Spre sud, această mică plajă se termină repede și nisipul se pierde pe sub bolovanii negricioși masivi, cu aspect de bazalt, cu care s-a sistematizat litoralul. Când se termină nisipul, cucerește limita apei această aglomerare de pietre masive ce continuă astfel până spre centru. Câțiva metri deasupra este o alee betonată care continuă astfel de la Casa Roman până în centru. Din loc în loc sunt scări cu acces către strada cu trotuar înalt și acces auto care este, de fapt, faleza și care tot în centru duce. Dar toată zona de la Casa Roman are un aspect idilic de pace și liniște. Asta mi-a plăcut mult și a contat hotărâtor când am făcut rezervarea.

Strada de acces este asfaltată și continuă spre nord, pe lângă hotelurile răzlețe dintre care, vecinul are aspect de corabie, vopsit albastru palid.

În față la Casa Roman există parcare, și pe partea cu clădirea, și pe partea cu marea.

Curtea cazării are un gard din tije metalice verticale prin care vedem marea, din curte. Terasa este spre drum deci și spre mare. Are un acoperiș permanent, din lemn roșcat închis și câteva mese cu scaune foarte confortabile unde mi-am petrecut multe ore.

Chiar la sosire, primul lucru, ne-am instalat pe terasă și am servit masa. Era puțin după prânz. Doi câini de talie mică ne-au întâmpinat și ne-au ținut companie de-a lungul orelor de relaxare. După o vreme de-am mutat în cameră și, deși am avut intenția să mai ieșim, asta nu s-a mai întâmplat și mare parte din după-amiază am dormit. A fost relaxant.

Camera este extrem de reconfortantă, cu gresie ivoire pe jos, pat dublu și un fel de canapeluță foarte cochetă pentru relaxare dar care a devenit, în final, pat de o persoană foarte comod. Evident, are cele de trebuință: baie, dulap bine organizat cu 5 rafturi și zonă de umerașe, TV, frigider mic, cuier, noptiere, o masă lângă canapeluță, tot ce trebuie. Are și aer condiționat.

Chiar m-am simțit extrem de bine acolo. Nu știu ce vibe are locul dar trage la relaxare. În fața ferestrei mari aveam un copăcel tinerel ce adia în foșnetul brizei marine și îmi dădea o stare de confort.

Accesul în camere se face dintr-un balcon lung, comun, pe toată lungimea clădirii care are și scaune moi, model taburet, în fața fiecărei camere.

Pe partea cealaltă de curte există clădiri anexe.

La restaurantul locației poate servi masa oricine, venit de pe-afară, fără să fie cazat la locație. Norocul meu a fost că, fiind început de sezon, nu prea era îmbulzeală și am avut parte de liniște. Mai erau turiști dar nu erau gălăgioși. Abia în ziua în care am plecat a năvălit o hoardă gălăgioasă astfel că m-am bucurat că nu-i nevoie să-i suport.

Casa Roman este administrată de familia Roman, doi oameni care mi-s foarte dragi. Cu doamna m-am și împrietenit și e prima dată când se întâmplă asta la o cazare. Am comunicat foarte empatic tot timpul și la plecare am schimbat date, cu mult drag. Apreciez asta. Cum scriam, nu mi s-a mai întâmplat. Am stabilit să mai mergem doar că încă nu știu când. Am întrebat când se încheie sezonul la ei, când închid, și mi-a spus că nu se încheie, că ei sunt permanent la locație și putem veni și iarna. Asta e o veste bună. Chiar mi-a plăcut locul foarte mult și mi-a stârnit și nostalgii, amintindu-mi despre liniștea și confortul de la malul mării, mângâiat uneori de ușoară briză și pacea aia de pe terasă cum nu găsesc în altă parte. Plus, au un vin bun, servit la pahar (6 lei) sau la carafă (1 litru = 30 lei dar se poate comanda și 0,5 litri) care mi-a făcut după-amiezile dulci. Oferta de la bar e mai largă dar eu asta am preferat: alb sec.

Ciorbele erau 20 lei și erau foarte bune, de-ale casei, așa, nu chiar de comerț, dacă înțelegeți nuanța. De-asemenea, serveau felurile variante de grătar și ocazional mai încingem câte un festin. Ziua dinaintea plecării, spre exemplu, am onorat-o cu 5 ciorbe – era foarte bună – 3 la prânz și 2 la cină că mai aveau. Am cerut și ardei iute și am primit la ceșcuță, murat, tăiat felii, cu puțin lichid de la murătură și nu bucată întreagă, cum se obișnuiește – delicios! Cu ceva smântână, ciorba a mers unsă ????...

Am putut plăti cu card, ba chiar am folosit cardul de vacanță. E un lucru bun pentru că sunt multe locuri pe litoral unde nu am putut folosi cardul.

Prezentul articol este scris pentru programul de premii.

Când am făcut rezervarea am informat Casa Roman că am nevoie de factură cu suma de minim 600 lei. Am primit confirmarea imediat iar asta a fost prin aprilie. În iunie, la sejur, totul s-a desfășurat conform celor stabilite. Când am ajuns la locație Domnul Roman ne-a comunicat că tocmai ne aștepta. Doamna Roman ne-a întrebat dacă vrem cameră la parter sau la etaj. Am preferat la parter pentru acces mai facil și a fost bine. O fată tinerică ne-a ajutat cu bagajele deși nu ar fi fost nevoie. La bar și restaurant era un domn pe care îl vedeam acolo permanent și sunt singurele 4 persoane pe care le-am văzut să se ocupe de locație deci – înțeleg eu – e o afacere de familie, bine organizată unde ne-am simțit minunat și vom mai merge. Începutul ăsta de vară, după niște zile mai reci, ne mai încerca tusea dar după cura de aerosoli de la Casa Roman nu mai avem problema asta. După ce ne mai dezmeticim, vom mai merge să ne mai tratăm. Oricând folosește și eu, personal, mă bucur că e accesibil tot timpul anului. Acolo clar am ce face, indiferent de anotimp.

Am primit rapid și cu ospitalitate tot ce am avut nevoie. Oamenii sunt empatici, flexibili, cooperanți. Oferă confort psihic și nu numai.

Condițiile sunt așa cum trebuie să fie dar cel mai mult mi-a plăcut vibe-ul. M-am simțit bine, reconfortant, fără să pot explica de ce. Mult mai bine decât în alte locuri, unele chiar mai elegante. E acolo ceva ce m-a relaxat, mi-a dat liniște și pace. A fost frumos.

Am mâncat foarte bine la locație deși meniul nu este prea diversificat. Mi-a plăcut și ciorba și grătarul și mujdeiul.

Plaja e aproape, e sălbatică și mi-a plăcut să stau acolo. A fost reconfortant pentru mine.

Maxim a fost pe terasă dar și în cameră mi-a plăcut. Am stat acolo cu drag. Am rămas cu gândul la terasa aceea.

---

VIZUALIZĂRI: 528 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI