La revedere Neamt... bine te-am regasit Bucovina!

TIPĂREȘTE

Dupa o noapte dormita in liniste, evident dupa ce nepotica ne-a dat stingerea, ne pregatim de o noua zi de drum, de vizitat cat de mult vom putea. Seara trecuta programasem sa vizitam manastirileSecu, Sihastria, Sihla (aflate pe acelasi drum), manstirea Neamt si Rezervatia de zimbri (situate pe acelasi traseu), Cetatea Neamt, manastirile Voronet si Humor, Evident ca programul, pe parcurs a mai suferit modificari, in sensul ca am amanat pentru altadata (daca va mai fi vreo altadata) manastirile Sihla si Neamt.

Dimineata am gasit mai multe pungi bine crescute in frigider si am crezut ca mai sunt si alti turisti care plecau devreme. Am avut surpriza ca pe cele patru pungi erau trecute numerele camerelor noastre, asa cum convenisem de seara. Daca a fost pentru noi atata mancare, sa fie primita. Cei care aveti de gand sa va cazati sau, mai ales, sa mancati la Casa Afetelor din Pipirig, trageti cu ochiul la vecinii de sala sa nu patiti ca noi sa nu puteti dovedi haleala din farfurii. Dupa ce bem in scurt cafeaua si un mic dejun mai in fuga, la masina adunarea si la drum.

Primul popas la manastirea Sihastria, unde ajungem pe DN 15B, iar de la pensiunea Secu, la dreapta pe DJ 157F. Drumul trece prin codrii de stejar, niste copaci falnici poate nascuti cu o suta de ani inaintea mea. Prima vizita ar fi trebuit sa fie la Manastirea Secu, dar la ora cand am ajuns noi era slujba de dimineata si nu am fost lasati sa intram. NU-i nimic o vizitam la intoarcerea de la celelate manastiri. Asa ca ne continuam drumul la cea de-a doua manastire din program, Manastirea Sihastria, cea cu BD la munte.

Aici avem noroc ca tocmai se terminase slujba, plus ca o echipa de muncitori se pregatea sa inceapa munca pe santierul din incinta manastirii. Intram in curtea manastirii printr-o poarta de lemn sculptata, asemanatoare cu cea de la Putna, sau cum vazusem in pozele din Maramures si constatam ca fata de abundenta de flori de la Varatec si Agapia, aici florile sunt mai rare, dar abunda copacii, mai ales multi brazi. Vizitam biserica veche a manastirii, trecem pe langa cladirile gospodaresti ale manastirii, (unele vazute in filmul de care aminteam), urcam apoi la chilia celui care ne-a urat: “Manca-v-ar raiul “si “Sa ne intalnim la Poarta raiului “, parintele Ilie Cleopa, megem apoi la unul din cele mai ordonate cimitire din cate am vazut, cimitirul manastirii Sihastria. In mijlocul cimitirului, la loc de cinste se afla mormantul parintelui Ilie Cleopa, Ultima vizita in manastire este consacrata noii biserici construite, mult mai mare decat cea veche. Cu oarecare regret parasim manastirea si ne continuam drumul.

Pentru ca vizita s-a prelungit mai mult decat programasem, sunteti nevoiti sa renuntam si la Manastirea Sihla. Asa ca am revenit in DN 15B iar dupa circa kilometri viram la stanga pe DJ 155C, care merge spre Cetatea Neamt, parasind si apa Ozanei, dar fara a renunta la padurile de stejari.

Dupa circa 15 kilometri si cam 20 de minute de mers iata-ne in parcarea Gradinii Zoologice Dragos Voda, cum este denumirea oficiala a rezervatiei de zimbri. Ei aici seful a devenit nepotica, cea care nu a admis sa nu vizitam tot ce se putea vizita. Ne-a trebuit multa munca de convingere sa o luam de la tarcurile cu cerbi si caprioare care au fost preferintele ei. Am zabovit si pentru ea, dar si pentru noi, la tarcul cu zimbrii care au fost fala si stema Moldovei, inca de la Alexandru cel Bun. Nici pasarile, mai ales paunii, nu au fost uitate, timpul trecand mai repede decat gandisem noi. Dar nu am avut ce regreta.

De aici ne intoarcem pe DN 15B, traversam padurea de stejari, revenim la Humulesti in intersectia de aseara, dar de data asta viram la stanga pe DN 15C, spre Tg, Neamt. Traversam apa Ozanei, in care se scalda Nica al lui Stefan a Petrei si in circa o jumatate de ora ajungem la poalele cetatii Neamt. La cetate urc doar eu cu baiatul, iar partea feminina ramane la masina in parcare. Evident ca nepotica a gasit unde si cum sa se joace pana am coborat noi doi de la Cetate. De langa Casa Arcasului incepe urcusul la cetate, care pentru cei obisnuiti cu asa ceva nu e nicio problema, dar poate fi pentru cei care nu sunt antrenati. La intrarea in cetate, pe langa obisnuita masca in interior se mai facea si un control al temperaturii. Dar cred ca era facut de mantuiala, pentru ca in miezul zilei, pe caldura lui Cuptor, dupa ce ai urcat cam un kilometru, mai greu de crezut ca aveai temperatura regulamentara. Dar treceau toti fara probleme testul temperaturii.

Cetatea, fata de cum o vazusem eu ultima oara, arata foarte bine, iar lucrarile de reconstruire si modernizare o fac usor vizitabila, panourile indicatoare, dar si noutatile media moderne fac informarea mult mai usoara si mai accesibila. Prezenta, altadata obligatorie, a unui ghid nu mai este neaparat necesara. Merita remarcat faptul ca incaperile cetatii au fost dotate cu mobilier si manechini care reproduc atmosfera din perioada domniei lui Stefan cel Mare. Am avut si sansa de a intalni pe meterezele cetatii pe parintele Constantin Necula, care conducea o echipa a TVR pentru realizarea unor emisiuni istorice si evident religioase. Cateva cuvinte de afirmare a respectul pentru activitatea depusa la TVR de parintele Necula, urmate de multumiri din partea sfintiei sale au fost, poate, pretextul unei discutii pe teme religioase, dar si mai lumesti, filozofice. Eu am crezut ca schimbul de cuvinte a durat doar cateva minute, dar timpul a trecut mai repede, pentru ca baiatul m-a sunat, penru ca ma pierduse din vedere, sa coboram fiind asteptati la masina. Dupa multumirile de rigoare am coborat la masina, in parcare. Am ciugulit cate ceva, cat sa supravietuim pana in Bucovina si la drum.

De la cetate traversam Tg Neamt, iesim pe DN 15C (cel care venea de la Humulesti, care continua spre Bucovina. Dupa ce traversam apa Moldovei, aproape de Falticeni intram pe DN 2E, cel care merge la Paltinoasa, Cacica, Solca, Marginea, Vicovul de Sus, pana la frontiera cu Ucraina. De la Paltinoasa ne continuam drumul pe DN17 spre GuraHumorului, Frasin, la pensiunea unde vom fi cazati 4 nopti. Hotaram pe drum sa mergem intai sa ne cazam, urmand ca dupa aceea sa ne continuam programul de vizitare. Si uite asa dupa circa 80 de kilometri si cam o ora si jumatate de mers cu masina ajunge in locul unde ne-am bucurat de ce-am gasit acolo.

Asadar am ajuns la pensiunea Inima Bucovinei, o pensiune cu doar 10 camere, cu restaurant (care era inchis la acea data si care s-a redeschis in ziua plecarii noastre) cu un urs care ne intampina la intrare cu niste scrumiere si cu un ursulet simpatic, cu o terasa cu sase mese cu umbrele pentru umbra, un loc de joaca pentru copii bine utilat si dotat spre bucuria acestora, un iaz cu pastravi si un pui de nisetru, locuri de odihna in curte si pentru parinti si bunici, loc de gratar si foc de tabara, o curte de aproape 2 hectare, loc suficient pentru parcarea masinilor.

Pensiunea este situata intr-o zona linistita la marginea unei paduri de conifere, de unde in doua seri a venit in curtea pensiuni o vulpita pe care cateii Saint Bernard nu prea o latrau, semn ca erau cunostinte mai vechi si care a mancat mancarea pe care personalul pensiunii i-o lasa special pentru ea, apoi ne-a salutat si a disparut in padure fara sa deranjeze pe cineva, sau sa fie deranjata de copiii care erau in curte in acea seara. Am primit doua camere la etaj, care, spre stupoarea si deznadejdea sotiei, nu aveau balcon. Asa ca, pentru a putea fuma, a coborat pe terasa unde avea toate conditiile. Luni seara s-a eliberat o camera cu balcon, dar nu ne-am mai mutat ca tiganul cu cortul. Dupa ce ne-am cazat, ne-am carat bagajele in camere le-am aranjat in dulapuri, am facut o baie sumara si, pentru ca ne cam rontaiau soriceii in burta, am coborat si le-am dat de mancare la soricei. Nu am platit nimic din ce am consumat, pentru ca semnam nota de plata, care se adauga la camera, urmand ca plata sa se faca la terminarea sejurului. Cu soriceii potoliti am plecat sa vizitam cele doua manastiri din apropiere.

Pentru a nu repeta patania din alte excursii sau concedii am fost intai la Manastirea Humor, pe care am gasit-o din prima, de data asta cu ajutorul GPS-ului. Am regasit manastirea la fel de frumoasa ca in 2009, acelasi caramiziu specific manastirii, am regasit zidurile de impletitura de nuiele, turnurile la fel de inchise, fara a putea fi vizitate, dar si lume mai putina la acea ora.

Cladirea noii biserici a comunei se vede mareata din curtea manastirii, dar nu am intrat sa o vizitam si am plecat spre Voronet. Am oprit si am incercat sa vedem si ruinele vecii biserici a lui Alexandru cel Bun, dar, la fel ca in 2009 ne-am uitat peste gard si ne-am grabit sa nu inchida la Voronet. Am ajuns la timp. Am constatat ca s-a mai modificat ceva, anume accesul acum se face si prin cimitrul de langa manastire, fata de vechiul acces. Au aparut parcari noi si ce mi-a parut cel mai deranjant a aparut si aici un santier. Ma miram ce e cu inghesuiala asta de santiere, dar mi-am adus aminte ca anul acesta a fost un an electoral, asa ca au rasarit, obligatoriu si santiere. Sunt curios daca la anul mai este vreunul, dar mai ales daca vor fi terminate, macar o parte din lucrarile incepute. M-as cam mira! Poate si unde veneam dupa o zi calduroasa de mers, poate unde eram cu burta plina, culorile frescelor mi s-au parut parca mai obosite ca altadata. Poate a fost doar impresia mea si in realitate culorile sunt la fel de vii si frumoase ca in alte ocazii. Cert e faptul ca nici copiii care veneau pentru prima data la Voronet nu au fost prea incantati si cred ca e bine sa ajungi la Voronet dimineta pe racoare, nu batut in cap de soare si cu burta plina.

Dupa o vizita cam pe fuga, ne-am intors la pensiune, spre bucuria nepoatei care era nerabdatoare sa incerce toate dotarile de la locul de joaca din curtea pensiunii, iar pentru noi, cei majori sa facem o vizita scurta in jurul pensiunii.

Dupa masa de seara, am stat afara la racoare si ne-am facut planuri pentru ziua urmatoare, mai ales ca era zi de sambata si ne asteptam la inghesuiala peste tot. Am hotarat sa mergem pe Transrarau pana la Chiril, apoi la Vatra Dornei, apoi pana la pasul Prislop, cu opriri in Ciocanesti, Carlibaba, urmand ca de acolo sa mergem la herghelia de la Lucina, de unde sa revenim acasa. Planuri frumoase si indraznete, dar sa vedem daca socoteala de acasa se va potrivi cu cea din targ.

Branesti, 08 decembrie 2020.

---

VIZUALIZĂRI: 233 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI