Ce dor mi-a fost...

TIPĂREȘTE

Eeee, am venit si ziua plecarii! Dupa atatea cautari si programari, amanari si renuntari, alte cautari si programari, a ramas definitiva si executorie hotararea ca joi 27 august sa pornim intr-un miniconcediu in Bucovina, cu o escala de o noapte in zona Neamtului.

Asa ca miercuri seara am aranjat bagajele, am transmis ultimele indicatii celor care urmau sa aiba grija, in lipsa noastra, de udat si ingrijit florile, de ingrijit de pisici si catelusa, am procedat la ultima sedinta tehnica pentru a doua zi.

Dimineata, dupa cafeaua obligatorie, scoatem bagajele si ne punem pe asteptat sa vina baiatul cel mic, cu nora si nepotica, sa ne ia si pe noi in concediu. In jurul orei 9 vin la noi, urcam bagajele si persoanele, ne mai facem un inventar sa nu fi ramas cineva sau ceva pe dinafara si nepotica este cea care ne da startul la deplasare.

Traseul de la Branesti spre Pipirig incepe pe DJ 100 evident pana la Afumati, iar de acolo vom continua pe DN 2 pana la Bacau. Trecem in viteza (cea legala, ) pe langa monumente funerare ale Laurei Stoica de la Sinesti si ale sotilor Doina si Ion Aldea Tedorovici, trecem pe langa fostele targuri de legume de la Movilita si Cosereni, de unde mai faceam cumparaturi, mai ales de toamna, De mai multi ani, de cand au inceput sa vanda legume si fructe persoane care nu pot fi banuite deloc ca ar fi si producatori, am renuntat sa mai mergem pana acolo, mai ales ca in piata de la Branesti vin destui producatori de la care cumpar de multi ani.

Dupa ce trecem de Urziceni, unde constat ca fabrica Baraganul (unde se faceau corturi si alte echipamente de drumetie) a ramas ruina, iar din din Ferite Urziceni doar o hala mai functioneaza, cel putin asa se poate banui, iar din Avicola Urziceni au mai ramas de asemenea doar niste ruine, ne indreptam spre Buzau, trecand pe langa un alt monument funerar, in amintirea victimelor tragediei de la Mihailesti.

Traversam pe centura, la Maracineni cativa oameni reparau la podul lui Basescu (asa am banuit eu), traversam Ramnicu Sarat, unde oprim pentru a lua un sir de covrigi de Buzau, trecem prin Focsani, la Marasesti ma uit dupa @Yersinia pestis, dar nu prea il vad, asa ca mergem si oprim la Mausoleu. Cum deja incepusera sa ne rontaie niste soricei prin burta si nu puteam vizita mausoleul cu galagia matelor, ne gasim un loc cu umbra si verdeata in jur (nu va ganditi la cele ceresti) si luam la intrebari niste snitele, niste cascaval afumat, niste sunca afumata, branza, legume de sezon, ce mai aveam ascuns prin bagaje .

Acum pofticioasele @mishu sau @zoazore sa ma scuze ca nu le-am invitat si pe ele si sa nu citeasca ce balacaresc eu pe aici de haleala.

Dupa ce incheiem protocolul complet ne facem curaj si mergem sa vizitam mausoleul. Aici ar trebui sa va zic ceva, macar din politete, despre Mausoleu. Sunt convins ca altii mai credibili ca mine v-au spus destule, asa ca eu nu stiu ce va zic sa nu fiu acuzat de plagiat. Ma rog la politicieni se iarta, (cred ca daca nu ai un plagiat nu poti deveni politician) dar la muritorii de rand s-ar putea sa devina cel putin contraventie.

Poate nu stiati, sau daca stiati faceti-va ca nu stiati, sa scriu si eu ceva, ca Mausoleul a fost ridicat a fost sugestia unei organizatii de femei (nu a unui partid). Este vorba de Societatea Ortodoxa Nationala A Femeilor din Romania, la congresul din ianuarie 1919, imediat dupa reintregirea Romaniei. Propunerea acestora a fost aprobata de guvernul Ion I C Bratianu iar in 6 august 1923 a fost pusa piatra de temelie a Mausoleului. Dupa mai bine de 15 ani, cu mai multe intreruperi in data de 18 septembrie 1938 Regele Carol al II-lea inaugureaza Mausoleul. In afara de generalul Eremia Grigorescu, pe Culoarul Cavalerilor, alaturi de maiorul Grigore Ignat si locotenentul Gabriel Pruncu se afla si mormantul Mariucai Zaharia, fetita de 12 ani care a fost pe post de telefonista transmitand din nucul din spatele casei sale din Haret informatii despre miscarile trupelor germane. Aceste fapte le-ati putut vedea intr-un film din 1969, Balada pentru Mariuca, cu Ion Caramitru, Sabin Fagarasanu, Gilda Marinescu. Imi cer scuze ca nu imi amintesc numele fetei din rolul principal si nici numele regizorului sau scenaristului. Mai puteti vizita in cladiri alaturate un muzeu al luptelor de la Marasesti.

Am intalnit pentru prima data in acest concediu interdictia de a fotografia in interior. Am patit treaba asta in tot concediul si nu am reusit sa o inteleg nici in 2009 in Bucovina, nici anul acesta tot in Bucovina. Daca intri intr-un muzeu, o biserica sau manastire cu un aparat de fotografiat agatat de gat fie ti se cere o taxa de fotografiat, fie ti se interzice fotografierea. La Agapia am vaut o garda de corp, a calugarita, care s-atinut dupa mine tot timpul. In schimb cei cu telefoane fotografiau intr-o veselie si transmiteau live-uri de ziceai ca esti la Olimpiada care ar fi trebuit sa fie la Tokio. Am facut cateva poze cu telefonul si acelea in fuga. Sotia a preferat sa stea la umbra, sa scape de caldura pana la Mausoleu si inapoi la masina.

Dupa vizita la mausoleu, ne rezolvam problemele personale, ne imbarcam in masina si ne continuam drumul. Facem un scurt popas la izvorul de la Fabrica de zahar Sascut unde ne improspatam rezerva de apa, apoi ne continuam drumul.

Intram in Bacau, viram la stanga spre Aeroport, trecem pe langa Aerostar, aeroport, iesim in Calea Moinesti, la intrarea in Margineni viram la dreapta pe un drum judetean, care ne scoate, pe langa parcul dendrologic si castelul de la Hemeius, in DN 15 spre Piatra Neamt. Nu vom ajunge la Piatra Neamt, pentru ca de la Roznov o luam la dreapta pe un drum judetean DJ 156A spre Girov, Dobreni, de unde ne continuam drumul pe DN 15C, prin Cracaoani, Baltatesti (unde era o statiune balneara), iar apoi pe DN 15G pana la Varatec, urmatoarea noastra oprire.

Oprim in parcarea manstirii care nu era prea goala, cum ne-am fi asteptat noi, ne dezmortim picioarele, suntem luati in primire de furnizorii de suveniruri de toate felurile, admiram din exterior zidurile si cladirile manastirii si apoi intram in manastire. Nu mai fusesem de foarte multi ani pe aici si prima impresie este una foarte placuta. Facem un tur complet al manastirii, vizitam biserica, muzeul, casa lui Constantin Cepraga, reusesc sa fac si poze.

Dupa vizitarea manastirii nu puteam pleca fara a vizita si Biserica din Varatec, inclusiv mormantul Veronicai Micle. De la biserica ne intoarcem la masina, nu fara a admira cateva cladiri ale manastirii de pe strada bisericii, cu superbe gradini de flori, poposim la magazinul de unde cumparam o franzela calda, un cozonac proaspat si cateva produse de patiserie preparate si vandute de maicutele manastirii.

Plecam apoi spre urmatorul obiectiv propus, manastirea Agapia. Trecem pe langa Padurea de Argint, iesim din DN 15G, intram pe un drum judetean si in circa 10 minute ajungem in parcarea din fata manastirii Agapia. Intram in curtea manastirii, admiram explozia de flori de toate felurile din curte si dupa cateva poze facute mi se atrage atentia ca nu prea se fotografiaza in biserica si in manastire, in general. Din acel moment voi fi pazit aproape permanent sa nu comit vreo abatere in manastire.

Vizitam biserica, muzeul Picturii N. Grigorescu, magazinul Bisericesc, apoi iesim din manastire pentru a vizita casa memoriala Alexandru Vlahuta.

Dupa iesirea din manastire, chiar in parcarea acesteia vedem o cladire care adaposteste Muzeul Vivant si, mai mult din curiozitate, intram sa vedem ce adaposteste. Si bine am facut, pentru ca am putut admira mobilier si velinte din chiliile manastiresti, ateliere de lucru si obicte realizate in aceste ateliere. Daca ajunteti la manastirea Agapia nu ezitati sa vizitati acest muzeu.

Plecam apoi spre urmatorul obiectiv casa Ion Creanga din Humulesti. Traversam comuna Agapia pe DN 15 F pana la intersectia cu DN 15C iar de acolo urmam drumul spre Tg. Neamt. Ajungem intr-o intersectie unde inainte mergem pe DN 15C spre Tg. Neamt, la stanga pe DN 15B mergem spre Pipirig, iar la dreapta ajungem la Casa si Muzeul Memorial Ion Creanga din Humulesti. Drumul de la Manastirea Agapia pana la Casa Ion Creanga nu a durat mai mult de un sfert de ora.

Incepem cu vizitarea casei si muzeului Ion Creanga, unde ne-am fi asteptat ca la banii dati sa ne si explice cineva ce vedem, panourile informative fiind prea sarace in informatii. Norocul copiilor era un localnic mai in varsta, care le povestea, in “dulșele grai moldovinesc “povestile si povestirile lui Ion Creanga, spre amuzamentul acestora. Alaturi este un parc tematic cu personajele din povestile lui Ion Creanga, care au bucurat-o pe nepotica.

Ne hotaram sa mergem si spre locul de cazare, in intersectia de la Biserica ne continuam drumul drept inainte pe DN 15B, printre codri falnici de stejar si mai putin de o jumatate de ora ajungem la Casa Afetelor din Pipirig. Suntem intampinati de proprietara pensiunii cu o visinata de casa, mai multe pliante cu ce putem vizita in zona, incearca sa ne convinga sa prelungim vizita cu cel putin o zi, pentru ca sunt foarte multe obiective de vizitat si e pacat sa nu folosim ocazia. Si avea mare dreptate.

Pana la masa facem o scurta plimbare printr-o padure de peste drum, vizitam centrul Pipirigului si revenim la pensiune, pentru cina. Mare greseala! Am fost la terasa acoperita a pensiunii ne-am asezat la masa, nici n-am apucat sa ne asezam bine pe scaune ca o ospatarita tanara ne ia in primire cu meniurile si ne asigura ca putem comanda orice din lista fara probleme. Am comandat fiecare ce a dorit, tineretul ceafa la gratar cu cartofi prajiti si niste muraturi, pensionarii, mai ponderati, cate un pastarav parpalit in hartie cu cartofi natur, iar pentru nepotica o ciorba cu perisoare. Evident niste bere la sticla, suc pentru cea mica. Pana aici totul bine si frumos. Dupa mai putin de un sfert de ora incep sa vina platoaiele cu haleala (Pofticioasele apucati-va de alta treaba si nu cititi, daca nu rezistati! ). Noi am crezut ca portiile sunt normale, omenesti, Dar ni s-a umplut masa cu farfurii, pentru ca ceafa ocupa o farfurie, cartofii (prajiti sau natur) o alta farfurie, pestii nostri erau cu coada si capatana afara din farfurie. Si farfuriile nu erau din cele de tort, ci farfurii normale. Ce sa mai refuzam, ne-am apucat de munca, chiar daca supliciul a durat mai multe sticle de bere pentru a face loc in ghiozdan si cu chiu cu vai ne-am chinuit sa facem fata. Cand n-am mai putut, am tras obloanele, dar spre rusinea noastra nu am reusit sa golim farfuriile. Cand ni s-a facut intristarea (nota de plata) am primit o alta palma.

Toata distractia, haleala si beutura ne-a costat fabuloasa suma de 118 lei. Puteam plati cu cardul, dar am preferat sa ne manifestam nemultumirea platind cu numerar 130 de lei.

Pentru ca a doua zi doream sa plecam foarte devreme, avand mult de vizitat, am solicitat ca micul dejun, care era in pretul de cazare, sa fie hrana rece. Proprietara ne-a asigurat ca la ora 8 cel tarziu vom avea pungile cu micul dejun in frigider. Am platit cu cardul de vacanta de seara, pentru a putea pleca devreme. Ne facem apoi planul cu ce vom vizita a doua zi, stabilim traseele, puncte de oprire, dupa care, la culcare. Evident dupa ce nepotica se va satura de alergat pe balcon si ne va permite sa adormim,

Branesti, 04 decembrie 2020.

---

VIZUALIZĂRI: 220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI