În inima pădurii și totodată la doi pași de centrul vechi al Brașovului

TIPĂREȘTE

Destinațiile în care am călătorit până acum se împart în 3 categorii: 1. o dată a fost de ajuns (din motive diverse sau din niciun motiv); 2. mi-a plăcut mult-mult și aș fi fericită ca astrele să se alinieze așa încât să mai pot ajunge aici cândva; 3. locuri de suflet (de obicei aflate la o distanță rezonabilă de casă), în care revin și tot revin, în special pentru atmosfera unică. Brașov, Sibiu, Corbu (și-or mai fi) aparțin acestei ultime categorii.

Nu mai fusesem în Brașov de dinainte de pandemie; ah, ba da, am avut o scurtă tentativă iarna trecută, când ne-am cazat la Wolkendorf/Vulcan și, printre altele, ne-am dus să ne plimbăm prin centrul vechi, dar era atât de ger, că după maxim 20 de minute am eșuat într-o bodegă la un vin/ceai fierbinte... Deci nu se pune. Ne era dor de furnicarul de pe pietonală, de silueta sobră a Bisericii Negre, de verdele fraged (în acest anotimp) al Tâmpei... Am zis să ne repezim măcar un weekend, că nu se mai poate!

Eu cu Tati ne-am suprapus agendele și ne-am hotărât pentru weekend-ul 13-15 mai. Pasul următor era să găsim un loc unde să ne-ntindem oscioarele. De fapt, cam știam unde o să stăm, descoperisem pe booking o pensiune la care-mi rămăsese gândul de mult, nu trebuia decât să verific dacă au disponibilitate. Bingo! MER Guest House B&B se numește locul; am rezervat așadar o cameră twin cu mic dejun inclus, pentru 2 nopți, la prețul total de 558 lei, beneficiind de posibilitatea de a anula gratuit până cu 3 zile înainte. Din fericire, n-a intervenit nimic care să ne strice planurile. În plus, vremea se anunța bună, vara se instalase pe neașteptate de câteva zile, deci cât noroc să ai pe lume, ziceți și voi?! ????

Dl. Radu, proprietarul pensiunii, m-a sunat în dimineața plecării, nu neapărat ca să mă-ntrebe când sosim, ci dacă suntem de acord ca, în procesul de pregătire a camerei, să ni se unească cele 2 paturi twin astfel încât să rezulte unul dublu; da, sigur, dacă se poate, de ce nu?! L-am anunțat totuși că venim din Galați și vom pleca după serviciu. „Aha, deci pe la 8-9 seara ajungeți! Nu-i bai, drum bun să aveți!” M-am speriat un pic; cum să cinez eu așa de târziu?! „Noi sperăm să ajungem mai devreme...”

... Am făcut ce-am făcut și la 9 fără 5 parcam în dreptul pensiunii, pe str. Nisipului de Sus, la nr. 15. Ca idee, locul se află în cartierul Prund-Schei, în care n-am stat niciodată până acum; mai precis, pe una din colinele împădurite ale orașului, direcția Poiana Brașov. Strada are acces din Drumul Poienii (cel mai simplu) , dar și de jos, din apropierea centrului vechi, din str. Dealul Spirii (intrarea, pe o distanță de câțiva metri, fiind destul de îngustă și putând crea probleme unei mașini mai lătuțe). Noi am fost inspirați să accesăm prima variantă. La un moment dat, puțin după Hotel Belvedere, se face în stânga str. Nisipului de Sus, ce coboară spre oraș; atenție, să nimeriți pe drumul bun, căci cu 2-3 metri înainte se mai desprinde o stradă, Stejerișului!

Și coborâm ușor, pădurice de-o parte și de alta („Mami, unde m-ai adus?!” ), noroc că printre coroanele de-acum binișor înfrunzite mai răsare câte un acoperiș, dăm de un mic complex rezidențial, înaintăm încă puțin și... „destinația dumneavoastră se află pe partea stângă” ! „Mami, cum ar trebui să arate?!” „Păi asta e, că nu prea știu!” De obicei rețin câte ceva din pozele de pe booking, acum nu-mi aminteam nimic și nici n-aveam ce să-mi amintesc, pentru că totul este camuflat de gardul și poarta opacă a proprietății.

Evident, am găsit poarta încuiată, dinăuntru nu se simțea nicio mișcare, iar interfonul nu ne dădea nici el vreun indiciu, așa că l-am sunat pe dl. Radu, care mi-a spus codul de acces și că vine în 2-3 minute. Clanța porții a cedat imediat ce am format codul magic, lăsându-ne să pătrundem în incinta frumos pavată, mărginită de jardiniere și spoturi luminoase. În plan îndepărtat se zăreau câteva mese cu scaune aranjate în șir indian, iar apoi pensiunea, o clădire cochetă cu doar 2 niveluri. Pe stânga, dincolo de gărduț, desișul pădurii (vreo 2 copaci aveau crengile îmbrăcate în ghirlande de beculețe), iar pe dreapta, o mică grădină. Dar ce m-a frapat cel mai tare a fost parfumul! Un parfum discret, un mix de frunze tinere, de pământ proaspăt și de flori (aveam să identific, în trecere, firavul liliac încărcat de ciorchini aromați, panseluțele și delicatele azalee) ! Absolut divin mirosea!

Dl. Radu a apărut imediat (locuiește în apropiere), ne-a urat bun venit și l-am urmat în clădire. Am străbătut livingul discret luminat, ocupat în cea mai mare parte de o masă joasă înconjurată de canapele și fotolii, apoi am pătruns pe coridor; prima nișă în dreapta, un pic camuflată, s-a dovedit a fi mica recepție a casei de oaspeți. Au urmat formalitățile obișnuite: am completat fișa de cazare, am plătit, am solicitat și primit factură (la prețul de pe booking s-au mai adăugat 12 lei, taxa de stațiune). Am primit informații despre micul dejun, despre drumul până în oraș și altele de genul, asta în timp ce eram conduși către camera noastră.

Am avut camera 2, la parter. (Pensiunea are 7 camere, 4 la parter și 3 la etaj.) Ușa se descuie cu cartelă magnetică, aceeași care permite alimentarea cu electricitate după ce o plasezi în lăcașul special. Prima impresie: modern, relaxant, spațios. A propos de spațiu – pe booking zice că ar avea 15 mp. La cât mă pricep eu să apreciez dimensiunile, zic că așa o fi. Mi-a venit în cap (că tocmai ce-am scris despre) camera de la Apogeum, care tot 15 mp avea; aia mi s-a părut mică, asta nu. Se pare că 15 mp rezultați dintr-o lungime mare și o lățime mică par mai mici decât 15 mp rezultați din laturi relativ egale! ???? Ce chestie!...

Ca împărțire, se intră într-un hol ce face corp comun cu dormitorul, iar baia se face chiar în față. Holul este mobilat cu un cuier fixat în perete, sub el se află un fel de băncuță (pe care ne-am așezat trolerele). Lângă ușa dinspre baie, o oglindă generoasă.

Precum ni s-a promis, cele 2 paturi fuseseră unite, rezultând un pat matrimonial; mai mult decât atât, îmbinarea dintre ele fusese camuflată atât de bine, că dacă n-am fi știut, nici nu ne-am fi dat seama! De-o parte și de alta se găseau noptiere și seturi priză-întrerupătoare, iar deasupra, fixate în perete, veioze. În lateral, un dulap în 2 uși, una din ele acoperită cu oglindă. M-a frapat la început faptul că interiorul dulapului era destinat doar hainelor ce stau pe umerașe (ce-i drept, avem umerașe-gârlă!), dar ulterior am remarcat comoda cu sertare de alături; deci loc de depozitare este cât încape, poți să vii liniștit cu juma’ de garderobă de-acasă. Pe peretele dinspre baie, un TV cu ecran plat și cu dimensiuni asortate cu cele ale camerei (iar am comparat cu Apogeum, unde nu vedeam să citesc la televizor stând întinsă în pat). Nu există răcitor, ceea ce a fost un pic de problemă pentru berulele noastre...

Podeaua este mochetată integral, fereastra uriașă acoperită cu perdele albe dublate de draperii, iar un șir de spoturi luminoase deasupra TV-ului, chiar sub tavan, asigură iluminatul generos al încăperii. Ca aspect cromatic – predomină alb, bej și maro; singura pată de culoare este tabloul supradimensionat dispus deasupra comodei, înfățișând un papagal printre frunze de palmier.

Temperatura în cameră avea să fie optimă fără nicio intervenție, asta datorită anotimpului, desigur. N-am remarcat aparat de aer condiționat, probabil nu-i cazul. Nici pături de rezervă; nouă ne-a fost bine cu pilota de pe pat. Draperiile au camuflat foarte bine, nu ne-au trezit primele raze de soare, ci... teama că pierdem micul dejun. Singura cârcoteală ar fi legată de faptul că uriașa fereastră unică avea mânerul dispus în partea de sus, astfel că mie, una, mi-era imposibil să-l manevrez. Că veni vorba, fereastra dădea spre pădure și mi-ar fi plăcut, de exemplu, ca dimineața să las aerul proaspăt să pătrundă înăuntru și să mă mai culcușesc un pic la loc în pat, ascultând ciripitul păsărelelor... (Totuși, e bine de știut că sunt și camere cu balcon, cele din spatele pensiunii.)

Baia este decorată în același registru cromatic și toate dotările sunt noi și de calitate. Chiuveta e încastrată într-un blat generos, dedesubt sunt 2 serare uriașe, iar deasupra, sub oglindă, o etajeră pe care am găsit o casetă plină cu diferite consumabile. Cabina de duș se închidea etanș, nelăsând apa să se prelingă, dușul este dotat cu pară fixă și alta mobilă, iar apa se încălzește aproape instantaneu. Am avut, desigur, uscător de păr, câte 2 prosoape de fiecare (așezate frumos pe pat) și încă unul de ieșit din baie, hârtie igienică suficientă. Baia se aerisește printr-o mică fereastră.

Micul dejun se servește în regim bufet suedez, între orele 8:30 – 10:30, într-un spațiu special destinat. Practic, mai este o aripă dispusă în L cu restul pensiunii, comunicarea între cele două făcându-se pe niște trepte ce pornesc din living. Terenul fiind în pantă, „parterul” aripii-mâncătorie e mai scund decât un nivel obișnuit și pare să nu conțină nimic (la exterior e mascat cu niște panouri de lemn, sau cel puțin așa pare), iar etajul se află la același nivel cu etajul dormitoriei. În fine, o să vedeți în poze...

Sala conține 4-5 mese și mai sunt încă 3 măsuțe pe micul balcon exterior. În fața barului sunt înșirate platourile cu preparate: șuncă presată, salam uscat, telemea, cașcaval, măsline, salată de vinete, legume (roșii, castraveți, ardei), pâine, brioșe etc. Am remarcat absența fructelor, dar nu pot spune că pentru 2 zile asta a fost o tragedie. În plus, se pot prepara ouă în diverse moduri, băiatul de la bar este responsabil de acest aspect.

Cafeaua ți-o faci singur la o mașinărie (poți opta pentru mai multe variante) și este excelentă. Dacă nu vrei cafea, poți să-ți prepari un ceai. La capitolul „lichide” am mai observat suc de portocale (bunișor; nu din ăla cu gust de carton) și apă. Foarte mulțumită de micul-mare dejun! Mai ales de cafeaua „cântată” la una din măsuțele de jos, din curte, împresurați de parfumul acela discret, de triluri de păsărele și de joaca veverițelor prin copaci! „Vezi, Tati, de-aia te-am adus aici!”

Drumul până în centrul vechi al Brașovului măsoară în jur de 900 m și se parcurge în 15-20 minute (poate ceva mai mult la întoarcere, pentru că ultimii 200 m sunt de urcat). Noi l-am făcut de 2 ori, vineri seara și sâmbătă, în ambele sensuri. Am zis că ne ducem pe jos, că-i simplu la coborât și ne-om întoarce cu vreun Uber sau taxi, doar că în ambele dăți ar fi trebuit să așteptăm în jur de 10-15 minute, n-am avut răbdare, am luat-o pe jos.

În tot cazul, urcușul nu-i deloc de speriat („pauzele mici și dese...” ), iar drumul este extrem de pitoresc, mai ales în prima porțiune (pornind dinspre pensiune) – pavat cu piatră de râu și flancat de o vegetație luxuriantă. Aminteam că poate fi parcurs și cu mașina, deși jos, la joncțiunea dintre strada Nisipului de Sus și Dealul Spirii, este o porțiune de 4-5 m destul de îngustă. Dar se poate trece, Tati a trecut cu VW nostru Passat.

În concluzie, ne-am simțit extrem de bine la MER, exact așa cum speram, sau chiar mai mult de-atât! Un loc stilat, liniștit, mirosind a natură, numai bun de încărcat bateriile! Dimineața, după micul dejun, parcă nu-ți mai vine să pleci, zău așa!... Tati a avut ceva probleme de rezolvat vreo 2 ore sâmbătă dimineața și a vrut să mă lase în oraș, să mă plimb, dar am preferat să rămân la pensiune și mi-a prins tare bine; am stat afară, la una din măsuțe și am citit juma’ de carte, înconjurată de parfum și cântec... La fel și sâmbătă seara, când ne-am întors din plimbare, tot acolo ne-am băut berula, acompaniați de luna (aproape) plină...

Poate o să revenim la MER, dl. Radu ne-a mărturisit că are de gând să extindă proprietatea, să adauge un ciubăr și câteva șezlonguri (pe spațiul din spatele casei), poate și o piscinuță. Până atunci, nu-mi rămâne decât să recomand cu drag acest loc celor dornici de o cazare „în pădure” , dar în același timp „în oraș” și pe care nu-i deranjează o mică excursie până la cel mai apropiat restaurant și până în zona turistică a Brașovului. A, și să nu uităm de prețul excelent!

Fereastra camerei fără balcon (2) poate fi manevrată doar din partea superioară, lucru aproape imposibil pentru o persoană scundă. Nu există răcitor în cameră.

Mic dejun foarte bun, cafea excelentă.

În inima pădurii (cu tot ce presupune bun acest lucru - liniște, aer curat etc), dar la 15-20 de minute de mers de centrul vechi (la întoarcere, ultima porțiune, cam 200 m, se urcă, dar panta nu-i de speriat).

Relaxare maximă!

---

VIZUALIZĂRI: 834 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI