Biserica Domneasca sau Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" - Vaslui

TIPĂREȘTE

Biserica Domneasca din Vaslui, mai cunoscuta localnicilor sub numele de Biserica "Sf. Ioan", cu hramul "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul", este un lacas de cult ortodox, una dintre numeroasele ctitorii ale domnitorului moldovean Stefan cel Mare.

Inaltata in anul 1490, Biserica "Sf. Ioan" a fost paraclis al Curtii Domnesti din Vaslui. Se stie ca Stefan cel Mare, in lunga sa domnie, a construit mai multe biserici orasenesti, acolo unde - chiar si numai vremelnic - isi instala curtile domnesti: Biserica "Sf. Nicolae" - Popauti, Botosani, Biserica "Sf. Gheorghe" - Harlau, Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" - Iasi, Biserica "Sf. Ioan" - Piatra Neamt, Biserica "Precista" - Bacau.

Cu trecerea timpului, Ansamblul Curtii Domnesti din Vaslui s-a ruinat, singura care a dainuit ceva mai mult fiind biserica. Deteriorata de cutremure, biserica a fost reconstruita in anul 1820.

Am trecut de multe ori pe langa Biserica "Sf. Ioan" situata in centrul orasului Vaslui, pe Strada Stefan cel Mare, nr. 58. Acum cativa ani, fiind supusa unui amplu proces de renovare-restaurare, doar i-am dat ocol si ne-am multumit cu o scurta plimbare prin parcul amenajat acolo.

Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" - Biserica Domneasca din Vaslui a fost inclusa in anul 2015 in Lista monumentelor istorice din judet.

Din istoria lacasului

(Cititi numai daca sunteti interesati de astfel de amanunte!)

Referitor la anul ctitoririi acestui sfant lacas, multa vreme s-a crezut ca a fost inaltat imediat dupa victoria lui Stefan cel Mare impotriva turcilor, la Podul Inalt (10 ianuarie 1475). In letopisetul sau, cronicarul Grigore Ureche scria: "Si intr-aceia lauda si bucurie au ziditu biserica in targu Vasluiu, dandu lauda lui Dumnezeu de biruinta ce a facut". Si Misail Calugarul sustine acelasi lucru: "... si intr-aceia lauda si bucurie de izbanda cu naroc ce au biruit pre turci si pre munteni, au inceput a zidi biserica sveti Ioan Predioice, in targu Vasluiu, dand lauda lui Dumnedzau de biruinta ce au făcut... "

O descoperire datand din 1882 contrazice ipotezele anterioare. In cercetarile sale, Teodor Burada a descoperit pe zidul vestic al lacasului, intr-un chenar, o inscriptie in limba slavona. Textul pisaniei: "Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Taierii cinstitului cap al sfantului si slavitului prooroc, inainte mergator si botezator Ioan. S-a inceput in anul 6998 luna aprilie 27 si s-a savarsit in acelasi an, septembrie 20". Deci, biserica a fost construita in 1490, in mai putin de cinci luni.

Cercetarile ulterioare aduc noi date privind trecutul lacasului ctitorit de Stefan cel Mare. Istoricul Gheorghe Ghibanescu, in 1926, in urma descoperirii unui mormant foarte vechi, afirma ca biserica lui Stefan a fost inaltata pe locul unei alte biserici mai vechi (sec. XIV), din lemn.

Cum arata ctitoria lui Stefan cel Mare de la Vaslui, la inceputurile sale, ne spune arhidiaconul Paul de Alep, insotitorul patriarhului Macarie al Antiohiei in calatoriile infaptuite in 1653. Din insemnarile lui aflam ca: "Aici, la Vaslui, curtea, baile (...) sunt toate ale lui Stefan Voda, precum si mandra si superba biserica, cu o eleganta cupola peste masura de inalta. Totul in ea, de jur imprejur, e numai bolti si arcuri pe care sunt picturi si chipuri ale tuturor sfintilor... ".

Desigur, in timp, maretia lacasului a palit. La cutremurul din 1802 turla de pe naos a fost grav avariata, iar dupa cativa ani (1818) biserica s-a ruinat complet. Se impunea o refacere din temelii, ceea ce s-a si intamplat in anul 1820 prin implicarea si cu cheltuiala Mariei Cantacuzino, vaduva marelui logofat Costache Ghica. Cu aceasta ocazie a fost adaugat un pridvor si un turn clopotnita, iar peretele despartitor dintre pronaos si naos a fost inlaturat. Turla "peste masura de inalta" despre care aminteste Paul de Alep in scrierile sale, nu s-a mai reconstruit nici atunci si nici dupa aceea.

Pisania (in limba romana, cu litere chirilice) amplasata in coltul de sud-vest al pronaosului, sub stema familiei Cantacuzino, mentioneaza refacerea lacasului naruit al lui Stefan cel Mare, in 1820, "de dumneaei cucoana Mariea Cantacuzini logofiteasa, sotiea raposatului marelui logofatu Costachi Ghica".

In 1889-1890, biserica a fost reparata din nou si pictata ulterior de George Ioanid, un discipol al renumitului pictor de biserici Gheorghe Tatarascu.

La inceputul sec. XX, cu prilejul unor lucrari de restaurare, s-a inlaturat tencuiala exterioara datand de la 1820, scotandu-se la iveala caramizile, discurile si butonii smaltuiti. Si pridvorul adaugat in 1820 a fost inlaturat. In zidul acestuia s-au gasit bucati de piatra cioplita provenind de la usa principala a constructiei din vremea lui Stefan cel Mare, un ajutor pretios pentru reconstituirea ancadramentului usii de la intrarea vestica.

Pictura degradata la marele cutremur din 1940 a fost reparata si curatata in 1986.

In primii ani ai sec. XXI, Biserica Domnească din Vaslui a fost supusa unor ample lucrari de consolidare si de renovare, proiectul prevazand si amenajarea peisagistica a zonei. In plin proces de desfasurare a acestor lucrari am vazut-o si eu. Ulterior, am avut prilejul de a vizita si Curtea Domneasca reconstituita. Nu stiu cat reflecta realitatea vremurilor lui Stefan cel Mare, dar... valea inundata de balarii crescute haotic s-a transformat intr-un punct de atractie pentru vizitatori, un loc de relaxare pentru localnici si totodata un loc de amintire a trecutului Moldovei.

Ce vedem astazi la Biserica Domneasca din Vaslui?

De indata ce te apropii de Biserica "Sf. Ioan" din Vaslui recunosti stilul arhitectonic moldovenesc din vremea lui Stefan cel Mare. Lacasul in forma de cruce, cu absidele laterale si cea a altarului semicirculare, era acoperit cu sindrila si avea initial o turla pe naos. In prezent turla nu mai exista (s-a naruit in urma cutremurului din 1802), iar sindrila a fost inlocuita cu tigla rosie.

Zidurile sunt din piatra bruta si caramida. In partea superioara sunt decorate cu doua siruri de ocnite, fiecare avand deasupra discuri smaltuite, diferit colorate, cu ornamente in relief (stema Moldovei, soarele, animale fantastice...).

Accesul in biserica se face prin doua usi, una situata pe latura vestica, avand ancadrament de piatra si icoana praznicara deasupra, iar alta, mai simpla, prin care se intra in diaconicon. Sapte ferestre (si ele cu ancadrament de piatra) strapung zidurile. Pe latura sudica si pe cea nordica sunt cate doua ferestre mari, terminate in arc frant, prin care lumina patrunde in pronaos, iar in cele trei abside sunt alte trei ferestre mai mici, dreptunghiulare.

Interiorul bisericii este compartimentat in pronaos, naos si altar. Cat priveste iconografia, datele istorice si marturiile unor calatori ai vremii, ne spun ca in trecut Biserica "Sf. Ioan" din Vaslui era pictata atat in interior, cat si pe zidurile exterioare. Interiorul se pare ca a fost pictat chiar din vremea lui Stefan cel Mare, iar exteriorul ceva mai tarziu, in vremea lui Petru Rares.

Arhidiaconul Paul de Alep despre a carui trecere prin Moldova am amintit anterior, descria astfel pictura exterioara: "Jur imprejurul bisericii sunt bolti si arcuri pictate si icoane ale tuturor sfintilor. La usa de la intrare, pe peretele inferior e pictată scena Judecătii din Urma, in aur si azur. Dupa ele sunt picturi in alt gen: acestea sunt figuri de turci acoperiti pe cap, cu turbane si cealamale albe, cu caftane lungi si verzi, tarandu-se spre iad, cu manicile lor largi si lungi, cu invelitoarele lor de lana galbena. " Astazi pictura exterioara nu mai exista, iar cea interioara a suferit in timp atatea distrugeri si refaceri ulterioare incat nu cred sa mai fi ramas ceva original, din vremea lui Stefan cel Mare. Ultima restaurare a adus bisericii nu numai o pictura noua, ci si mobilier nou si o catapeteasma refacuta.

In prezent, in Biserica Domneasca din Vaslui, nu se mai fac slujbe. Serviciul religios este efectuat in paraclisul situat in partea de sud-vest a bisericii principale transformata - dupa cum afirma localnicii - in muzeu. Dar, nu poti vizita acest muzeu in interior. Nu exista nici un anunt in acest sens. Poti sa dai ocol lacasului, sa fotografiezi exteriorul, sa te relaxezi in micul parc amenajat acolo... Cu ceva timp in urma, inainte ca lucrarile de restaurare sa fi inceput, asistand la o cununie, eu am avut norocul de a vedea Biserica lui Stefan cel Mare si in interior.

Daca ajungeti la Vaslui, daca ati admirat istoricul lacas, acordati-va putin timp si pentru o plimbare prin incinta recent amenajata! Veti vedea acolo, pe langa amenajarile peisagistice - alei pavate, spatii verzi, arbori si arbusti, flori, banci pentru relaxare - un mic amfiteatru, o clopotnita noua si o constructie tot noua avand la baza ruine medievale. De o parte si de alta a intrarii in aceasta constructie se afla chipul lui Stefan cel Mare (in dreapta) si al inaintasului sau la tronul Moldovei, Alexandru cel Bun (in stanga). O scara exterioara duce pe acoperisul acestei constructii, loc de unde se pot surprinde frumoase imagini ale parcului. La ultima mea vizita, accesul pe aceasta scara nu mai era permis, o poarta incuiata cu lacat (situata la jumatatea scarii) avea menirea de a pune capat oricarei tentative.

Un zid semicircular (tot nou, pe care este inscris "Situl Arheologic Curtea Domneasca - Vaslui") in care sunt practicate mici deschideri patratice si un altul, langa biserica, decorat cu nise in care sunt reprezentate chipuri de sfinti, completeaza incinta. Langa ele, in aer liber, sunt expuse fragmente din vechile constructii de piatra ale Curtii Domnesti.

Pentru ca in jurul bisericii a existat si un cimitir, acolo descoperindu-se in 1958 mai multe morminte foarte vechi (intre care cel cu o lespede datata 1515, cu inscriptie in slavona: "... Vornicul care a fost ucis la Vaslui mai in jos de iaz si a fost ingropat aici in anul 7023, luna ianuarie... "), in partea de est a actualei Curti Domnesti de la Vaslui, intru aducere aminte, a fost amenajat un mic cimitir-muzeu. Dincolo de poarta de fier, se poate vedea Monumentul funerar din fonta al lui Pavel si Elena Subin. Datat 1854 si 1889 (cu inscriptie in limba romana cu litere chirilice: "Vecinicu repausu lui Pavel Subin, nascutu la 13 octomvri 1795, reposatu la 26 augustu 1854"), inscris in Lista monumentelor istorice din judetul Vaslui, pentru originalitatea lui, acest monument merita o clipa de atentie daca va aflati acolo. Elena Subin, sotia polcovnicului rus Pavel Subin (decedata in septembrie 1889) a fost sora domnitorului Grigore Ghica.

In afara de acest interesant obelisc din fonta, in micul cimitir (denumit pe buna dreptate Cimitirul familiei Ghica - Subin din Vaslui) se pot vedea si alte pietre funerare din sec. XIX-XX, amintind de mostenitori ai domeniului Ghica de la Vaslui: Elena Hoffman, nascuta Subin; Olga Subin; Maria Aslan, fiica Olgai, Maria Teodoru, nascuta Hoffman, Ecaterina Hoffman…

---

VIZUALIZĂRI: 651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI