George Coșbuc la Eforie Sud

TIPĂREȘTE

Eforie Sud mi-a plăcut întotdeauna. E micuț și cochet. Are de toate pe o suprafață mică. De fapt, spre sud sunt zone mai ample dar, totuși, e micuț. Ajungi repede în orice loc.

Am fost de mai multe ori și-am avut cazare în diverse locații astfel că am cam scotocit peste tot.

În 2020 când toată lumea era derutată, am încercat o ieșire de nouă nopți și ne-a și ieșit pasența. Era frumos ca întotdeauna doar că era pustiu peste tot. Era început de sezon, 4 – 6 iunie și nu prea cald dar destul pentru a intra în mare. Am prins, totuși, și o furtună cu grindină pe la 5:00 după-amiază, pe 5 iunie, care a alungat pe toată lumea de pe plajă. A fost cod de nu știu care, se anunțase și se știa că vine. Eram la Capul Turcului. S-a potolit repede dar seara aia tot ud era asfaltul deși a doua zi a ieșit un soare strălucitor de toată frumusețea.

Era cam pustiu și abia vedeam câte un om ici – colo deși pe plajă se adunaseră câțiva. Ofertanții stăteau pe la tarabe în doru – lelii și terasele cam frecau menta. Aveam locurile noastre preferate dar totul era diferit.

Cazarea am ales-o la pensiunea George Coșbuc de pe Strada Ștefan cel Mare intersecție cu Strada Falezei. Este chiar în colț, ultima clădire spre mare și are un aspect de castelaș deși are doar parter și etaj, ei bine, acoperișul are un fel de turnulețe acoperite cu țiglă și îmi place cum arată. La etajul întâi au balcon frumos de unde se vede marea și e minunat să servești cafeaua acolo sau altceva, dacă ai de unde pentru că pensiunea nu oferă dar prin vecini se găsește ușor. Noi am avut cameră la parter deci fără balcon și fereastra dădea spre curte deci fără peisaj din cale-afară dar compensa prin faptul că imediat vedeam marea, de cum ieșeam pe poartă. Am stat doar două zile dar într-una din dimineți mi s-a năzărit să ies pe faleză la admirat răsăritul, pe la 6:00 – 7:00 dimineața și nu eram singura persoană care făcea asta. Aveam nevoie de aer. Am stat un timp pe pământul cu ceva urme de verdeață de pe faleză înaltă. În dreapta era micul parc. Am stat maxim jumătate de oră, până m-a luat frigul. Era plăcut însă confortul, lider de piață, își cerea drepturile. M-am întors la somn și am dormit chiar bine.

La ușa camerei, pe hol, deasupra aveam un cuib de rândunici. Era un fel de hol deschis care ieșea spre curte fără ușă. Era și un fel de pridvor la intrare unde se adunau seara oamenii casei la șuetă.

Proprietatea are o curte largă unde era amenajată o terasă cu acoperiș, televizor și ceva mese. Din partea aia se putea intra în bucătărie unde se putea găti. Aveau aragaz și cele de trebuință. Făceam doar cafea acolo.

Camera era confortabilă și avea un tablou cu un elefant deasupra patului. Asta nu uit. Îmi stârnea amintiri urâte. Altfel, era bine. Aveau TV bine plasat, se putea urmări confortabil, gresie pe jos și un frigider mic în cameră. Mobilierul era plăcut. Am avut confort suficient.

Aș mai fi stat dar era o atmosferă stranie peste tot. Mă bucuram să mă întorc acasă.

Străzile erau răscolite de lucrări și totul părea un șantier.

Habar nu am unde am stocat pozele de atunci, abia dacă am găsit câteva. Aveam mai multe dar... asta-i. În definitiv, totul se pierde în timp...

Cu serviciile a fost totul bine, nici n-am avut prea multe de împărțit. O fată era în permanență la locație. Își făcea saramură de pește la prânz în mica bucătărioară.

Condițiile au fost bune, am avut toate cele necesare.

Am găsit de toate prin vecini deși mai puțin decât de obicei că nu avea cine consuma.

Am fost pe la Splendid și pe la Capul Turcului, mai mult de bifat, așa. Îmi plac locurile alea.

Ne-am distrat bine peste tot pe unde am fost.

---

VIZUALIZĂRI: 751 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI