Melidoni și Sfendoni – două peșteri cretane unice

TIPĂREȘTE

Voi povesti aici despre Melidoni și Sfendoni, două importante peșteri cretane, unice prin ceea ce prezintă ele, la care am mers venind din Heraklion dar voi spune mai întâi câteva cuvinte despre Fodele, aflat la circa 30 de kilometri, satul în care pe la jumătatea secolului 16 s-a născut și a locuit Dominikos Theotokopoulos, celebrul pictor „El Greco” de mai târziu. Satul a fost unul dintre cele mai importante orașe ale Greciei antice minoice și romane, astăzi un frumos sat tradițional așezat într-o zonă foarte verde cu multe plantații de portocali, mandarini, lămâi și măslini.

Am trecut pe la Biserica bizantină, am văzut copacii seculari din zona de odihnă, am trecut pe lângă Terasa închisă la acea oră și am ajuns la Muzeul El Greco. Este amenajat într-o casă specifică satului, deschis zilnic între orele 9 și 19, cost 2,5 euro, în cele trei camere fiind expuse copiile unor lucrări aflate în marile muzee ale lumii, iar afară este expus un Bust al Pictorului.

Fiind primii vizitatori ai zilei am fost singuri, ne-am plimbat în voie prin micul muzeu, am admirat exponatele, mi-au plăcut și tablourile despre sat multe însoțite de fotografiile modelelor.

Am plecat spre Rethymno, dar după circa 59 de kilometri, la Mylopotamos, am virat la stânga spre Satul Melidoni.

Ne-am oprit la Peștera Melidoni, cunoscută și ca Peștera Bătrânului, peștera cu cea mai tragică poveste din Creta.

În urmă cu două sute de ani, în timpul luptelor cu otomanii 370 de copii, femei și puțini bărbați s-au baricadat în peșteră. Turcii au cerut cretanilor să se predea, cretanii au refuzat, otomanii au încercat să cucerească peștera, nu au reușit, au prăbușit gura peșterii pentru a opri intrarea aerului curat, cretanii au rezistat. Mânioși otomanii au umplut intrarea cu materiale inflamabile și au dat foc. Toți cei din peșteră au murit tragic sufocați de fum.

Peștera este bogată în formațiuni speologice și urme ale locuitorilor ei și se vizitează începând cu ora 9, ora de închidere diferă funcție de sezon, costul unui bilet este de 4 euro de persoană, nu are site dar informații despre peșteră se găsesc pe site-ul satului Melidoni, melidoni.gr.

Din Parcarea Peșterii am mers pe o alee până la o Terasă, apoi pe lângă Capelă am urcat pe poteca bine întreținută, cu balustrade, cu zone cu trepte din beton, după care am coborât la intrarea în Peșteră.

Am intrat în Peșteră, se vizitează fără ghid, și am început coborârea pe niște scări, sunt circa 80, abrupte, spiralate, dar solide, cu balustrade, spre o sală bine luminată, Sala Eroilor. În mijlocul acesteia se află Monumentul Eroilor ce comemorează victimele tragicului eveniment, un osuar ce adăpostește osemintele morților. Cretanii îi comemorează în fiecare an în Capela construită aproape de parcare. Sala, una dintre cele mai mari săli de peșteri din Creta are coloane, stalactite și stalagmite imense, multe și diferit colorate.

Monumentul este impresionant nu numai prin tragedia comemorată ci și prin simplitatea lui; o criptă din piatră ce adăpostește osemintele victimelor vegheată de o cruce tot simplă și tot din piatră. Impresionant este și modul în care este expusă: înconjurat de lumini ca de niște lumânări și de pereții grotei luminați discret, printre care pe o potecă pavată vizitatorii trec ca într-o procesiune….

Plimbarea a fost scurtă dar puternic emoțională. Practic poteca înconjoară Monumentul, se bifurcă spre stânga și se mai merge puțin până la un grilaj metalic, de aici drumul este nepermis vizitatorilor. Am revenit, apoi în sus pe scări și am ieșit la lumină…. De aici poteca ne-a condus pe un minicircuit la Terasă, apoi la Parcarea ce oferă o largă perspectivă asupra împrejurimilor și a Satului Melidoni aflat la circa un kilometru.

După aproape o oră eram iarăși în mașină și tulburată de cele văzute plecam spre Satul Zoniana, circa 22 kilometri. Eram puțin timorați căci citisem pe Google că drumul este foarte stricat, că se circulă greu fiind abrupt și virajat, dar, surpriză!! , drumul era asfaltat de curând și chiar abrupt și virajat fiind am mers bine, și în mai puțin de o jumătate de oră eram la destinație.

Am oprit în parcarea de la Peștera Sfendoni care, cu cei peste 3.000 de metri pătrați, este cea mai mare peșteră vizitabilă din Creta și una din cele mai mari și mai frumoase din Grecia. Este cunoscută și ca Peștera Zoniana, de la satul învecinat, sau Gaura lui Sfendonis, numele unui fugar ascuns în grota ce avea pe vremea aceea ca intrare o gaură de un metru pătrat sau poate numele vine de la sfendona, praștia cu care un cioban care în dorința de a o prinde a rănit zâna ce locuia în peșteră spun poveștile….

Am achitat taxa de vizitare, 5 euro de persoană, am așteptat puțin să iasă un grup aflat în peștera care se vizitează numai cu ghid vorbitor de engleză, germană sau rusă, eram circa 40 de persoane. Am intrat în peștera care are 14 săli bogat împodobite cu coloane, stalactite și stalagmite, din care doar 8 sunt amenajate cu platforme metalice cu balustrade de frânghii și special iluminate pentru vizite, celelalte nefiind accesibile turiștilor. Se vizitează doar 300 de metri.

Am trecut prin Sala Armoniei și Sanctuarul Zânelor și ne-am oprit puțin la Capela peșterii, am văzut Palatul și Partenonul, Panorama și Metropola, iar în Camera Copilului Pierdut, unde a fost găsit scheletul unui copil, vechi de câteva secole, ghidul ne-a spus povestea copilului care l-a găsit pe temutul Sfendonis în fața peșterii, iar acesta l-a ucis de teamă să nu-i fie dezvăluit ascunzișul, mai sigur, copilul s-a rătăcit în peșteră.

Sălile au mărimi diferite, 18 – 20 metri lungime, Sala Partenon fiind cea mai mare, 30 metri lungime și tot atât lățime, dar toate au mulțime de coloane, stalactite și stalagmite, unele mari de până la 6 metri înălțime iar pereții sunt iluminați într-o varietate de culori strălucitoare. Iluminatul le pune în valoare și le arată foarte bine în peșteră dar nu și în poze, așa că vă recomand să mergeți acolo. Am văzut și „perle de peșteră” , cristale de carbonat de calciu ce strălucesc în lumina reflectoarelor și, rămânând intenționat în urma grupului pentru liniște totală, am auzit și picăturile de apă căzând de pe tavane….

După o plimbare de circa 40 minute, încântată de cele văzute, am părăsit Peștera mergând la parcarea cu multe autoturisme și câteva autocare, au fost mulți turiști în vizită în acea zi, când Am Fost Acolo am așteptat ca un grup să iasă din peșteră, un altul a așteptat să ieșim noi.

De aici am plecat la Mănăstirea Arkadi, drum de circa 45 kilometri, destul de virajat, cu multe urcușuri și coborâșuri, dar bine întreținut, pe care l-am parcurs cam într-o oră, o mănăstire frumoasă cu o poveste tragică, poate cea mai tragică.

În timpul Revoluției antiotomane din 1866 Creta a avut o mare implicare, iar Mănăstirea Arkadi a fost un puternic centru de rezistență antiotomană.

În luna noiembrie, 964 oameni, dintre care 325 erau bărbați luptători, antiotomani s-au baricadat în mănăstire. Au fost atacați de peste 7. 000 de soldați cu 30 de tunuri, dar au rezistat câteva zile până au rămas fără muniție, au continuat lupta cu săbiile în curtea mănăstirii. Fiind copleșiți numeric s-au retras spre pulberăria unde se adăpostiseră femeile și copiii atrăgând cât mai mulți turci cu ei. Când pulberăria s-a umplut, un călugăr numit Kostas Giamboudakis a aprins pulberea, în imensa explozie murind toți cei care erau acolo; cretanii din curte s-au predat după ce li s-a promis viața, dar a doua zi au fost și ei uciși. Otomanii au pierdut circa 1.500 de soldați, au câștigat bătălia dar au pierdut războiul căci opinia publică s-a mobilizat obligându-i să părăseacă Creta. Și astăzi cei șapte călugări din mănăstire, și nu numai ei, își amintesc cu mândrie și recunoștință de luptători și îi sărbătoresc pe 9 noiembrie.

Pe arkadimonastery.gr găsiți mai multe detalii inclusiv număr de telefon, email, programul de vizitare, iarna este închisă, în restul anului este deschisă zilnic începând cu ora 9, ora de închidere diferă de la o lună la alta.

Ajunși la Mănăstire am trecut prin Poarta de Vest (Claustra) încastrată în zidurile de cetate ale mănăstirii, am plătit taxa de intrare, 3 euro de persoană și am mers la Biserica Sf. Constantin și Elena ridicată în secolul 16 în stil renascentist cu Două Nave și Clopotniță grecească. Interiorul este mare, are mai multe candelabre și lampadare, icoane pictate și un Iconostas sculptat în lemn, împodobit cu picturi. Am continuat plimbarea pe la Stăreție și am ajuns la Chiparosul ce nu a căzut în fața turcilor, își poartă și azi în trup gloanțele turcești. Am trecut pe la Trapeza mănăstirii, ne-am oprit puțin la Magazinul cu suveniruri și icoane ferecate cu argint, 55 euro cele mai mici, 2200 euro cele mari, toate cu certificat de calitate și am ajuns la Beciurile unde odinioară erau găzduiți pelerinii și săracii ce ajungeau la mănăstire. Ne-am oprit mai mult la Pulberărie, locul tragediei arcadiene, impresionantă prin tabloul celor ce nu s-au predat turcilor, un altar în fața căruia starostele mănăstirii binecuvântează luptătorii și pe cei ce le aduc un pios omagiu. Am trecut pe lângă Chiliile călugărilor, am mers prin Mesokumia, coridorul din față camerelor unde a funcționat spitalul în timpul asediului mănăstirii. De aici am mers la Muzeul Mănăstirii, apoi am aruncat câteva priviri și prin Galeria de la etaj. Ultimul văzut a fost Osuarul, vechea Moară de vânt a Mănăstirii, ce păstrează osemintele luptătorilor din 1866, se află în exteriorul mănăstirii.

Aproape de Osuar este un restaurant și un punct de belvedere pentru Defileul Arkadi un peisaj amplu și spectaculos.

Mănăstirea este și azi apreciată pentru arhitectura și podoabele pe care le are, a fost un cunoscut Centru de educație și copiere a manuscriselor în secolul 17 și Atelier de broderie cu aur în secolul 18, dar cel mai mult impresionează prin jertfa și credința cretanilor luptători antiotomani.

Am plecat spre Rethymno, ultima cazare a excursiei cretane, unde am ajuns după o zi plină cu 150 de kilometri parcurși în circa 7 ore, o zi frumoasă și puțin tristă, dar plăcută și foarte impresionantă, o zi pe care o recomand cititorilor acestor impresii și prietenilor lor. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Peștera Sfendoni este cea mai mare peșteră din Creta, se vizitează cu ghid, cu frumoase formațiuni carstice...

Peștera Melidoni, o peșteră de mici dimensiuni, are frumoase și imense coloane dar cu o poveste tragică...

Mănăstirea Arkadi, mănăstire deosebită în defileul cu același nume, important centru de rezistență antiotomană, cu o poveste tristă...

Mănăstirea Arkadi loc deosebit, de reculegere cu mare încărcătură emoțională...

Peștera Melidoni și Capela ei loc de aducere aminte și de comemorare...

---

VIZUALIZĂRI: 1777 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI