Lasithi, platoul morilor de vânt

TIPĂREȘTE

Drumul nostru de la Agios Nikolaos la Heraklion a fost unul lung și plăcut, lung pentru că nu am mers direct acolo ci am ocolit prin Platoul Lasithi, plăcut pentru că am văzut câteva obiective turistice interesante dar și pentru ce am văzut pe drum, din mașină sau în scurte opriri, dealuri verzi sau dealuri aride, sate cocoțate pe dealuri sau pitite prin văi.

Așadar venind din Krista, vezi impresii, am trecut prin Agios Nikolaos fără să mai oprim continuând apoi spre Heraklion, șosea bună, drum larg și după circa 35 kilometri, în Malia, un mic oraș pe coasta nordică a Cretei, am virat la stânga spre Platoul Lasithi. Cu părere de rău a trebuit să îmi prioritizez excursia și nu am oprit la Palatul Minoic Malia, vroiam să ajung mai devreme în Heraklion și să mai vizitez câte ceva și acolo.

De aici drumul urcă permanent, este virajat dar foarte bun și după circa 20 de minute am oprit în Parcarea de la Moní Panagías Kerás Kardiótissas, în traducere Mănăstirea Fecioara Maria a Inimii. Este o mănăstire veche, altă dată puternic centru de rezistență antiotomană, azi o mănăstire de maici.

Nu se știe când a fost construită, se crede că între secolele 9 – 12, dar se știe că a fost pictată la început de secol 14 când a devenit unul dintre cele mai importante monumente ecleziastice de pe insulă, și este și astăzi, refăcută după anii 1950 din ruinele pe care le-am văzut, mai târziu, în poze la Muzeul Mănăstirii.

Este cunoscută prin Icoana Maica Domnului Kardiotisa, icoană făcătoare de minuni, care, spune povestea, a fost pictată de Sf. Lazăr, vindecă bolnavii și ajută femeile să aibă copii, dar povestea nu se oprește aici. Furată de trei ori și dusă la Constantinopol s-a întors singură la mănăstire, ultima dată cu coloana și lanțul cu care fusese legată, dar la sfârșitul secolui 15 a fost furată și dusă la o mănăstire din Italia și a rămas acolo până astăzi. În secolul 18 a fost realizată o copie, tot făcătoare de minuni care este expusă și azi în biserica mănăstirii, expuse sunt Coloana în curtea mănăstirii și legat de altar, Lanțul, cu care a fost înlănțuită prima icoană.

Am coborât câteva scări și am ajuns la poarta mănăstirii și, lângă ea, în stânga ușa de acces la Expoziția în care sunt expuse icoane, odoare și obiecte bisericești, produse proprii mănăstirii, disponibile și pentru cumpărare. Fotografiatul nu este permis, am făcut o poză dar am fost oprită de cineva din personal. Ne-am mai plimbat puțin prin expoziție, am ieșit și am ajuns pe o alee pietruită, mărginită de pomi și ghivece cu flori care ne-a dus pe lângă micul Cimitir la Biserica Nașterea Maicii Domnului, o frumoasă biserică bizantină ridicată din piatră, cu o navă principală la care s-au alipit, mai târziu, două extensii și o micuță capelă. Pe fațada estică se ridică o Clopotniță grecească cu două clopote.

Am intrat în Biserică unde fotografiatul este interzis și foarte bine supravegheat, am reușit totuși două, trei poze, când „cerbera” a ieșit dar revenind foarte repede nu am reușit să pozez Icoana Făcătoare de Minuni.

Am părăsit biserica și am ajuns pe o platformă care oferă o largă perspectivă asupra împrejurimilor și a lacului de acumulare, câteva poze, și ne-am continuat plimbarea prin curtea pavată, cu flori și verdeață, printre clădirile albe, frumoase, bine întreținute, până la Muzeul Mănăstirii, de mici dimensiuni, organizat în cinci săli, Vechiul iconostas, Documente scrise, Obiecte de cult, Icoane de rugăciune și Cărți bisericești. Am admirat exponatele apoi am ieșit în curte, de aici în parcare și La drum!! , dar nu pentru mult timp….

Următoare destinație aflată destul de aproape, pe șoseaua bună dar în urcuș și foarte virajată a fost Muzeul „HOMO SAPIENS” din Satul Ano Kera. Deschis zilnic din aprilie până în octombrie, între orele 9 și 19, este un sat tematic ce încearcă să prezinte evoluția omului de când trăia în peșteri și până azi, să arate faptul că plecând de la nimic omul a reușit să devină ființa dominantă a naturii, exponatele muzeului prezentând gândirea inventivă a omului și eforturile lui pentru a supraviețui. Despre muzeul-sat sunt aprecieri total diferite, de la „o prezentare cu elemente kitsch, fără ceva potrivit frumuseții naturale a munților” și „singurul lucru bun e panorama ce se deschide și o poți vedea” , până la „foarte frumos, copiii se vor distra bine prin sat” .

Erau puțini vizitatori, trei, patru mașini parcate, am oprit și noi lângă clădirea viu colorată, câteva poze cu statuile care o înconjoară, cu morile de vânt aflate în jur, nu m-a convins, mult kitsch, am plecat și ne-am oprit după mai puțin de 2 kilometri la Seli Ampelou cu ale lui Mori de vânt; au fost 26 de mori construite din piatră la sfârșitul secolului 19, mai sunt câteva pe ambele părți ale șoselei, din care doar 2 sunt complete. Aici este loc și de popas, restaurant, parcare.

Din acest punct începe coborârea spre Platoul Lasithi un podiș din Munții Dikti aflat la circa 70 kilometri sud – est de Heraklion, la circa 800 metri altitudine, foarte plat, înconjurat de munți.

A fost renumit prin cele peste 10.000 de Mori de Vânt, mai corect Pompe de Vânt, realizate la sfârșitul secolului 19 după un design local, un turn de fier pe care este montată elicea cu palete din pânză albă ce antrenează motorul, acestea pompând apa în canalele sistemului de irigații construit de venețieni în prima jumătate a secolului 16.

Din păcate, cele mai multe dintre aceste mori nu mai există fiind înlocuite cu mijloace mai moderne de irigare și alimentare cu energie electrică, cele rămase au doar scop decorativ, peisajul format fiind spectaculos. Sistemul de irigație venețian este funcțional și azi ca sistem de drenaj ale cărui canale colectează apa și o duc într-o dolină de la marginea platoului, de unde ajunge în Râul Aposelemis și apoi în Lacul de Acumulare Aposelemis pe care l-am văzut și pozat din șosea. Drumul practic șerpuiește pe la marginea platoului, este drum plat, am admirat și pozat morile.

Următoarea oprire a fost în Parcarea Peșterii Diktaion, lângă Parcul tematic MITOLOGIE GREACĂ, o afacere de familie în care sunt prezentate subiecte din tradiția mitologiei grecești, din civilizația minoică și viața rurală din Creta, pe care doar l-am pozat.

Parcarea mare, era plină de mașini, are magazine, magazinașe și tarabe cu suveniruri pline de turiști, cu terase și indicatoare spre Diktaion Antron, cunoscută și ca Psichro Cave, pentru noi Peștera lui Zeus, una dintre cele mai faimoase peșteri din Creta. Povestea spune că aici s-a născut marele Zeus, ba chiar şi-ar fi petrecut şi primii ani din viaţă, hrănit cu lapte de mama capră Almatheia, o fi oare străbuna simpaticelor căprițe Kri–kri de azi. Cert este că peștera bogată în stalactite și stalagmite era deja faimoasă în antichitate după cum arată numeroasele ofrande aduse de închinătorii zeului rege și oasele animalelor sacrificate acolo.

Aici am aflat că Peștera este închisă, dar m-am hotărât să mergem până la ea, drum de circa un kilometru, urcuș permanent, 15 - 20 de minute de mers pe jos. Din parcare am urcat mai multe trepte și am ajuns pe o potecă largă, mărginită de pomi verzi, cu trepte naturale din pietre nu prea prietenoase până la presemnalizarea unei „stații de taxi” , urmată de o potecă ce trece peste pietre și mai neprietenoase….

Am găsit și un „taxi” oprit pe potecă, era liber măgărușul ce aștepta să-i urce pe cei obosiți, și eu eram puțin obosită dar continuând urcușul am uitat să-l mai pozez, deși merita. Am ajuns la intrarea în Peșteră, unde am găsit un mic anunț care ne anunța sec, „Cave is closed” !? . De ce?? , Cât timp?? , nimeni nu știa iar personalul peșterii era după poarta încuiată deși erau turiști acolo și alții continuau să urce. Am aflat când am coborât de la proprietarul unei terase că se surpaseră niște stalactite cu o săptămână în urmă și că va rămâne închisă până se stabilește cauza surpării.

Mi-a părut rău că nu am putut coborî în Peșteră, știam că nu este prea spectaculoasă dar eram curioasă să o văd. A fost a doua ratare din excursie, aici din motive ce nu depindeau de noi.

Am fost răsplătită însă de perspectiva oferită, platoul înconjurat de munți ca zidurile de apărare ale unei cetăți, doar pentru atât și merită urcat acolo… și de aerul răcoritor de munte, parfumat cu aroma ierburilor locale.

Mai multe poze și am început coborârea spre parcarea cu forfota și agitația ei, care se vedea foarte bine. Coborârea a fost mai rapidă și s-a terminat la o terasă, la un suc de rodii, 4 euro, foarte dulce și foarte bun, cel mai bun pe care l-am băut nu numai în Creta ci și în alte locuri pe unde am mai fost, și unul de portocale, 3 euro, la fel de bun.

Mai spun doar că Platoul Lasithi cu toate ale lui este altceva, este unic în Creta, mi-a plăcut, este spectaculos, spectaculos este și drumul. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

Platou așezat la 800 metri înconjurat de munți, mori de vânt tradiționale cretane...

Peșteră cu semnificație mitologică, punct de belvedere asupra Platoului Lasithi, care se vede în toată măreția lui, de neratat...

Biserică deosebită cu Icoană Făcătoare de Minuni...

---

VIZUALIZĂRI: 1608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI