La plajă lângă Salonic, Epanomi Beach, stelele dintre dune

TIPĂREȘTE

Studiind harta în căutare de ceva simpatic pentru a-i face o surpriză soțului meu am observat un triunghi cu „moțul” în mare, nu foarte departe de Agia Triada.

Într-una din zile, după MD de la Cabo Verde hotel am plecat în excursie pe coclauri. Știu, lumea merge în Salonic pentru a vizita, nu pentru a face plajă. Eu sunt pe invers, caut culori, nu istorie...

Așadar, ieșim din Agia Triada, trecem de Peraia, la primul drumeag facem dreapta, la indicațiile domnului GPS.

Drumul e îngust, asfaltat, sunt viluțe pe ici-colo, părea că mergem în pustiul pustiului. O parte de adevăr era, totuși...

Trecem prin câteva sate modeste, ținta mea era Melissa Seaside Bar.

În sătucurile tranzitate am zărit și locuri de închiriat (vile) dar și magazine cu de toate.

Satul Potamos era ultimul întâlnit în drumul nostru, la întoarcere am oprit la un market care era foarte bine aprovizionat, prețurile erau bune.

Părăsim asfaltul și înaintăm spre mare. Sunt poteci dar și urme lăsate de mașini, denivelate toate, cu nisip fin și praf mult.

Ajungem într-un spațiu uriaș, destinat parcării auto. În dreapta erau boscheți, în stanga Melissa, în față aveam un drum nisipos care ducea la dunele de nisip, la far și la epavă, la plajele prosopiștilor.

Linia de plajă e imensă, din spusele unora ar avea cam 40 km, plaja atrage turiștii greci dar și sătenii din împrejurimi.

Pare a fi un loc al lor, doar al grecilor, n-am văzut numere de înmatriculare străine de Grecia la vizita mea acolo. De altfel, marea majoritate a vilelor văzute pe traseu erau ale grecilor, să fie vreo 25 km de la Salonic la satul Epanomi.

Zona Epanomi este foarte mare, citisem că ar avea 500 ha, loc în care se găsesc multe specii de floră și faună. Noi am stat doar la malul mării, am văzut doar boscheți. Cică ar fi și o mlaștină în zonă, așa citisem pe net.

De ce am fost noi acolo?

Pentru Melissa Seaside Bar, ochisem niște poze pe Maps cu acest club și mi-a plăcut, era exact ceea ce căutam pentru al meu soț.

Un gard alb construit din uluci albe înconjoară locul, erau câțiva copaci, un acoperiș imaculat, decorul de pe terasă m-a impresionat instant. Suntem în pustiu, în mijlocul unui „nimic” și-am pășit pe stelele Melissei cu zâmbetul pe buze.

Pe dreapta e un magazinaș cu produse estivale, apoi erau dușuri, vestiare și toalete, văd un panou uriaș cu un grec master chef de Ibiza, pășesc pe poteca din lemn, sunt de-a dreptul încântată, văd barul pe dreapta, în stânga terasa, deasupra niște plase de camuflaj, câteva plante ornamentale, iar în față aveam plaja și marea. Plăcerea mi-a lățit zâmbetul, îmi luminase fața, totul arăta excelent.

Personalul locului era tânăr, de altfel acolo-i totul tineresc, noi eram singurii „expirați” .

Suntem primiți cu drag, o tânără ne-a condus la șezlonguri, să ne alegem. M-am orientat după umbrelă, am socotit eu cam pe unde va ajunge soarele și m-am proțăpit lângă un palmier foarte fotogenic, adus acolo într-un ghiveci.

Șezlongurile erau din fier, aveau saltele groase și perne pentru căpățână, o masă din fier acoperită cu scânduri era între paturile de plajă, o scrumieră și-un meniu care îmbrățișa piciorul umbrelei colorate, toate acestea le-am închiriat noi pentru o zi, gratis.

Nisipul era extra-fin, era curat și frigea îngrozitor încă de dimineață.

Vine un tânăr ospătar, ne întreabă ce dorim să comandăm, îl întreb de prețul șezlongurilor, îmi spune că e totul gratis, contra unei consumații putem sta relaxați la plajă. Minunat, am nimerit cum nu se poate mai bine, domnul soț îmi zice „să vezi ce prețuri au ăștia la halimos, lăsăm o sută de euro pe-aici” .

A vrut elegant, fără țărănisme și pietre, opulent, o aroganță estivală, i-am oferit toate acestea, nici nu m-a interesat dacă e scump, ieftin sau gratis. Și unde? Aproape de casă, nu pe vreo insulă scumpă.

Avea și muzică bună în difuzoare, avea și cârciumioară, ospătarii serveau la botul calului, saltele confortabile, apa mică și nisip fin, mai ceva ca la UAI.

Marea era minunată! Excelentă pentru „copilul” meu: intrarea lină, apa limpede, fără valuri, câțiva peștișori inofensivi, apa nu se adâncește nici brusc dar nici foarte departe, pe fundul mării era numai nisip, muzica de pe plaja nisipoasă nu se auzea în Egee, condiții perfecte de bălăceală.

Am comandat frappe, cafeluță, suc, apă. La prânz am mâncat la terasa lor, o porție de calamari prăjiți, o porție de șnițel însoțiți de cartofi franțuzești, ne-am hidratat ca de obicei, cu apă. Calamarii mei au fost grozavi, erau ușor crocanți, neuleioși, se topeau în gură. Au fost însoțiți de un sos verde mâzgălit prin strachină, domnul soț a fost foarte încântat de mâncărica lui, am cerut nota de plată. Surpriză: 19,20 euro. Pe bune? La cinci stele ale Melissei?

Pentru ceea ce am consumat la plajă am plătit separat, 15 euro. Ca să vă faceți o idee de prețuri: o cafea 3 euro, frappe 4 euro, o apă 0,70 e, un suc 4 e, o pizza 10 euro, spaghetele 7 – 10 euro, o sticlă de vin 35 euro.

Meniul de la Melissa este foarte, foarte bogat, nici nu știi ce să alegi, aveau o gamă variată de salate, friptane, băuturi, burgeri, fructe de mare, de toate pentru toți.

La Melissa se organizează evenimente, e deschis și seara - nu numai ziua, am văzut poze de la nunți, cumetrii, paranghelii.

După așa o zi minunată, am plecat spre dune. Mai văzusem în Creta dar acolo erau îngrădite cu o sârmă.

Înaintăm cu mașina spre epavă, spre vârful triunghiului din povestea mea. Suprafața e generoasă, pe stânga, după Melissa e zona liberă, prosopistă. Acolo sunt dușuri, vestiare, toalete. Și-o gheretă cu lichide. Măi, aicea-i raiul prosopiștilor, vă spun drept!

Drumurile sunt neprietenoase pentru mașina noastră, am mers încetișor, pe câteva porțiuni ne-a fost teamă că o să rămânem acolo pe veci, cu roțile îngropate în nisip. Normal că în astfel de condiții n-am putut ajunge la epavă și nici la farul din zonă. Erau câțiva teribiliști care s-au abătut de pe drum și-au intrat pe plajă, printre dune. Erau înțepeniți, se chinuiau să-și scoată „căruțele” de acolo.

Citisem despre vasul de la Epanomi că s-ar fi scufundat în ziua de Sf Anton, în 1970, că sfântul a protejat locul, a salvat habitatul, nu-ș ce naiba doreau ăia să facă prin zonă. Așa o fi, prea multe detalii n-am găsit. Ideea e că iubitorii de snorkeling dar și de scufundări vin la epavă, e și asta o atracție turistică pentru cei pasionați.

Pe Google Maps văzusem mai multe asemenea cluburi, Melissa m-a atras și n-am ales greșit, am avut parte de o zi minunată, relaxantă, aproape de Agia Triada, de Salonic, de țară.

La 25 km de Salonic

Și distracție și relaxare, la plajă și la bălăceală

---

VIZUALIZĂRI: 10206 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI