Din categoria „o dată-n viață” !

TIPĂREȘTE

Pentru Lago Maggiore a trebuit să-mi depășesc un nou prag psihologic în ceea ce privește prețul pe care sunt dispusă să-l plătesc pentru o cazare. Bine, nu chiar „a trebuit” , nu m-a obligat nimeni, am făcut-o de bună voie... Știu că nu-i nevoie să dau explicații, dar... să zicem că a fost „ca cadou” de ziua mea (care avea să vină peste mai puțin de 2 luni) plus a lui Tati (care trecuse de vreo 4) plus... Mă rog, luați-o cum vreți, bucurați-vă de poze, că o să pun multe-multe și dați-i încolo de bani (mai ales că-s ai mei; mai precis au fost) ! ????

Am avut criterii de căutare foarte clare: dacă tot stăm doar 4 nopți (în final 3, căci prima am petrecut-o pe drum, la Blue Relais Maggiore, precum v-am povestit), atunci experiența trebuie să fie deplină! Adică: Stresa sau Baveno, neapărat; vedere la lac (de preferat și la insulele Borromee); parcare; atmosferă; referințe bune; preț decent. Ei bine, precum vă imaginați, așa ceva nu există! Rezultă că-i musai să mai tai de pe undeva, ori de la localizare, ori de la view, ori de la... preț. Găsisem o pensiune drăguță, vedere la lac avea, nu chiar din camere și era destul de cocoțată, ar fi trebuit să coborâm și să urcăm drumul ăla cel puțin de 3 ori și... până la urmă, și timpul costă bani, nu?! Așa că am decis: dacă-i bal, bal să fie!

Am rezervat la Hotel Regina Palace, Stresa, o cameră dublă cu vedere la lac, cu mic dejun inclus, pentru 3 nopți și pentru prețul de 540 de euro, cu drept de anulare gratuită până cu 4 zile înaintea sejurului și cu plata la destinație. Rezervarea am făcut-o prin booking, pe site-ul hotelului prețul era identic la data respectivă.

Regina Palace este unul din hotelurile istorice din Stresa, aflându-se chiar în prima linie, pe Corso Umberto nr. 1, în imediata apropiere a centrului vechi și a Centrului de Congrese. Și acum puțină istorie, ca să înțelegeți mai bine contextul! ????

Odată cu inaugurarea în 1906 a Tunelului Simplon (o adevărată revoluție inginerească a vremii, ce se desfășurase pe parcursul a peste 7 ani, care străpunge munții pe parcursul a 20 km și leagă Brig/Elveția de Issele/Italia), Piemontul devine din ce în ce mai vizibil, iar micile sate pescărești de pe țărmurile lacurilor sale glaciare tot mai înfloritoare, transformându-se rapid în adevărate stațiuni de lux. În același an, un grup de investitori vizionari înființează Societa Anonima Italiana per gli Alberghi del Lago Maggiore, care, printre altele, cumpără deja celebra Villa de Martini, o demolează, iar în locul ei ridică Regina Grand Hotel, iaugurat 2 ani mai târziu. Cu superba sa arhitectură Art Nouveau, cu interioarele luxoase, Regina a devenit curând destinația preferată de elita vremii.

Anii primului război mondial au adus un oarece declin, dar afacerea s-a redresat rapid după încheierea păcii. Oaspeți iluștri i-au trecut pragul, printre ei numărându-se Regina Sofia a Greciei, scriitorul George Bernard Show, Regele Hussein al Iordaniei, Regele Faruk al Egiptului și mulți, mulți alții, mai mult sau mai puțin celebri – toți atrași de serenitatea peisajului, de aerul curat, dar și de activitățile mondene, printre care concursurile cu cai.

În 1935, Regina găzduiește celebra Conferință de la Stresa, ce a reunit liderii marilor puteri europene în încercarea de a găsi strategii spre a opri ascensiunea lui Hitler; din păcate, precum știm, acest demers n-a prea fost încununat de succes. Anii de după război aduc din nou cer senin pe cerul Stresei și, începând cu 1946, la Regina încep să se desfășoare concursurile anuale de Miss Italia, printre câștigătoare numărându-se Gina Lollobrigida. De asemenea, în 1984 aici are loc întâlnirea NATO.

Anul 1996 înseamnă începutul „chirurgiei” estetice pentru bătrâna doamnă; restaurarea avea să se facă temeinic, cu conservarea arhitecturii și a elementelor artistice, adăugând în același timp numeroase facilități moderne. În prezent, hotelul Regina Palace se laudă cu bogate decorațiuni în stilul eclectic fin du siècle, cu mobilier de epocă, candelabre de Murano, țesături manuale de San Leucio, podele din lemn prețios; nu lipsesc detaliile evidențiate cu foiță de aur (!)

Dacă vrei doar să-ți faci o idee, nu-i musai să te cazezi în cele 214 camere duble sau triple, ci doar să iei masa la unul din cele 2 restaurante à la carte, Liberty și Charleston sau poate doar o băutură la Bar 1900, găzduit în somptuosul hol al recepției. Ca oaspete cu drepturi depline, desigur că poți beneficia de toate facilitățile hotelului: parcare cu 200 locuri (plus 3 stații de încărcare pentru mașini electrice, dintre care 2 pentru marca Porsche); parc cu piscină în aer liber, teren de tenis și de fotbal (în sezonul cald); Clubul Sportiv Regina, în interior (sală de sport, piscină încălzită, saună, baie turcească, tratamente faciale și corporale). Regina beneficiază de mai multe săli de conferință modulare, ce pot găzdui de la 5 până la 600 de persoane, precum și de un heliport privat. Sunt acceptați și micii prieteni patrupezi, pentru o taxă suplimentară.

Am ajuns în Stresa puțin după ora 13; pe site scria că abia de la 15 începe check-in-ul, dar am zis să încercăm, poate măcar să lăsăm mașina și să ne întoarcem după ce mâncăm de prânz. Hotelul are 2 intrări „pietonale” , una prin față și alta prin lateral; mașinile pot pătrunde doar prin lateral. Am găsit porțile impunătoare date în lături (fier forjat, o adevărată dantelărie!), am pătruns în incinta largă, pavată, centrată de un aranjament cu arbuști și am parcat, temporar, chiar lângă intrarea în hotel, acoperită cu o mică marchiză splendid decorată. De pretutindeni răzbătea o muzică zen ce se îmbina cu susurul cascadei amenajate în zona opusă; în imediata apropiere a acesteia se face tunelul ce duce spre parcare. Flori peste tot, chiar dacă era deja toamnă târzie, bolțile de trandafiri și mușcatele de la balcoane încă se țineau bățoase. Am uitat să vă spun, hotelul are o formă mai ciudată, cu 2 aripi dispuse în unghi de 90°, unite printr-un mic corp central.

Am pătruns în interior, muzica ne-a însoțit și acolo și ne-am trezit teleportați într-o lume a culorilor și-a armoniei; ne-au vrăjit pe loc podele acoperite cu marmură policoloră, alcătuind un superb mozaic, pe care cădeau reflexii din vitraliile de la intrare! În față, sub un fel de paravan (ulterior am văzut că de fapt pe partea opusă era scara somptuoasă către primul eraj), se afla un pian, în stânga se făcea un coridor (spre lifturi), în dreapta era un spațiu larg de socializare, apoi urmau vechile cabine telefonice (acum cu rol decorativ) și ceva ce imita o lojă de tren de epocă... Știu că sunteți deja năuciți; mi-ar lua juma' de an să descriu fiecare detaliu, așa că voi rezuma: lux și bun gust; și veți vedea totul în fotografii...

În fine, am înaintat timid și undeva pe stânga am descoperit recepția, surprinzător de modestă pentru cât de impunător e restul ambientului. Ne-a preluat imediat o domnișoară amabilă, ne-a spus că hotelul nu funcționează la gradul maxim de încărcare (era de așteptat), așa că ne vom putea caza imediat, fără probleme. Ne-a verificat documentele, inclusiv green-pass-urile, parcă zic că am semnat și o foaie de cazare (nu mai știu sigur), apoi ne-a înmânat cele 2 cartele magnetice. Ne-a spus că micul dejun se servește între 7 și 10 și ne-a indicat direcția restaurantului, precum și pe cea a lifturilor. S-a oferit să ne rezerve o masă pentru prânz la restaurantul hotelului, dar am fost inspirați să spunem că preferăm să facem câțiva pași pe-afară (n-aveam să mâncăm niciodată acolo, am găsit variante mult mai accesibile în centrul vechi).

Am avut camera 202, la etajul 2, o dublă cu pat matrimonial, precum solicitasem la rezervare (există și camere cu paturi twin). Camera nu e mare, nici nu mă așteptam, având în vedere vârsta respectabilă a stabilimentului, dar e cochetă și chiar luxoasă, decorată în același stil, cu moblier de epocă, lambriuri și brocarturi. În același timp, avea să dovedească primitoare și confortabilă. Am avut un pat imens, saltea odihnitoare, acoperită cu lenjerie de calitate și câte un rând de perne (pe-al doilea l-am găsit în șifonier). Noptiere de ambele părți, veioze fixate în perete, întrerupătoare și prize. Pe peretele opus, un fel de birou cu sertare, dar și un spațiu ce adăpostea minibarul, încărcat cu câteva recipiente; într-un raft semi-ascuns, ne așteptau 2 pahare și un desfăcător de sticle. N-au lipsit oglinda și televizorul (destul de ciudat poziționat, pe o etajeră, într-un colț, dar, la cât am stat în cameră, nu ne-a deranjat defel). Au mai fost o măsuță și 2 scaune, puse și ele pe unde s-a mai găsit loc.

Fereastra înaltă și îngustă era acoperită cu bogate draperii roș-albastre-aurii, din același material precum cuvertura și se deschidea într-un balcon minuscul. Totuși, era loc pentru 2 scaune micuțe, pliante, dar numai atât. În schimb, priveliștea!... Doamne, priveliștea! (Că doar pentru asta fusesem de acord să cotizez cu aproximativ 30% în plus decât dacă aș fi rezervat cameră pe spate...) În imediata apropiere, frumoasa grădină a hotelului (deseori bibilită de câțiva angajați, după cum am văzut), pe urmă, dincolo de șosea, apele liniștite și albastre ale lacului, încadrate de culmi muntoase... Spre stânga, după hotelul vecin Astoria, un fragment din Isola Bella, iar ceva mai în larg, Isola Madre (insula cu mâncătorii, del Pescatori, nu se zărea). Oricum, superb! N-am avut prea mult timp la dispoziție, dar o parte din el l-am rezervat acestui colțișor de poveste!...

Baia – micuță și destul de înghesuită (nu ne-a deranjat), asta pentru că italienii nu fac rabat la confort când e vorba de îngrijirea personală. Am avut de toate, inclusiv bideu, o sumedenie de prosoape de toate felurile, de smacuri, chiar și halate de baie. Am avut și cadă, și cabină de duș, ba chiar din aceea cu duze de hidromasaj; răsfăț maxim, ce mai!

Pe holul de la intrare era fixat în perete un cuier simplu cu agățători, iar în dulap am găsit pilote de rezervă și papuci de unică folosință, precum și un seif.

Parchetul lăcuit era acoperit parțial cu un covor persan foarte bine întreținut, în culori asortate interiorului. Candelabrul de cristal cu mai multe brațe asigura seara o lumină plăcută. A fost cald și bine, hotelul beneficiază de încălzire centralizată. Există și rețea de wi-fi proprie, n-am idee despre performanțe, eu m-am folosit de datele mobile. Curățenie s-a făcut zilnic, patul aranjat, prosoapele schimbate; nu și lenjeria, nici n-ar fi fost nevoie.

Se cuvine să spun câteva cuvinte și despre restul spațiilor comune, pe care le-am inspectat puțin câte puțin în cele 3 zile cât am stat acolo. Aminteam mai devreme despre intrarea principală (prima dată noi am pătruns prin spate); ușa dublă este o adevărată operă de artă, cu feronerie dantelată și o superbă boltă multicoloră. Ea te conduce în foaierul spațios pardosit cu parchet de lemn, traversat ici-colo de covoare minunate, tavanul casetat este decorat minuțios, câteva coloane zvelte de marmură îl sprijină din loc în loc.

De ambele părți ale culoarului central sunt zone de socializare compuse din măsuțe scunde înconjurate de fotolii și canapele, toate tapisate cu același model floral, vesel și luminos. Din mijlocul tavanului atârnă un imens candelabru conic de cristal, care seara, când luminează, pur și simplu îți ia ochii! Din capătul foaierului, te cheamă cu degete nevăzute scara monumentală ce duce la primul etaj, mărginită de balustrade de lemn sculptat (remarcați, vă rog, că am obosit să tot folosesc epitete precum „splendid” , „superb” etc, deja treaba devine redundantă...). Treptele de marmură sidefie sunt acoperite pe mijloc de o traversă roș-aurie și decorate pe margini cu buchete imense de orhidee.

Înainte de scara cea monumentală, în ambele părți se desprinde câte un hol nu foarte lat (cel din dreapta duce spre restaurantul de mic dejun), ai căror pereți sunt decorați cu picturi și gravuri înfățișând personaje din vremuri trecute sau peisaje din împrejurimi. Din loc în loc sunt vitrine spațioase încărcate cu tot felul de obiecte de decor, gen veselă, bibelouri etc; cel mai mult m-a impresionat colecția de pipe și cea de... degetare pentru cusut. Un adevărat muzeu; ne-am preumblat de multe ori prin fața exponatelor, admirându-le!

Aminteam la început de coridorul cu lifturile; acesta continuă mult în față până se deschide într-un hol mai mare. N-am văzut nici un fel de mișcare pe-acolo, bănuiesc că în spatele ușilor închise se ascund sălile de conferințe. Și pe-aici totul e minunat decorat, dar un pic altfel decât în restul hotelului, predomină nuanțele pastelate de bleu și vernil.

Deși veniserăm chitiți, n-am avut deloc – dar deloc! – vreme de piscina cea încălzită! Nici măcar o poză nu i-am făcut... Centrul spa se află la subsol, am coborât într-o zi cu liftul, de asemenea era totul pustiu, nici măcar la mica recepție nu era nimeni. Am tras concluzia că poate n-o fi funcțională din motive de covid, dar nu știu sigur... Am zis c-o să întrebăm la plecare, am uitat...

Micul dejun se servește într-o zonă a restaurantului din aripa nordică (din câte mi-am dat seama, cel din cealaltă aripă era închis, probabil din cauza lipsei de încărcare). Un spațiu decorat pe măsură, cu adevărat magnific! Podea din marmură în 2 nuanțe de bej, lambriuri tapisate alb-albastru-auriu, corpuri de iluminat bogate, perdele drapate la ferestrele uriașe, cu vedere spre lac, uriașe aranjamente florale!... Mesele erau acoperite cu mai multe rânduri de fețe textile, ultimul fiind de bumbac alb ca laptele, impecabil apretat (și am remarcat că acest ultim strat era schimbat la fiecare debarasare).

Bufetul a fost aranjat într-o încăpere alăturată și vă zic sincer că mi-a fost jenă să pozez, dar trebuie să mă credeți pe cuvânt că oferta era generoasă și de cea mai bună calitate. Rețin mai ales cele 4-5 tipuri de brânzeturi și cârnăciorii prăjiți (absolut mirifici!). Ceaiul sau cafeaua erau servite direct la masă de chelnerii îmbrăcați toți la 4 ace, extrem de politicoși. În prima dimineață am cerut pur și simplu cafea și am primit chestia aia lungă, de filtru, care mie nu-mi place defel. Privind pe la mesele vecine, am constatat că alții aveau în față espresso sau capucino, iar în diminețile următoare am întrebat dacă putem primi și noi așa ceva; am primit fără nici o problemă.

Decazarea se face până la ora 11, cam pe la ora asta am părăsit și noi hotelul. Am plătit cu cardul contravaloarea cazării, la care s-a adăugat taxa de oraș (2,5 euro/zi/persoană), pe care cred că am plătit-o cash (dar nu bag mâna-n foc). Ni s-a cerut feedback, l-am oferit cu drag; totul a fost la superlativ!

Regina Palace n-a fost pentru noi doar o cazare, ci o experiență și o destinație în sine. Una în care ne-am simțit răsfățați peste măsură în fiecare clipă, romantică și confortabilă în același timp. Un loc care ne-a făcut să plonjăm într-o poveste de demult, cu regi și regine, curse de cai și de yachturi, mașini decapotabile și trăsuri cu blazoane... O experiență pe care probabil n-o vom repeta prea curând (deși am vrea) – din motive evidente! ????

---

VIZUALIZĂRI: 943 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI