Un excelent hotel de tranzit în sudul extrem al Lacului Maggiore

TIPĂREȘTE

Ni s-a făcut iar dor de ducă și, în mod specific, de Italia. Am studiat condiții de intrare și alte asemenea, am cumpănit un pic și-am decis să mergem pe undeva, oriunde. La vremea respectivă (jumătatea lui noiembrie 2021), Italia cerea doar certificat verde (deci era suficient că eram vaccinați) plus completarea formularului de localizare, desigur; ulterior, peste vreo lună, condițiile s-au înăsprit (și încă sunt valabile); chiar dacă ești vaccinat, tot trebuie să faci test anti-covid (fie test rapid antigen în ultimele 24 ore, fie pcr în ultimele 48 de ore).

Cred că cele mai multe zboruri sunt spre Milano; de ce nu Milano?! ; ai atâtea variante de excursii cu plecare de aici, ca să nu mai zic că eu, una, nici pe Milano nu l-am vizitat nicicând... Deci s-a votat câștigător, atât de simplu a fost. Ca de obicei, Tati s-a ocupat de biletele de avion, aveam să zburăm cu binecunoscuta companie irlandeză low-cost, doar că zborul de plecare era pus ca naiba: decolare la 20:20 de pe Otopeni, aterizare la 21:30 pe Malpensa. (Întoarcerea a fost mai ok, 12:35 – 15:50.)

Mi se pusese pata pe lacurile din nordul Italiei, mă documentasem un pic despre Como, dar, când m-am uitat pe hartă, am constatat că Maggiore e mai aproape de Malpensa. Nu-i bai, că oricum aveam de gând să închiriem mașină, dar de ce să ne scărpinăm după urechea opusă?! Hai la Maggiore, om „face” Como altădată! Și dă-i și studiază din nou!...

M-am lămurit repede: pentru o experiență optimă, trebuia să ne stabilim baza undeva pe la jumătatea țărmului vestic al lacului – Stresa sau Baveno, ceva pe-acolo. Greu, tăticule, prețuri de prețuri! Vorba unui coleg: în Italia e ieftin doar avionul. În plus, vom ateriza târziu, până ieșim din aeroport sigur mai trece măcar o oră, trebuie să găsesc un loc dispus să ne cazeze la ora aia... Și-atunci mi-a venit ideea să iau cazare pentru prima noapte undeva, în zona Malpensa, iar pentru următoarele 3 să caut altundeva, pe malul lacului, cum zisei. În plus, procedând așa, aveam să realizăm și o mică economie la buget????.

Am luat booking-ul la puricat, așadar, criteriul principal de căutare fiind late check-in (cât mai late!); în plus, neapărat parcare, preț rezonabil și condiții decente. Eram dispuși să ne deplasăm în direcția lacului maxim 30 km și, eventual, să ne abatem vreo 2-3 de la drumul principal.

Oferta n-a fost rea, am găsit câteva variante, dintre care s-a detașat net Blue Relais Maggiore, un hotel de 4*, aflat chiar la șosea, în Castelletto sopra Ticino (așa zice pe site, dar e mai degrabă la intrarea în următoarea localitate, Villagi), așezat strategic, chiar în zona de unde începe Lacul Maggiore. Pe Google are calificativul 4,1/5, pe booking 8,1 din peste 2400 de evaluări; am citit o parte din ele și n-am găsit nimic peste care să nu pot trece pentru doar o noapte de tranzit (aspect un pic uzat, antifonare deficitară, umezeală etc).

Așa că am rezervat o cameră dublă la prețul de 56,46 euro (inclusă taxa de oraș de 1,5 euro/pers/noapte, precum era specificat). Cazarea se putea face până la miezul nopții și puteam anula gratuit oricând. (Da, chiar oricând! Am verificat asta; în aeroport am avut ceva probleme cu închiriat mașina – atenție! musai card de credit! – și se punea problema să luăm un taxi până la cel mai apropiat hotel, iar a doua zi dimineață să ajungem la hotelul din Stresa cu trenul/autobuzul. Și da, la ora 22 încă aș fi putut anula gratuit rezervarea la Blue Relais!). Micul dejun nu era inclus în preț, dar se specifica pe site că puteam opta pentru el la fața locului pentru 10 euro/persoană.

Până ne-am preluat mașina, până ne-am orientat în spațiu, până am străbătut cei aproximativ 20 km... am ajuns fix la miezul nopții. Hotelul e ușor de reperat de pe șosea, are o firmă mare, albastră, strălucitoare; venind dinspre Malpensa, e pe partea dreaptă a șoselei, deci doar am virat scurt și gata, am ajuns. Are un sistem mai ciudat de cazare, ulterior aveam să înțelegem mai bine de ce. Chiar la intrare se află biroul de primire (recepția) , într-o anexă cu 2 pereți parțial lipsă, lipită de restaurant. E drept că erau vreo 15-16 grade afară, iar pe plafon, chiar în dreptul locului unde stătea angajata, se afla o lampă încălzitoare.

În față, o barieră bloca drumul spre camere, așa că am tras mașina pe dreapta și ne-am prezentat la recepție, unde ne-au fost verificate green pass-urile, pașapoartele și, desigur, rezervarea. Formalitățile au durat câteva minute, ni s-a cerut să plătim atunci și am făcut-o cu cardul. Am primit parola de wi-fi și invitația de a ne prezenta dimineață între 7 și 10 la micul dejun. Ni s-a spus că, din cauză de covid, minibarul din cameră a fost golit, dar vom primi, din partea casei, câte o sticlă de apă (chiar am putut alege – plată sau cu bulbuci). Deși eram obosiți, am zis să sărbătorim totuși cum se cuvine și Tati a întrebat dacă n-au de vânzare vreo berulă-ceva. A, sigur că da, a zis doamna; le-am plătit și pe-alea, dar, spre deosebire de apă, nu ni le-a dat, a zis că ni le aduce în cameră cât de repede.

Hotelul e genul pavilionar, m-a dus tare cu gândul la motelurile pe care le vedem prin filmele americane, acelea cu camere identice aliniate una lângă alta, intrarea făcându-se din exterior. În fața fiecărei camere se află un mic patio – nu pentru relaxare, ci pentru parcarea mașinii. Aș zice că Blue Relais a fost gândit din start ca un hotel de tranzit, de vreun îndrăgostit de producțiile hollywoodiene! ???? Inedit pentru noi, dar cumva familiar ????...

Am avut camera 114, ne-am lăsat mașina în spațiul destinat și am deschis ușa cu cartela magnetică ce ne fusese distribuită, pe care pe urmă am fixat-o în locul special pentru a acționa electricitatea. Camera s-a luminat instantaneu, lăsându-se admirată. Wow, chiar faină!... Spațiu generos, mobilier alb, mici pete de culoare, mici brizbrizuri... Nimic deranjant, atmosferă aerisită și odihnitoare, fix ce aveam nevoie. Și cald, exact cât trebuia.

Compartimentare oarecum clasică, dar un pic pe dos: noi am intrat direct în cameră, din care se face holul și baia în stânga. (Abia mai târziu am remarcat ușa din capătul opus celei pe care pătrunseserăm noi! Și anume când a venit doamna cu berile comandate, aranjate frumos pe o tavă, cu pahare plus un bol cu chips-uri; am auzit ciocănituri dintr-acolo, m-am și speriat un pic, Tati era în baie; am apăsat clanța și ușa s-a deschis, dar doamna m-a asigurat că nu se poate deschide decât dinăuntru; în fine, ciudat...)

Patul matrimonial este uriaș, dotat cu saltea bună și lenjerie aidoma, iar pe perne am găsit câte o bombonică. De-o parte și de alta sunt noptiere, veioze mici fixate în perete, întrerupătoare și prize. În colțul dinspre fereastră un scaun, iar pe peretele dinspre baie o oglindă cu ramă drăguță. Vis a vis de pat, un blat lung și îngust, deasupra TV. În continuare, spre hol, o canapeluță (pe care noi ne-am așezat trolerele) și 2 perechi de papuci de unică folosință ambalați. În dulapul din hol am găsit umerașe, seiful, 2 perne de rezervă și minibarul. Într-un sertar, telecomanda televizorului, un desfăcător de sticle și câteva informații utile scrise (de exemplu, cum că poți solicita „micul dejun” și la alte ore, contra sumei de 15 euro).

Baia – ca orice baie italiană, spațioasă și dotată un pic excedentar. Pe lângă clasicele tron, chiuvetă, coș de gunoi, cabină de duș, am avut bideu, care la italieni e un must have, ba chiar și un scăunel pe care să-ți pui hainele când te speli. Pe bara de sub chiuvetă așteptau prosoapele de mâini, iar pe calorifer cele de duș. Am avut și uscător de păr, iar drept consumabile, pe lângă hârtia igienică, săpun lichid și solid, flaconașe cu gel de duș și șampon, acoperitoare pentru păr, trusă de ras, vanity set, batiste de hârtie, kit-uri dentale, pahare pentru periuțele de dinți. Ziceți și voi dacă mai trebuia ceva! ????

Am dormit ca bebeii, ne-am trezit de voie și ne-am înființat la micul dejun. Sala era goală, prea multe camere nu păreau a fi ocupate, după câte mașini am văzut, în trecere. Atmosfera e un pic austeră, dar nu lipsește oarece căldură, dată de culorile calde și de tablourile cu flori supradimensionate ce împodobesc pereții. Mesele erau toate aranjate cu suporturi de farfurii, tacâmuri și șervețele și, din loc în loc, cu farfurii pe care se aflau cutiuțe cu gem, miere, nutella și pachete cu ceva gen pesmeți, precum și cutiuțe cu zahăr ambalat.

Am ocupat una din mesele mici și imediat s-a înființat o dominișoară, care ne-a întrebat ce dorim să mâncăm. Păi ce aveți?! Aia, ailaltă... N-am reținut toată oferta, dar vă imaginați: mezeluri, brânză, ouă, chestii de-astea. Noi am ales câte o omletă, iaurt, chifle și croasante. Le-am primit repede și au fost ok.

Nu puteam să părăsim locația fără să facem câțiva pași prin incintă, eram curioși unde nimeriserăm. Am dat un ocol, ocazie cu care am remarcat că doar o mică parte din hotel părea funcțională, restul era închis, probabil din cauză de extrasezon, probabil și din cauză de covid. Oricum, e ceva spațiu acolo...

Chech-out se poate face până la 11, noi am plecat pe la 9:30, cred, după ce am plătit la recepție contravaloarea micului dejun (cât pe ce să uit! ; mi-a fost o jenă de omul ăla, mi-am cerut o mie de scuze...). Vremea era călduță, culorile toamnei ofereau un adevărat spectacol, lacul era aproape cu toate comorile lui, ne aștepta o mini-vacanță grozavă!...

---

VIZUALIZĂRI: 425 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI