Povestea mea miconiană în alb și albastru: Andriani' s Guest House

TIPĂREȘTE

Să găsești o cazare normală la preț, cu condiții obișnuite, în Mykonos este o adevărată provocare. Chiar și ce era destul de modest, mi se părea scump, raportul calitate/preț nu a fost niciodată mai dezavantajos ca aici. Însă, am fost nevoită să fac față provocării și să stau să iau la periat tot ce-mi scotea în cale marele site de rezervări online, doar-doar voi găsi ceva convenabil. Și până la urmă, cartea noastră câștigătoare s-a numit Andriani' s Guest House, o pensiune care s-a dovedit exact ce ne trebuia, dar un pic cam piperată.

De la bun început, ne-am dorit cazare în capitală (Chora), acolo unde e forfotă și animație, în cluburi nu era de noi, deci exclus stațiuni mai mici. În plus, dacă Chora este poziționată pe țărm, ar fi fost ideal să avem și vedere la mare, iar de mic-dejun nici nu încăpea îndoială că ne-am putea lipsi, deci acestea au constituit principalele noastre pretenții. Pe urmă ar mai fi fost și curățenia, recenzii bune și notă mare pe booking, dar să nu exagerăm!

Toate acestea mi s-a părut că sunt întrunite de Andriani' s Guest House, o unitate de cazare situată foarte aproape de centrul capitalei (5 min.) și de terminalul de autobuze Fabrika (2 min.), cochetă după aspect și destul de lăudată de cei care-i trecuseră pragul. În plus, plaja Megali Ammos din Chora era la câteva sute de metri, deci un alt atu de luat în seamă.

Am rezervat o camera dublă standard care, desi nu scria expres că ar avea vedere la mare, din fotografii așa reieșea. Problema a fost că ulterior mi-au fost modificate de două ori zilele de zbor spre/dinspre Mykonos, așa că, drept urmare, eram și eu obligată să modific datele de intrare/ieșire la proprietate.

Prima oară mi-a ieșit, am reușit fără nici un cost suplimentar pentru același tip de cameră. A doua oară, n-am mai fost așa de norocoasă, fiindcă timpul trecuse, camerele se epuizaseră cu excepția celei mai scumpe, care era, desigur, și cea mai luxoasă în opinia proprietății, așa că n-am mai avut încotro și am rezervat-o pe aceea. Măcar știam sigur că beneficiam de sea view, dar și de un plus de spațiu. Cu tot cu discountul de Genius2, camera costa 600 €, iar micul-dejun se achita separat la proprietate: 10 €/persoană/zi. Mă gândeam cu groază că dacă ar mai fi intervenit o altă modificare de zbor, ar fi trebuit s-o iau de la început cu căutările, dar n-a mai fost cazul.

Despre Andriani' s Guest

House Mykonos

Pensiunea aceasta m-a atras nu numai prin aspect (minunata arhitectură cicladică), dar și prin faptul că fiind situată un pic mai sus, pe un deal nu prea înalt, ceea ce pentru noi nu constituie nicidecum un dezavantaj, oferea o priveliște fabuloasă, asupra întregului oraș în ansamblu, cu tot ce are acesta mai de preț: morile de vânt, portul vechi, portul nou, aglomerarea de case albe, cubice.

Aceasta este deținută și administrată de o familie: mamă, tată și fiică tânără, fiind deci afacerea acestei familii, în care Andriani este doamna acelei case.

Proprietatea constă în două corpuri de clădire, nu prea înalte, dispuse în trepte datorită reliefului, cu parter și cel mult un etaj, o curte generoasă cu locuri de socializare, un foișor destul de mare, un loc de barbeque și mai multe băncuțe pe care să te așezi și să admiri marea și orașul. Totul este îngrijit, curat, amenajat cu bun gust, așa cum îi stă bine unei clădiri cicladice: albă cu uși și ferestre colorate.

Cele șapte camera oferite sunt de mai multe tipuri: single, twin sau duble, chiar și o triplă, cu sau fără balcon, cu sau fără vedere la mare, un apartament și camera dublă deluxe cu balcon și vedere la mare, adică aceea pe care am mai găsit-o eu. Nicio cameră nu seamănă cu alta, fiecare este unicat în felul ei.

Experiența personală

Înainte cu două zile de a sosi în Mykonos, soțul Kiriei Andriani ia legătura cu mine prin intermediul booking să mă întrebe la ce oră aterizăm și dacă vreau transfer de la aeroport. Bine, îmi spune că serviciul de transfer se efectuează doar între 09,00-21,00 și costă 10 €. Eu mă uitasem pe hartă și văzusem că aeroportul este la mai puțin de doi kilometri de pensiune, practic peste un deal scund, că sunt autobuze dese către centrul oraşului, dar m-am învoit fiindcă era o cale ușoară de a debuta cu o bună relație cu proprietarii. Nu era prima dată când comunicam cu proprietarii prin booking, de ambele dăți când am„sucit” rezervarea, am găsit de cuviință să le spun că eram nevoită să procedez așa din cauza companiei aeriene.

La puțin timp după aterizare, abia trecut de orele 09, am ieșit în fața aeroportului unde stabiliserăm cu gazda să ne aștepte. A venit fiica familiei, o tânără foarte agreabilă, Georgina, care a întârziat ceva, dar nederanjant. Pe drum și la pensiune, ne-a dat o sumedenie de sfaturi și informații despre insulă, plaje, drumuri, excursii, ne-a recomandat să nu închiriem mașină, ne-a pus la la dispoziție hărți. Am achitat de la început cazarea și transferul (610 €) cu numerar, ne-a explicat că puteam lua micul-dejun între 08,30-11,00 zilnic, dar nu obligatoriu. Nu am primit factură pentru cazare sau masă, e drept nici nu am cerut, însă, în general, miconienii mi s-au părut oamenii care nu lucrează tocmai curat și la vedere, lucru deloc străin pentru greci, dar ca aici n-am prea văzut. Până la ora de check-in, am lăsat bagajele și am plecat în oraș.

După prânz, după ce ne-am întors, ne-am luat camera în primire și, într-adevăr, era minunată, de fapt priveliștea făcea toți banii până la ultimul cent. Aceasta era formată din dormitorul propriu-zis și o încăpere mai mică de care era despărțit printr-o arcadă și o policioară de marmură.

Destul de spațios, dormitorul avea suficient mobilier pentru a asigura o ședere confortabilă: paturi twin unite ca unul matrimonial, generos, încadrat de noptiere cu lămpi de citit deasupra, canapea, dulap de haine în cinci uși, foarte încăpător în care am găsit și seiful, toaletă cu oglindă care servea și drept birou, masă de bagaj. Vis-à-vis de pat, pe perete era suspendat televizorul LCD cu ecran suficient de mare, iar în tavan lustra-elice era gata să pornească ventilarea în incintă.

În încăperea mai mică de care vorbeam, se afla chiuveta încastrată într-un corp pe al cărui blat se găseau consumabile pentru baie, frigiderul pe care era așezat espressorul, iar pe policioara despărțitoare o tavă cu cești de cafea, două tipuri de pahare, câteva tacâmuri, tirbușon, capsule de cafea, pliculețe de ceai, zahăr alb și brun. Capsulele (illy) erau zilnic reînnoite, celelalte pe măsura epuizării, de altfel pe holul clădirii se afla un corp unde se găseau la discreție consumabile de baie, hârtie igienică, pliculețe de zahăr, așa că nimeni nu se putea plânge că duce lipsă de așa ceva.

Din încăperea mai mică se intra și în baie, dar și pe balcon. Baia conținea două incinte: cea în care se afla vasul de wc și alta în care se afla dușul. Materialul de bază din care era realizată baia era marmura, iar pardoseala camerei era din mozaic venețian. Toate dotările: obiecte sanitare, baterii erau de bună calitate și într-o stare excelentă. Curățenia era sclipitoare în toate ungherele și se făcea temeinic în fiecare zi.

Prosoapele, albe și pufoase, erau personalizate, ne-au fost schimbate în fiecare zi, lenjeria la două zile. Proprietatea ne-a pus la dispoziție și prosoape de plajă, la fel personalizate, însă colorate. Acestea ni se schimbau ori de câte ori le lăsam pe jos, conform canoanelor hoteliere.

Special am lăsat la urmă, vedeta cazării, balconul. Acesta era destul de spațios, mobilat cu măsuță rotundă și două fotolii de grădină, avea chiar și o frânghie de rufe cu clești. Era locul nostru preferat, vederea spre oraș și porturi fiind de neîntrecut. Cred că aici ne petreceam cel mai mult timp cu ochii ațintiți pe nesfârșita mare albastră și căsuțele albe, imaculate ale orașului, de unde și titlul ales. O reală plăcere să cuprinzi Chora dintr-o privire, cred că cea mai frumoasă amintire din Mykonos îmi rămâne belvederea din balcon! La cafea, sau la un pahar de orice, dar mai ales de vorbă, măsuța din balcon cu fotoliile sale erau favoritele noastre, învățaserăm mersul ferryboat-urilor, monitorizam uriașele vase de croaziere care ancorau cu zilele în portul nou. Tot din balcon, vedeam în zbor şi toate avioanele ce abia decolaseră de pe aeroport şi urcau spre înaltul cerului.

Micul-dejun, după cum vă spuneam, era absolut opțional și putea fi servit în aer liber, la mesele de sub bolta căptușită cu bougainvillea din fața recepției pensiunii. Zilnic, între 08,30-11,00. Aiurea! Niciodată Kiria Andriani nu a fost punctuală, noi, matinali din fire, mergeam pe la 08,45 și ea abia sosea la pensiune, scuzându-se că a dormit un pic mai mult. Nicicând nu am resimțit acea lentoare tipic grecească ca aici, la această pensiune: Kiria Andriani se mișca în reluare. Dată fiind întârzierea ca din ipoteză, nu am luat masa în zilele în care am plecat în excursii pentru a putea prinde ferry fără emoții și nici în ziua sosirii, așa încât ne-au rămas patru zile în care am beneficiat de masă: 80€, achitați separat, cu cash, pentru care, ați ghicit, nu am primit factură sau vreo altă hârtie.

Altfel, Kiria Andriani pregătea un mic-dejun bun, cu de toate, ba omletă cu kaiser, ba ouă ochiuri, la care se adăugau altele precum: feta stropită cu ulei de măsline, măsline, roșii cherry, șuncă slabă, salam, cașcaval, iaurt grecesc cu miere, pâine neagră sau alba cu unt, mai multe feluri de dulceață, suc de portocale, cafea foarte bună. Ne aducea mereu și ceva prăjituri sau plăcinte locale foarte gustoase. Cantitativ, masa era mai mult decât suficientă.

Wi-fi-ul a funcționat perfect, dar era parolat. Parcare, după cum pesemne v-ați dat seama, nu există, noi am rămas uimiți, când ne-a adus Georgina de la aeroport, de îngustimea uliței prin care a pătruns până la pensiune, precum și de spațiile strâmte pe care le aveam de parcurs până la recepție cu bagajele. Pereţii clădirilor de pe stradă erau puternic„personalizaţi” de urmele oglinzilor de maşini de toaate culorile.

Gazdele erau mari iubitoare de pisici, aș că la pensiune trăiau mai multe mici feline drăguțe și jucăușe, dar cam obraznice. Vedetele se numeau Pia şi Maria, toată lumea le răsfăța, ele erau într-o continuă alergătură, iar uneori cam întindeau coarda.

Relația stabilită cu gazdele a fost una cordială încă de la început, de fapt tot ceea ce ne doream era să ne bucurăm de un sejur plăcut, fără nicio umbră de supărare, de aceea ne-am propus ca orice mic neajuns care ar putea apărea să fie tratat cu indiferență și-un zâmbet. Din fericire, totul a decurs fără nicio problemă. Am primit în dar de la gazde, în semn de prietenie, câte o sacoșică de umăr, modernă, din pânză, personalizată cu sigla pensiunii: un soare generos și cu numele înscris dedesubt.

Concluzie

Am avut o vacanță frumoasă în Mykonos, scumpă la propriu și la figurat, însă această cazare a contribuit major la reușită. O recomand cu mâna pe inimă, este o variantă foarte bună pentru Mykonos, atunci când turistul dorește o cazare decentă în capitală, aproape de centru și care să nu coste exagerat de mult.

La final, în dimineața plecării, dat fiind că aveam avionul la orele 09,30, iar noi am plecat pe la 07,30 de la pensiune, n-am mai putut apela la serviciile Georginei pentru a ne duce la aeroport, ci am chemat un taxi. Șoferul ne-a luat, tot pe aceeași distanță de cel mult doi km, 15 €, dar ne obișnuiserăm deja de câteva zile încoace: eram în Mykonos și nu ne mai mira nimic!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 946 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI