Aleasă din întâmplare, Zaragoza ne-a surprins extraordinar de plăcut

TIPĂREȘTE

Zaragoza nu a fost în planurile noastre. S-a întâmplat să nimerim un bilet de avion bun pentru Valencia și să luăm 12 nopți. Și cum ni s-au părut cam multe doar pentru Valencia, am încercat să mai găsim ceva în jur, am ales Zaragoza, 3 nopți inițial, după care am schimbat la 5 și la final n-am făcut decât să ne felicităm pentru decizie.

Cum am ajuns și despre transportul în Zaragoza

Cu toate că ideal ar fi să ajungi cu avionul, noi ne-am transferat de la Valencia cu un autobuz al companiei Jiemenez și am avut o călătorie plăcută de aproape 4 ore, 300 de km. Există varianta trenului, dar în cazul nostru costa mai mult și făcea și mai mult ca timp. Din alte direcții, Madrid, de ex, sunt trenuri de mare viteză, care sunt mult mai indicate. Nu uităm nici de mașina personală sau închiriată, când se poate.

De fapt, mai există varianta autocarului din țară și am fost uimiți să remarcăm în autogara/gara Delicias din Zaragoza birouri și agenții care asigură curse regulate România - Zaragoza. Era o listă lungă cu aproape toate orașele importante, mai mici sau mai mari, din țara noastră. Cred totuși că așa faci spre două zile de călătorie și personal nu cred că aș experimenta, dar cursele sunt folositoare compatrioților noștri care muncesc în Spania.

N-am experimentat nici transportul în Zaragoza pentru că nu am avut pentru ce. Hotelul Inca, la care am stat, este amplasat chiar în centrul istoric al Zaragozei, la 200 de m de Catedrala și Piața Pilar, obiectivele de referință ale orașului și locul unde sunt concentrate multe dintre obiectivele importante. Prin urmare, peste tot am ajuns cu piciorul, chiar și la cel mai mare parc al orașului, aflat la aprox 3 km de cazarea noastră. Excepție au făcut transferul de la autogara Delicias la hotel și două excursii opționale în afara orașului, pentru care ne-am deplasat la fel, cu autobuzul 34 până la autogară, în aprox jumătate de oră.

În Zaragoza poți călători cu tramvaiul și autobuzul (moderne și foarte curate, după cum am observat), iar biletele, cel puțin la autobuze, le-am luat de la șofer, 1,4 EUR călătoria. Nu există metrou, dar așa cum spuneam, pe un turist nu îl deranjează acest lucru, obiectivele fiind concentrate în zona istorică, la distanțe de mers cu piciorul.

Generalități utile

În prima parte a lunii iunie am avut parte de o vreme foarte frumoasă. Cele 6 zile au fost senine, cu temperaturi mai scăzute dimineața și seara, care presupuneau un pulovăr, dar foarte cald la amiază, când îți venea să dai toate jos după tine. Prin urmare, cred că iulie și august sunt luni de evitat, dacă se poate.

Ce a lipsit, evident din cauza pandemiei, au fost evenimentele de stradă, inclusiv procesiunile, foarte gustate în Spania, mai ales de către turiști, spectacolele de coridă și nu în ultimul rând diversele festivaluri. În Andaluzia parcă am fost la o petrecere continuă, așa arătau străzile Sevillei. Spre deosebire de atmosfera din Sevilla și Malaga, în Zaragoza totul a fost liniștit, dar nu pentru că aici nu ar avea loc cele menționate, ci pentru că traversăm perioada pe care o traversăm.

Prețurile, în general, dar în special la mâncat/băut ni s-au părut destul de ok, acuma depinde de mulți factori în cazul fiecăruia. Noi am mâncat mic dejun de la câțiva EUR până la 18 EUR în una din zile, sau prânz/cină de la 20 de EUR la 60 de EUR, prețuri fără tipsuri. Berea a fost mai constantă, să zic așa, între 2 și 4 EUR, berea Ambar, bună de tot, a fost preferata noastră. Am mai intrat prin supermarket și prețurile ni s-au părut bunuțe. Mercado Central a fost locul prin care am trecut de mai multe ori în drumurile noastre, chiar dacă doar am intrat printr-o parte și am ieșit prin cealaltă. Din păcate, din cauza pandemiei, piața locală, atât de renumită, nu era animată așa cum ne așteptam. Ce nu a fost chiar bine, a fost faptul că nu găsești de mâncat între 14 și 20-20,30 decât sandvichuri sau fast-food.

Ce ne-a mai încurcat a fost lipsa vorbitorilor de limbă engleză. Cei din Zaragoza știu spaniola lor și atât. Rar am găsit vorbitori cu care să ne înțelegem. La terase/restaurante a fost cel mai greu pentru că oricât ai avea un meniu în față, noi tot simțim nevoia să dezbatem puțin. Ajunsesem să chiuim de bucurie când întâlneam români la terase și am întâlnit destui. De fapt, ne așezam la masă și primul lucru pe care îl făceam era să întrebăm dacă lucrează vreun român acolo.

Din fericire am avut destule zile pentru un oraș ca Zaragoza dar, din păcate, tot ne-a mai rămas câte ceva de văzut. Asta din cauză că sunt multe ore din zi când toate sunt închise și orice combinații am încercat să facem, tot au rămas niște timpi pe care i-am petrecut la bere, în loc de obiective. Nu că asta ar fi fost rău, dar, totuși, pauza de prânz era prea mare.

În plus, n-am prins o zi de luni la Zaragoza, când aproape toate obiectivele importante sunt închise, dar am prins un week-end întreg, când, de asemenea, aproape toate palatele și catedralele sunt închise sâmbăta de la 12 (cele din urmă pentru slujbele de nuntă) și duminica toată ziua.

Nu mai zic că în cursul săptămânii programul la obiective este cât se poate de scurt pentru niște turiști ca noi. Adică dimineața de la 10-10,30 până la 12-12,30 iar după amiaza de la 16-17 până la 20-21. Din această cauză am mai căutat o opțională în natură, în afară de cea cu care venisem de acasă, adică Mănăstirea de Piatră, ca să ne mai umplem timpii ăștia morți.

Ce am văzut în Zaragoza

Cum spuneam și în articolul introductiv, Zaragoza este al cincilea oraș al Spaniei și este capitala Provinciei Aragon. A fost ocupată timp de 400 de ani de mauri și ne-am bucurat că în multe locuri am regăsit stilul mudejar, de care ne-am îndrăgostit în Andaluzia.

Orașul este traversat de Râul Ebru care face legătura între orașul istoric și orașul nou prin mai multe poduri. Cel din spatele Catedralei Pilar, Podul de Piatră, este cel mai vechi și este cu arcade, foarte frumos, monumental. De aici poți face cele mai reușite fotografii Basilicii Pilar.

Ca aspect general, Zaragoza ne-a cucerit din prima. Un oraș extrem de curat, cu străzi aerisite, cu clădiri istorice, stiluri arhitecturale diverse, nu cred că am văzut vreo clădire în paragină și în general, ceva nelalocul lui. Poate a fost faptul că nu mai ieșisem de o vreme, dar nu cred. Am mai văzut câte o clădire căreia i se moderniza fațada, dar totul foarte curat, fără nici un deranj în jur, aproape că nu remarcam. Zaragoza mi s-a părut un oraș în care bunăstarea și civilizația răzbat de peste tot.

Primul drum, după ce ne-am cazat, a fost, ca de obicei, la Centrul Infoturistic. În apropierea hotelului nostru erau două, unul în Piața Pilar și celălalt în stânga pieței, în cadrul zidurilor romane, deci ambele foarte, foarte aproape și unul față de celălalt, dar și față de cazarea noastră. Nu o să mai repet dar, cu mici abateri, toate obiectivele turistice funcționau după programul 10-10,30 până la 12-12,30 și după amiaza de la 16-17 până la 20-21.

Într-o ordine care nu este neapărat cea cronologică, ci mai degrabă în funcție de importanța obiectivelor, așa cum le-am perceput noi, în Zaragoza am văzut și vă recomand:

Piața Pilar (Plaza del Pilar) și Piața Seo (Plaza de la Seo) – despre ele trebuie vorbit la comun pentru că sunt una în continuarea celeilalte, formând o frumoasă esplanadă, pe unul din malurile lui Ebru și poate fi accesată de pe mai multe străduțe, din toate direcțiile. Accesul principal însă este de pe bulevardul pietonal Calle Alfonso I, cel spre/dinspre casa noastră din Zaragoza. Calle Alfonso I face legătura cu Piața Pilar, este un bulevard larg, aerisit, plin de magazine și clădiri elegante și pe fundal vezi tot timpul Catedrală Pilar.

Pe esplanada formată de cele două piețe principale are loc Fiestas de Pilar, cea mai importantă procesiune a Zaragozei, care are loc în octombrie, în fiecare an.

Pe această esplanadă se află și cele mai importante clădiri istorice ale orașului. Vorbim de Catedrala Pilar și la Seo, Primăria, La Lonja, Muzeul Forumului Roman, impozantul monument al lui Francesco Goya, marele pictor al Aragonului dar și Fuente de la Hispanidad, o fântână imensă din granit, cu o formă diferită de ceea ce știm, construită în onoarea patrimoniului spaniol. Dacă privești de sus fântâna vei vedea harta Americii Latine.

Catedrala Nuestra Senora del Pilar este catedrala principală a Zaragozei, romano-catolică, în stil baroc și este așezată pe malul râului Ebru. Legenda spune că Sf Ioan Gură de Aur se ruga pe malul râului când i s-a arătat Fecioara Maria, care i-a dat o statuetă și i-a spus să construiască în acel loc o biserică.

Am intrat de două ori în basilică pentru că mereu era în drumurile noastre, intrarea era liberă și nu ne-am săturat admirând interiorul, deosebit de frumos, cu cupole deosebite, altarul din alabastru, pereții, tavanele, spațiul imens, picturile lui Goya și capele dedicate unor sfinți. În interior se află și Capela Fecioarei, locul de pelerinaj din această catedrală unde se află statueta Fecioarei Maria, sculptată în lemn, care are doar 39 de cm. De asemenea, pe un perete sunt 2 din cele 3 bombe aruncate în catedrală, în timpului Războiului Civil, dar care nu au explodat.

Catedrala Del Salvador sau La Seo, a doua catedrală a Zaragozei, sau prima aș zice, are un altar de o frumusețe fără egal. A fost construită pe locul forumului roman. La data vizitei noastre permitea max 150 de vizitatori, ceea ce reprezenta 50% din capacitatea obișnuită și nu am avut voie să facem poze, să filmăm nici atât. Era un bodyguard care făcea ture-ture și făcea observații pentru cel mai mic gest. Cu toate astea… românu’ tot român. Intrarea la Seo a fost 5 EUR cu audio guide, iar ca să urcăm în turn am mai plătit 1 EUR.

La etaj este Muzeul Tapiseriei care conține o colecție de tapiserii, considerată a fi una din cele mai bune din lume, cu tapiserii despre scene religioase și istorice. Din păcate, am văzut acest muzeu în mare viteză pentru că trebuia să ajungem la turn, care este în spatele Catedralei Pilar. Mare atenție când cumpărați bilet pentru vizitarea Catedralei La Seu, combinat cu turnul. Este un adevărat tur de forță, să vezi catedrala de care nu te mai saturi și pierzi noțiunea timpului, să vezi și Muzeul Tapiseriei și să ajungi și de la Seo la turn, fiind ceva distanță. Pentru că dacă nu ai ajuns la ora de pe bilet, good-bye, liftul a plecat. Trebuie să te încadrezi într-o oră cu toate. Cel puțin așa a fost la data vizitei noastre.

Urcarea în turnul catedralei se face doar cu liftul, cu liftier, care nu are mamă, nu are tată, nu te așteaptă și nu te lasă sus mai mult decât trebuie. În orice caz a meritat alergătura pentru că de sus am avut niște vederi extraordinare către Ebru și podurile lui, dar și către oraș și celelalte obiective importante.

Biserica San Pablo este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO datorită valorii arhitecturale și istorice și este considerată a treia catedrală a orașului, după Pilar și La Seo. Acolo am avut încă o dată certitudinea că un ghid are o importanță majoră, aproape întotdeauna. San Pablo se vizitează doar cu ghid. Din păcate doar în spaniolă atunci. Când ne-am arătat extrem de dezamăgiți, tânărul care ne-a dat biletele și care știa engleză, s-a oferit să facă acest serviciu pentru noi. Intrarea 5 EUR de persoană.

Iglesia San Pablo este cea mai veche în stilul mudejar din Spania, cu orga cea mai veche din Spania și printre cele mai vechi din Europa. A fost construită de mauri (ghidul zicea numai musulmani), iar după ce maurii au fost ocupați de europeni, arhitectura a devenit gotică, dar decorațiunile au rămas maure. Nava principală și altarul, sunt originale, apoi s-au adăugat alte clădiri, baptisteriul în sec 17 și mai multe capele.

Altarul principal este din lemn poleit cu aur, este dedicat Sfântului Paul și prezintă scene din viața sa. Sunt 2 uși pictate care închid altarul, n-am mai văzut nicăieri așa ceva. Când ușile sunt deschise spre interior, vezi picturi colorate. Pe partea cealaltă, când se închidea altarul (în vremuri grele), picturile sunt făcute cu culori triste, alb, gri, ceea ce voia să simbolizeze, tristețea vremurilor.

Turnul în care am urcat are 45 de metri, este de formă octogonală și este considerat un exemplu de stil mudejar. De fapt, sunt două turnuri unul într-altul (în stilul minaretelor), legate între ele prin 146-156 de trepte circulare de piatră. De sus am avut o panoramă de 360 de grade foarte frumoasă. Accesul în turn se face doar cu ghid.

Palatul Aljeheira este singura construcție maură din Zaragoza și este în Patrimoniul Mondial UNESCO din 2001. Intrarea a fost 5 EUR de persoană, 1 EUR pentru pensionari. Este înconjurat de parcuri și grădini, la interior ne-am plimbat printr-un muzeu, apoi prin Sala de Aur, moscheea și Sala Tronului, ne-au impresionat tavanele spectaculoasele, poleite cu aur și pentru că tot eram singuri prin palat la ora aceea, ne-am făcut de cap cu niște ședințe foto, coborând pe scările monumentale. Astăzi palatul găzduiește sediul Parlamentului aragonez, iar în sala de ședințe am intrat și noi.

Zidurile Romane vechi (Las Murallas) sunt ruine de pe vremea orașului roman, Caesar Augusta. În jurul lor s-a format așezarea numită Zaragoza, sunt foarte bine conservate acum și se poate vedea grosimea lor impresionantă, de câțiva metri. Dintr-o lungime de 3 km astăzi mai sunt două porțiuni. Una este în stânga Pieței Pilar, lângă Turnul Zuda, unde este și o statuie impozantă a împăratului Augustus. Pe lângă aceste ziduri am trecut zilnic pentru că toate drumurile noastre plecau din această zonă. Și tot aici reveneam. Zidurile se vizitează liber.

Turnul Zuda, unul din cele 120 de turnuri de apărare, a fost sediul maurilor, apoi a devenit sediul regilor de Aragon, apoi a fost spital pentru bolnavi și săracii străzii și după abandonări, demolări, reconstrucții, renovări, astăzi găzduiește sediul Turismului Municipal.

În dreapta turnului, între zidurile romane și Bazilica Fecioarei din Pilar se află Biserica San Juan de los Panetes, foarte aspectuoasă, cu un acces pe scări, foarte frumos, dar cu toate că am trecut de mai multe ori prin zonă și am mâncat la terasa din fața ei, nu a fost posibil să intrăm pentru că niciodată nu am găsit-o deschisă.

Ca să vezi totuși cele mai spectaculoase ruine romane din Zaragoza trebuie să mergi pe Calea CaesarAugusta. Ea include Teatrul Roman, Thermele, Fortul, Portul Fluvial, ca și clădiri și binențeles, zidurile vechi romane. Apropo de asta chiar numele orașului Zaragoza vine de la Cezar Augusta.

Pentru ele se pot lua bilete combinate, să vezi, unu, două sau pe toate. Fortul și Teatrul erau 4 EUR, celelalte 2 EUR, dar un abonament pentru toate 4 era 7 EUR. Mai era o combinație de Ruta CaesarAugusta cu Muzeul Gargallo, care costa 9 EUR dar am aflat prea târziu, noi văzusem muzeul cu 4 EUR. Este bine de reținut aceste combinații care includ Ruta CaesarAugusta.

Am luat un abonament de 7 EUR de la Teatrul Roman și am început vizita de acolo, cu toate că mai văzusem Teatrul Roman trecând pe străzile laterale. Apoi în ordinea distanței le-am vizitat și pe celelalte 3, toate organizate sub forma unor muzee.

Muzeul Teatrului Roman nu ne-a impresionat foarte tare la interior. Am găsit acolo câteva obiecte, măști, macheta teatrului roman și tot felul de panouri informative și apoi am ieșit pe o pasarelă de lemn la exterior, unde sunt ruinele vechiului teatru roman, care găzduia aproape 6000 de spectatori. Cu un acoperiș transparent din policarbonat, muzeul a fost deschis la începutul anilor 2000, după multe perioade de restaurare și mulți bani cheltuiți. În cadrul muzeului este și o cafeteria unde poți petrece timp privind și ascultând muzică pentru că am prins de fiecare dată repetiții diverse, care au loc acolo din cauza acusticii foarte bune.

Muzeul de Băi Publice, Thermele au fost centrul vieții sociale pentru vechii romani. În afară de locul unde se făcea baie, acolo se citea, se făcea sport sau se asculta muzică.

Forumul Caesar Augustus a fost centrul universului pe vremea aceea. Politica, economia, viața socială și religioasă, toate se întâlneau în acel spațiu. Intrarea este în Piața Pilar și se află sub Catedrala la Seo. Ce a mai rămas din complexul roman, piața cu mai multe obiecte ceramice și rețelele de canalizare și apă, sunt conservate în muzeul din acest spațiu. Descoperirile arheologice au avut loc relativ recent, săpăturile fiind făcute la sfârșitul anilor 1980. Acolo se poate vedea și un filmuleț foarte interesant și lămuritor despre modul de viață din perioada romană.

Muzeul Portului Fluvial se află sub Piața San Bruno, în spate-stânga față de Seo. Aici se depozitau mărfurile care urmau să fie redistribuite și acolo am văzut nivelul orașului în diferite etape. La 1871, după vreo 50 de ani, a fost o inundație foarte mare, iar orașul a fost reconstruit cu 4 m mai sus.

Clădirea La Lonja se află în Piața Pilar între catedrală și clădirea Primăriei și a fost destinată centralizării comerțului cu produse agricole. Acum se vizitează mai mult pentru clădire. Chiar dacă de la exterior se vede o clădire cu trei etaje, este de fapt, o singură sală foarte înaltă, despărțită în mai multe nave, cu ajutorul unor coloane spiralate, iar bolta este deosebit de frumoasă. Astăzi aici sunt găzduite diferite expoziții ale orașului, iar intrarea a fost gratuită.

Muzeul Pablo Gargallo este dedicat marelui sculptor spaniol, născut în zona Aragonului. Creațiile lui sunt mai ales în bronz și sunt ceva similar cu ce a făcut Goya și Picasso în pictură. Trebuie văzute, nu se pot descrie. Eu am înțeles mai mult sau mai puțin opera lui Gargallo, dar la etaj era expoziția temporară Daniel Zuloaga Boneta, pictor și unul dintre cei mai importanți artiști din istoria ceramicii spaniole pictate, supranumit magicianul ceramicii, celebrat pentru cei 100 de ani de la moartea sa. În expoziție am văzut etapele activității sale și mi-a plăcut extraordinar de mult ce am văzut. Muzeul este găzduit în Palatul Arguillo. Intrarea a fost 4 EUR de persoană dar intră în combinație cu Calea CaesarAugusta la un preț mai bun.

Plaza de Toros a fost modernizată nu de mult și este cea mai mare clădire acoperită din Spania. Este foarte colorată și aspectuoasă dar, din păcate, nu găzduia nici un fel de eveniment din cauza pandemiei. Prietenii noștri de călătorie și-au dorit mult o coridă, dar nu e momentul acum. Noi am avut norocul să vedem una la Sevilla și chiar dacă a fost un spectacol extraordinar nu-mi mai doresc altul.

Palacio de Los Condes de Sastago, este un palat renascentist din sec 16, un monument național. Acolo am văzut o expoziție a Crucii Roșii la parter și la etaj o expoziție de fotografie, “Umanitatea în război” , foarte emoționantă. Palatul se vizitează gratuit și chiar dacă nu prindeți o expoziție pe plac, palatul trebuie vizitat pentru clădire, așa cum se întâmplă și cu Lonja, dar și cu altele.

El Tubo este un loc unde te duci să mănânci și să te distrezi. Este una dintre cele mai populare străzi din Zaragoza, unde sunt restaurante, unul lângă altul, tapas, baruri, viața de noapte, graffiti și mult tineret și hărmălaie. Dacă nu ai de gând să mănânci acolo, musai să te plimbi, nu poți rata această zonă.

Nici cele două zile în care am avut excursii opționale nu au trecut fără să facem ceva și în Zaragoza. La întoarcerea de la Mănăstirea de Piatră, la ora 20, ca și cum nu ne-am fi rupt destul picioarele toată ziua, am hotărât să mergem pe jos de la autogară până la restaurantul bar London, recomandat pe net, pentru masa de seară. Au fost aprox 1,5 km. În zonă este și Universitatea din Zaragoza, și ea un obiectiv de vizitat, iar noi am făcut câțiva pași prin campusul ei.

Și dacă tot ne-am odihnit cât am mâncat, spre casă, până unde aveam 2,5 km, am mers tot pe jos. Plaza Aragon, de-a lungul largului bulevard Independencia, cu o oprire în Plaza Espagna (Piața Spaniei), pentru încă o bere. În această zonă am revenit de mai multe ori pentru că este plină de terase și chiar dacă la obiective nu ne călcam pe picioare cu prea multă lume, aici era tot un zumzet. Terasele erau arhipline, atmosfera excelentă, de vacanță și abia găseam o masă.

La întoarcerea de la Jaca-Huesca n-am mai mers până la autogară când am văzut că autobuzul face o oprire în oraș. În stație era autobuzul 42, ne-am repezit să întrebăm șoferul dacă ajunge la Grande Parc (Parcul Jose Antonio Labordeta), unde fuseseră peste zi prietenii care nu ne-au însoțit la Jaca. Ne-am plimbat prin parc până s-a înserat bine, printre fântâni, până sus la statuie, prin grădina botanică, prin grădina de schelete și de acolo am plecat tot pe jos (3 km), până în Piața noastră Pilar, la nr 1 hamburgherie de pe trip, unde aveam întâlnire cu ceilalți, pentru masa de seară.

În drumurile noastre am poposit în multe piețe și am intrat în multe biserici N-are sens să le înșir pe toate, că nici eu nu le mai rețin. Piața Justiției (Plaza del Justicia) unde se află biserica Santa Isabel, se afla lângă casa noastră și treceam zilnic prin ea, Teatrul Principal, o clădire albă foarte, foarte frumoasă, Arco del Dean din sec 16, unde am regăsit din nou stilul mudejar, ne-a ieșit în cale fără să-l căutăm, și în general, aproape că nici nu e nevoie să-ți faci teme pentru Zaragoza. Săgețile indicatoare către obiective sunt foarte dese și te ajută să te orientezi foarte bine.

Mai sunt lucruri pe care le-am ratat în Zaragoza, dar cred că am văzut esențialul. Și mai ales am umblat pe străzile orașului și ne-am oprit la terase mult mai mult decât o facem de obicei. Totuși, avem două regrete mai importante și ele sunt Muzeul de Zaragoza și Puerto Venecia, un mare centru comercial, dar și un loc de distracție. Ele au fost pe listă dar nu ne-am sincronizat.

Nu este deloc greu să te descurci într-un oraș precum Zaragoza. Este simplu, ușor de descoperit, îți face plăcere să te plimbi pe oriunde și nu a existat străduță pe care am mers, care să-mi ofere un sentiment de nesiguranță (așa cum s-a mai întâmplat în călătoriile mele, inclusiv la Valencia). D. a. p. d. v. dar și din tot ce am spus mai sus, pot să afirm că Zaragoza ne-a surprins extraordinar de plăcut și că este una dintre cele mai prețioase amintiri.

---

VIZUALIZĂRI: 4464 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI